Murder sentence individualization: rejection of provocation and confession as statutory mitigating circumstances under Articles 72-74 of the Penal Code

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1312 din 19 octombrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul M.A. la 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., precum și la 15 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 176 lit. b) din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.

În baza art. 67 pct. 2 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.

Pe latură civilă, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate T.F., sumele de 62.180.000 lei despăgubiri civile și 100.000.000 lei daune morale, precum și părții civile C.A.S. a municipiului București, suma de 48.458.191 lei despăgubiri civile.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt.

La data de 19 februarie 2004, între inculpat, concubina sa T.F. și mama acesteia P.I., s-a iscat o neînțelegere generată de un partaj vizând un imobil construit în timpul conviețuirii celor doi, imobil în care ei locuiau împreună cu copii concubinei. Disputa verbală s-a amplificat și, la un moment dat inculpatul a luat un ciocan cu care și-a lovit concubina. Intervenția lui P.I. în apărarea fiicei l-a determinat pe inculpat să o lovească pe femeie cu același ciocan, el încetând abia când a constatat că aceasta s-a prăvălit la pământ.

Raportul medico-legal de necropsie a înscris că P.I. a decedat ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral grav, moartea a fost violentă și a fost consecința multiplelor fracturi de craniu și hemoragii cerebrale.

Planșele foto au evidențiat numeroasele lovituri pe care victima le-a primit în zona facială și scalp.

Actul medico-legal privind-o pe T.F. a reținut că aceasta a suferit o hemoragie cerebrală temporo-bazală care a necesitat pentru vindecare, 50 zile îngrijiri medicale, loviturile faciale și în zona scalpului, precum și numeroasele contuzii i-au pus în primejdie viața.

Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a relevat că inculpatul a avut discernământul păstrat în momentul săvârșirii faptelor.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Motivele invocate de parchet au comportat asupra greșitei încadrări juridice a faptei săvârșite privind pe partea vătămată T.F., precum și greșita aplicare a pedepsei complementare și netemeinicia pedepsei aplicată pentru tentativa la infracțiunea de omor.

Inculpatul a criticat sentința pentru greșita stabilire a situației de fapt, el susținând că a fost provocat de P.I. să o lovească, greșita încadrare juridică a faptei săvârșite privind-o pe T.F. și greșita individualizare a pedepsei.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 986 din 20 decembrie 2004, a admis apelurile declarate, a desființat sentința, a modificat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în sensul că a redus-o la 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 176 lit. b) din același cod, în tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 din același cod și în baza acestor din urmă texte de lege inculpatul a fost condamnat la 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) și a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut aplicarea art. 67 C. pen., privind degradarea militară a inculpatului.

Împotriva hotărârii pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen., în opinia recurentului impunându-se reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute, cât și a circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. b) C. pen., acestea determinând o nouă individualizare a pedepselor.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea și aplicarea acesteia, se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, în aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.

Constatarea uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen., nu justifică, prin ea însăși, considerarea lor ca circumstanțe atenuante și, deci, reducerea pedepsei.

În cauză, în raport cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, acesta, lovindu-și mai întâi concubina și, apoi, când mama ei a intervenit în apărare, i-a aplicat mai multe lovituri cu ciocanul în cap și peste față, se apreciază că numai împrejurarea că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, nu justifică aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Din verificarea lucrărilor cauzei, se apreciază că nici o probă nu a reținut că inculpatul ar fi fost provocat, această circumstanță, așa cum prevede art. 73 lit. b) C. pen., constând dintr-o puternică tulburare, emoție determinată de comportarea victimelor sau orice violență ori atingere gravă a demnității lui sau prin altă acțiune ilicită gravă. Susținerea inculpatului că P.I. l-ar fi lovit prima cu ciocanul, nu a fost dovedită, organul de poliție la care el a adus la cunoștință incidentul nesesizând vreo lovitură sau rană pe fața sau corpul lui.

În aceste condiții, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică, recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat, conform dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 986 din 20 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 februarie 2004 la 12 aprilie 2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2005.