Adoption nullity suit assigned to Suceava Tribunal based on recorded domicile; Bucharest fallback jurisdiction rejected.

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 31 ianuarie 2024 sub nr. x/2024, reclamanţii A., B. şi C., cetăţean american, conform Certificatului de Naturalizare nr. x din 11.06.2014, numele purtat anterior naturalizării fiind C., în contradictoriu cu pârâţii D. şi E., au solicitat instanţei să dispună, în temeiul art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 25/1997, constatarea nulităţii absolute a adopţiei reclamantei A. de către bunicii materni E. şi D., încuviinţată prin sentinţa civilă nr. 100 din 23 martie 1999 a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/1999; redobândirea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti în ceea ce priveşte părinţii naturali, C. şi B.; dobândirea de către A. a numelui de familie purtat de tatăl său, C..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 116/14.04.2024, Tribunalul Suceava a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând, în esenţă, în motivare, că din copia cărţii de identitate aflată la dosar, rezultă că persoana adoptată, A. a avut până în anul 2016 domiciliul în România, în municipiul Rădăuţi, str. x, Jud. Suceava, iar prin cererea de chemare în judecată se susţine că aceasta nu a locuit în România ulterior adopţiei, ci în Statele Unite ale Americii la părinţii fireşti, adopţia acesteia de către bunici fiind una fictivă, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 84 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 273/2004,

Prin sentinţa civilă nr. 705 din 29 mai 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, şi constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului spre soluţionarea conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta A. are domiciliul activ în Municipiul Rădăuţi, judeţul Suceava, conform cărţii de identitate seria x nr. x, cu valabilitate până la 25.06.2026, astfel cum reiese din evidenţele DEPABD şi ca atare, devin incidente prevederile art. 84 alin. (3) teza 1 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Conflictul negativ de competenţă poartă asupra cererii prin care reclamanţii A., B. şi C. au solicitat instanţei să dispună constatarea nulităţii absolute a adopţiei reclamantei A. de către bunicii materni, E. şi D., ivirea acestuia fiind generată de interpretarea diferită pe care instanţele au dat-o noţiunii de "domiciliu" în materia specială reglementată de dispoziţiile art. 84 alin. (3) din cuprinsul Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei.

Astfel, în motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că reclamanta A. a locuit, începând cu vârsta de 4 ani, în Statele Unite ale Americii, iniţial, alături de ambii părinţii naturali, C., cetăţean american, conform Certificatului de Naturalizare nr. x din 11.06.2014, numele purtat anterior naturalizării fiind C., şi B., şi ulterior, alături numai de tatăl biologic al acesteia, iar părinţii adoptivi, în persoana bunicilor materni, deşi au primit drept permanent de rezidenţă în Statele Unite ale Americii în anul 2002, nu s-au deplasat pe teritoriul acestui stat, ceea ce probează o lipsă a contribuţiei acestora la creşterea persoanei adoptate, actul de adopţie încuviinţat prin sentinţa civilă nr. 100/23.03.1999 a Tribunalului Suceava fiind unul fictiv, pur formal, încheiat în alt scop decât cel prevăzut de lege

Faţă de aceste aspecte relevate, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a decelat de către Tribunalul Suceava imposibilitatea identificării instanţei competente teritorial, ce a implicat declinarea competenţei de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti, prin raportare la dispoziţiile art. 84 alin. (3) teza 1I-a din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 84 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei:

"Cererile prevăzute de prezenta lege, precum şi cele privind încetarea adopţiei sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti."

Rezultă, aşadar, că cererile prevăzute de Legea nr. 273/2004, inclusiv cele privind constatarea nulităţii adopţiei, sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. În ipoteza în care nu se poate determina domiciliul adoptatului, legiuitorul a optat pentru stabilirea competenţei teritoriale în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Fiind o normă cu caracter special, care derogă de la regula stabilită la teza 1 a alin. (3) din art. 84 din Legea nr. 273/2004, aceasta este de strictă aplicare.

Aşadar, norma legală enunţată instituie o competenţă teritorială în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul adoptatul, şi în subsidiar, în măsura în care instanţa competentă nu poate fi identificată, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Noţiunea de "domiciliu" este definită de dispoziţiile 87 din C. civ. conform căruia "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

Legiuitorul a reglementat expres şi situaţia în care domiciliul nu este cunoscut, situaţie în care a stabilit o prezumţie legală că adresa de reşedinţă va fi considerată adresă de domiciliu (art. 90 C. civ.).

Totodată, conform art. 91 alin. (1) din acelaşi cod, dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

Reiese, deci, că prin domiciliul persoanei fizice se înţelege locul unde aceasta îşi are locuinţa principală, astfel cum este evidenţiată în documentele de identitate, adresa de reşedinţă a unei persoane putând fi asimilată adresei de domiciliu numai în situaţia în care aceasta din urmă nu este cunoscută.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 273/2004 cu dispoziţiile art. 87, art. 90 şi art. 91 din C. civ., rezultă că în cererile prevăzute de Legea nr. 273/2004, inclusiv cele privitoare la constatarea nulităţii adopţiei, competenţa aparţine tribunalului în circumscripţia căruia se află domiciliul adoptatului, prin domiciliul adoptatului înţelegând adresa cu care este înregistrată la organele de evidenţă informatizată a persoanelor, conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români.

Din înscrisurile aflate la dosarul nr. x/2024 al Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, rezultă că reclamanta A., la data sesizării instanţei, 31 ianuarie 2024, figura cu domiciliul activ în Municipiul Rădăuţi, judeţul Suceava, încă din 25 iunie 1997.

Reiese, aşadar, că, în cauză, devin incidente prevederile art. 84 alin. (3) teza I din Legea nr. 273/2004 care stabilesc competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află domiciliul adoptatului.

Cum Muncipiul Rădăuţi, unde se află adresa de domiciliu a reclamantei A. se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava, reiese că această din urmă instanţă este competentă teritorial să soluţioneze acţiunea reclamanţilor.

În privinţa prevederilor art. 84 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 273/2004, Înalta Curte reţine că acestea nu pot fi aplicate în speţă întrucât instanţa competentă a putut fi determinată prin raportare la adresa la care figurează înregistrat domiciliul persoanei adoptate, astfel cum acesta este evidenţiat în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea bazelor de date, dispoziţiile legale în discuţie devenind incidente doar în ipoteza în care instanţa nu poate fi identificată pe baza criteriului stabilit.

Totodată, existenţa unei alte adrese la care adoptatul locuieşte, în afara celei principale, respectiv a unei reşedinţe în SUA, nu este în măsură să fie asimilată ipotezei în care domiciliul adoptatului nu poate fi identificat, reglementat de art. 84 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 273/2004, având în vedere că la dosarul cauzei au fost administrate probe din care rezultă contrariul.

În aceste condiţii, având în vedere considerentele anterior reţinute, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2024.