Nullity of intervention ruling due to violation of contradictoriness by failing to communicate auxiliary intervention request to absent parties

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III - a civilă sub nr. x/2020 la 04.11.2020, reclamantul Municipiul Bucureşti, prin primar general, în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., D., a solicitat să se constate nulitatea absolută a tranzacţiei autentificate sub nr. x/12.03.2008 de Biroul Notarului Public E., rectificată prin încheierea nr. 10075/22.10.2008 şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/04.10.2016 de acelaşi birou notarial, pentru cauză ilicită.

Prin cererea modificatoare formulată la 14.12.2021, reclamantul a solicitat, în principal, să se constate nulitatea absolută a celor două acte pentru cauză ilicită, dar şi în temeiul principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis, iar, în subsidiar, pentru situaţia respingerii cererii principale, obligarea pârâtului A. la plata contravalorii construcţiilor C5 şi C2 şi a terenului aferent din Calea x nr. 16-18-20, în temeiul răspunderii civile delictuale - art. 998 C. civ..1864 sau al îmbogăţirii fără justă cauză.

Prin încheierea din 14.12.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV- a civilă a înaintat dosarul, în condiţiile art. 107 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor de judecată, secţiei a III - a Civilă, unde dosarul a fost înregistrat la data de 17.12.2021 sub nr. x/2021*.

Pârâţii A., B., C., D. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Pârâtele B. şi C. au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului compus din clădirea C5, prin efectul uzucapiunii de scurtă durată.

SC F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., societăţi comerciale ce îşi desfăşurau activitatea în imobilul în cauză, au formulat cereri de intervenţie accesorie în interesul reclamantului.

SC J. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie principală prin care a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului compus din clădirea C2, prin efectul uzucapiunii de scurtă durată.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1789 din 18 noiembrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis, în parte cererea şi a constatat nulitatea absolută atât a tranzacţiei autentificate sub nr. x/12.03.2008 de către Biroul Notarului Public E., astfel cum aceasta a fost rectificată prin încheierea de rectificare nr. 10075/22.10.2008, cât şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/04.10.2016 de Biroul Notarului Public E.; a respins, în rest, cererea de chemare în judecată, precum şi cererea reconvenţională şi cererea de intervenţie principală, ca neîntemeiate; a admis cererile de intervenţie accesorii.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva sentinţei, au formulat apel pârâţii D., A., B., C. şi intervenienta J. S.R.L., solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de Municipiul Bucureşti şi a cererilor de intervenţie accesorii ca neîntemeiate şi al admiterii cererii reconvenţionale şi a cererii de intervenţie principală.

În cauză, pe parcursul judecăţii în apel, au fost formulate cereri de intervenţie accesorie în interesul intimatului-reclamant Municipiul Bucureşti de către K. şi de către S.C. L. S.R.L. şi în interesul apelanţilor-pârâţi de către M., la termenul de judecată din 25.09.2023 fiind încuviinţate în principiu numai primele două.

Prin decizia civilă nr. 1286A din 23 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul declarat de apelanţii pârâţii D., A., B., C. şi apelanta intervenientă J. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1789/18.11.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant Municipiul Bucureşti prin Primar General şi intimaţii-intervenienţi accesorii S.C. F. S.R.L., S.C. S.I.M.U. S.R.L., G. S.R.L. şi H. S.R.L., ca nefondat.

A admis cererile de intervenţie formulate în interesul intimatului-reclamant de către S.C. L. S.R.L. şi de către K..

A obligat apelanţii la plata către intimata-intervenientă accesorie K. a cheltuielilor de judecată în valoare de 4500 RON.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din 25 septembrie 2023 şi a deciziei civile nr. 1286A din 23 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat recurs pârâţii D., A., C., B., intervenienta în nume propriu J. S.R.L., precum şi M..

Recursul declarat pârâţii D., A., C., B. şi intervenienta în nume propriu J. S.R.L..

Prin memoriul de recurs, recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi încheierii atacate pentru ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor formulate, recurenţii au învederat că, la termenul de judecată din 25.09.2023, M. a depus cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul acestora. La acelaşi termen de judecată, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă, instanţa de apel s-a pronunţat asupra admiterii în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulată de către M., procedând la respingerea acesteia, fără a comunica cererea formulată către părţile lipsă.

Astfel, au susţinut că, prin necomunicarea cererii de intervenţie, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 224 din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa este obligata, în orice proces, să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii sau invocate din oficiu.

Au arătat recurenţii că instanţa de apel a comunicat ultima cerere de intervenţie accesorie formulată de K. în interesul Municipiului Bucureşti prin Primar General depusă la termenul din data de 26.06.2023, cerere care a fost pusă în discuţie la termenul din 25.09.2023, însă pentru cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul pârâţilor nu a respectat aceleaşi norme legale absolute.

Recurenţii au subliniat că, prin nesocotirea dispoziţiilor dirimante ale art. 224 C. proc. civ., instanţa a încălcat în mod evident normele imperative de procedură civilă şi i-a privat de posibilitatea de a îşi exprima punctul de vedere cu privire la cererea de intervenţie accesorie formulată de M., încălcând astfel drepturile procesuale ale părţilor lipsă protejate de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Au arătat, totodată, că instanţa de apel a încălcat şi dispoziţiile art. 64 din C. proc. civ. care prevede faptul că instanţa va comunica părţilor cererea de intervenţie şi copii de pe înscrisurile care o însoţesc, urmând să se pronunţe asupra admisibilităţii în principiu printr-o încheiere motivată abia după ce toate părţile iau la cunoştinţă de conţinutul acesteia, precum şi dispoziţiile art. 14 alin. (4) şi (5) din acelaşi cod, care statuează că instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.

Tot în cadrul motivului subsumat pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii au învederat că, prin notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din 22.05.2023, au invocat excepţia absolută a lipsei de interes a intervenienţilor accesorii S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L, S.C. I. S.R.L., S.C. F. S.R.L.

Această excepţie nu a fost nici unită cu fondul, nici pusă în discuţie, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de şedinţă din 25.09.2023 sau din decizia civilă 1286A/2023, instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra acesteia şi nici nu a supus-o dezbaterilor la niciunul dintre termenele de judecată, încălcând astfel dispoziţiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ.

Cum dispoziţiile mai sus menţionate constituie o normă imperativă, ce ocroteşte un interes public, au apreciat că nulitatea hotărârii pronunţate cu încălcarea regulii tantum devolutum quantum apellatum, nu poate avea decât caracter absolut.

Concluzionând, au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul declarat de recurenta M.

Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Dezvoltând motivele de recurs, recurenta a susţinut că instanţa de apel s-a pronunţat nelegal pe admisibilitatea cererii de intervenţie formulată de aceasta fără a o pune în discuţia tuturor părţilor din prezenta cauză.

Astfel, a menţionat că în virtutea art. 224 din C. proc. civ., instanţa de apel era obligată să comunice cererea de intervenţie formulată de recurentă tuturor părţilor litigante, nu doar părţilor prezente la termenul de judecată din data de 25.09.2023, şi astfel să ofere posibilitatea pârâţilor să formuleze punct de vedere cu privire la cererea formulată.

Faptul ca cererea de intervenţie a fost formulată în susţinerea poziţiei procesuale a pârâţilor nu poate justifica conduita nelegala a instanţei de apel, întrucât C. proc. civ. nu face nicio distincţie şi statuează fără niciun fel de echivoc faptul ca "toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate în acestea".

Prin urmare, a apreciat că pronunţarea instanţei pe cererea de intervenţie în această modalitate reprezintă o încălcare a drepturilor procesuale ale părţilor.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de intervenţie ca lipsită de interes, recurenta a susţinut că instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material.

A menţionat că, potrivit statutului, M. este o asociaţie care activează în domeniul administraţiei în sensul sprijinirii bunelor practici şi are ca scop susţinerea şi dezvoltarea domeniilor urbanismului, amenajării teritoriului, construcţiilor, protecţiei mediului, patrimoniului cultural construit şi promovării dreptului urbanismului în România ca ramură de drept.

În vederea atingerii obiectivelor propuse şi pentru realizarea scopului asociaţiei, M. declară şi formulează acţiuni, cereri, petiţii, sesizări şi apărări necesare în faţa instanţelor de judecată competente, legat de domeniul de activitate al Asociaţiei, în vederea apărării interesului public general. Prin urmare, M., din perspectiva statutară, subscrie activităţii sale şi posibilitatea formulării de acţiuni în fata instanţelor de judecată competente pentru apărarea unui interes public general.

A mai arătat că interesul legitim public este definit de Legea nr. 554/2004 drept interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice.

Recurenta a subliniat că, prin cererea de intervenţie accesorie formulată, justifică un interes legitim privat ce constă în posibilitatea de a pretinde o anumită conduită de la Municipiul Bucureşti, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat cum ar fi dreptul de proprietate constituit prin aceasta categorie de acte administrative emise de autoritatea publica locală.

Drept urmare, în opinia acesteia, nu se poate reţine lipsa de interes în formularea cererii de intervenţie accesorie, interesul fiind pe deplin justificat atât din perspectiva privată, cât şi din cea publică

Prin ultima critică formulată, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta a imputat instanţei de apel lipsa argumentării soluţiei de respingere a cererii de intervenţie.

Astfel a subliniat că, în aceeaşi şedinţa de judecată, instanţa a admis două cereri de intervenţie formulate de alte părţi aflate în aceeaşi situaţie procesuală cu recurenta, însă instanţa s-a rezumat la a afirma că celelalte două interveniente au justificat un interes prin simplu fapt ca ar fi interesate de utilizarea imobilului retrocedat. În ceea ce priveşte cererea de intervenţie formulată de recurentă, nu a arătat în mod concret temeiurile sau raţionamentele care fundamentează decizia.

Concluzionând, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Municipiul Bucureşti, prin primarul general a formulat întâmpinare la recursurile declarate în cauză, prin care a invocat excepţia lipsei de interes a recurenţilor-pârâţi, având în vedere că aceştia nu au atacat decizia pronunţată în cauză pe fondul litigiului şi nici încheierea pronunţată în 25.09.2023. Pe fondul recursurilor, a solicitat respingerea acestora, ca nefondate, în opinia acestuia hotărârile atacate fiind date cu respectarea normelor de procedură, precum şi cu respectarea normelor de drept material.

Intimata-intervenientă în numele altei persoane S.C. F. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursurile declarate în cauză, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de M., întrucât este formulat de o persoană care nu a dobândit calitatea de parte în proces.

În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâţi, intimata a invocat inadmisibilitatea argumentelor subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prin care se pretinde că instanţa de apel nu a pus în discuţie, nu a unit cu fondul şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei de interes a intervenienţilor accesorii S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L, S.C. I. S.R.L., S.C. F. S.R.L., invocată prin notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din 22.05.2023, motivat de împrejurarea că aceştia nu au atacat şi încheierea de şedinţă din data de 22.05.2023. În subsidiar, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, apreciind că atât decizia, cât şi încheierea atacate de recurenţi au fost pronunţate cu respectarea normelor de procedură şi de drept material.

Intimatele-interveniente în numele altei persoane G. S.R.L., H. S.R.L. şi S.C. S.I.M.U. S.R.L., precum şi intimata - intervenientă în nume propriu S.C. L. S.R.L. au formulat întâmpinări la recursul declarat de M., prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii şi a lipsei de interes în formularea primului motiv de recurs.

În ceea ce priveşte condiţia interesului, au subliniat că recurenta nu justifică un interes personal în ce priveşte motivul de recurs referitor la necomunicarea către părţi a cererii de intervenţie, întrucât nu invocă o vătămare personală, ci vătămarea altor părţi litigante.

În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii primului motiv de recurs, au susţinut că recurenta nu a dobândit calitatea de parte în cauză, astfel că poate ataca cu recurs, în conformitate cu art. 64 alin. (2) coroborat cu art. 64 alin. (3) din C. proc. civ., numai soluţia instanţei de apel de inadmisibilitate în principiu a cererii sale de intervenţie accesorie, nu şi alte aspecte, precum neacordarea unui nou termen de judecată.

În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Astfel, critica recurentei în sensul că instanţa de apel ar fi trebuit să amâne cauza pentru a comunica pârâţilor, legal citaţi, cererea sa de intervenţie accesorie, nu este fondată, deoarece acest lucru ar fi condus la tergiversarea soluţionării apelului din culpa apelanţilor-pârâţi, cu încălcarea art. 10 alin. (1) din C. proc. civ.

Au mai subliniat că art. 64 alin. (1) din C. proc. civ. nu prevede nicio sancţiune pentru ipoteza în care instanţa nu s-ar conforma acestei prevederi, astfel că nu se poate susţine că am fi în prezenţa unei nulităţi expres prevăzute de lege. Nefiind în prezenţa unei nulităţi exprese (reglementate de 175 alin. (2) C. proc. civ.), rezultă că o pretinsă vătămare nu se prezumă, ea trebuind dovedită de partea care o invocă.

Aşadar, chiar în ipoteza în care instanţa de apel ar fi avut obligaţia să amâne cauza şi să comunice părţilor lipsă cererea de intervenţie accesorie formulată de M., trebuie dovedită "o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea" actului procesual.

Or, în cauză, recurenta nu ar putea susţine cu temei că i s-a adus o vătămare, în accepţiunea art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

Intimatele-interveniente în numele altei persoane G. S.R.L., H. S.R.L. şi S.C. S.I.M.U. S.R.L., precum şi intimata - intervenientă în nume propriu S.C. L. S.R.L. au formulat întâmpinare şi la recursul declarat de pârâţii D., A., C., B. şi intervenienta în nume propriu J. S.R.L. prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii celui de-al doilea motiv de recurs arătând că pretinsa excepţie absolută a lipsei de interes a intervenienţilor accesorii S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L, S.C. I. S.R.L., S.C. F. S.R.L. nu reprezintă o veritabilă excepţie, ci un motiv de apel analizat de instanţa de apel pe fondul cauzei.

Totodată, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În dezvoltarea apărărilor formulate, în ceea ce priveşte lipsa pârâţilor de termen, intimatele-interveniente au arătat că recurenţii-pârâţi aveau obligaţia procesuală de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului în calea de atac a apelului promovată chiar de ei, urmărind finalizarea apelului.

Au mai susţinut că instanţa de apel a respectat normele de procedură punând în discuţia pârţilor prezente cererea de intervenţie formulată, argumentând apărări similare celor invocate în combaterea recursului declarat de M..

Intimata-intervenientă în numele altei persoane K. a formulat întâmpinare la recursul declarat de M., prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, precum şi excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei de interes în formularea primului motiv de recurs.

În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii, a arătat că recurenta nu a dobândit calitatea de parte în proces, astfel că nu poate ataca decât soluţia de respingere a cererii de intervenţie.

Cu referire la excepţia lipsei de interes, a arătat că nu este invocată o vătămare personală, ci vătămarea dreptului unei alte părţi litigante.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, dezvoltând în mare parte aceleaşi motive ca şi celelalte intimate-interveniente.

În plus faţă de aspectele deja invocate prin celelalte întâmpinări, intimata-intervenientă a arătat, referitor la interesul intervenientelor ale căror cereri de intervenţie au fost admise în principiu de curtea de apel, că interesul acestora a fost reţinut cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 428/2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Recurenta M. a formulat răspuns la întâmpinări.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând excepţii le invocate, precum şi încheierea şi decizia recurate, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că prin întâmpinările formulate în recurs au fost invocate de către intimaţi mai multe excepţii a căror analiză se impune a fi efectuată cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., ordinea de soluţionare a acestora urmând a fi stabilită în funcţie de efectele pe care excepţiile sunt apte a le produce sub aspect procesual, conform art. 248 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Astfel, Înalta Curte consideră că întâi se impun a fi soluţionate excepţiile vizând inadmisibilitatea căilor de atac exercitate în cauză, apoi excepţiile referitoare la interesul exercitării recursurilor, iar în final excepţiile prin care se invocă nulitatea recursurilor pentru neîncadrarea argumentelor invocate în susţinerea acestora în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

O primă excepţie invocată în cauză vizează inadmisibilitatea căii de atac exercitată de M. cu privire la decizia pronunţată de instanţa de apel.

Excepţia analizată este neîntemeiată pentru considerentele ce succed.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală determinată de încălcarea cerinţelor de exerciţiu sau a modalităţilor specifice de valorificare a acţiunii civile în faţa instanţelor, care are ca efect respingerea intempestivă a cererii, în sens larg, astfel încât aceasta nu va mai fi analizată.

În susţinerea acestei excepţii, invocată pentru motive similare de către intimatele S.C. F. S.R.L., K., S.C. S.I.M.U. S.R.L., S.C. H. S.R.L., L. S.R.L., S.C. G. S.R.L., se arată că recursul exercitat de M. împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel este inadmisibil pentru motivul că această recurentă nu a devenit parte în cauză întrucât cererea sa de intervenţie accesorie în favoarea pârâţilor a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea instanţei de apel din 25.09.2023.

Astfel, având în vedere obligativitatea şi relativitatea efectelor hotărârii dedusă din dispoziţiile art. 435 C. proc. civ., pe temeiul art. 458 din acelaşi cod căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane.

Pe de altă parte, conform art. 64 alin. (3) C. proc. civ. încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei(indiferent de felul acesteia - principală sau accesorie) se poate ataca odată cu fondul.

Or, în cauză, nu poate fi pus la îndoială dreptul M. de a ataca încheierea prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea sa de intervenţie accesorie. Aceasta pentru că art. 64 alin. (3) C. proc. civ. conferă calitate procesuală în recurs unei persoane care nu a figurat în calitate de parte în apel fiind inclusă, aşadar, printre excepţiile permise de art. 458 C. proc. civ. ce vizează subiectele căilor de atac.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ., în cazul admiterii căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept, iar cauza se va rejudeca de instanţa în faţa căreia s-a formulat cererea de intervenţie de la momentul discutării admisibilităţii în principiu a acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte consideră că, în raport de configuraţia juridică a căii de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care instanţa respinge ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie şi de efectele pe care eventuala admitere a acestei căi de atac le produce asupra hotărârii pronunţate, nu se poate reţine, raportat la particularităţile cauzei, inadmisibilitatea recursului formulat de M..

În acest context, se remarcă faptul că prin recursul formulat petenta nu aduce critici explicite deciziei pronunţate de instanţa de apel, ci indică această hotărâre ca făcând obiect al recursului doar formal, din perspectiva efectelor pe care acceptarea căii de atac exercitată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de intervenţie accesorie le-ar avea cu privire la decizia dată pe fondul apelului. De altfel, o asemenea menţiune nici nu era necesară întrucât în cazul admiterii recursului hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept.

Analizând întâmpinările formulate în cauză de către intimaţii S.C. F. S.R.L., S.C. S.I.M.U. S.R.L., S.C. H. S.R.L., L. S.R.L., S.C. G. S.R.L., Înalta Curte constată că părţile evidenţiate invocă inadmisibilitatea motivului de recurs afirmat de pârâţi şi intervenienta în nume propriu J. S.R.L. prin care se pretinde că instanţa de apel nu a pus în discuţie, nu a unit cu fondul şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei de interes a intervenienţilor accesorii S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L, S.C. I. S.R.L., S.C. F. S.R.L., care ar fi fost invocată prin notele de şedinţă depuse pentru termenul de judecată din 22.05.2023.

Urmare examinării argumentelor susţinute prin întâmpinările mai sus menţionate, din care rezultă că intimatele pretind inadmisibilitatea acestui motiv de recurs întrucât recurenţii nu au atacat şi încheierea din 22.05.2023 prin care instanţa de apel a constatat că prin notele de şedinţă arătate nu s-a invocat o excepţie "cu privire la procedura din apel", ci "o critică în privinţa procedurii în faţa primei instanţe", Înalta Curte consideră că aceste susţineri nu reprezintă o veritabilă excepţie, astfel încât nu se impune o soluţionare a lor separată şi prioritară fondului recursurilor, constituind mai degrabă o apărare invocată de părţi în raport de motivul de recurs vizat.

Referitor la excepţia lipsei de interes, Înalta Curte constată că aceasta a fost invocată atât de intimatul Municipiul Bucureşti cu privire la recursul declarat de pârâţi şi intervenienta în nume propriu J. S.R.L., cât şi de intimaţii K., S.C. S.I.M.U. S.R.L., S.C. H. S.R.L., L. S.R.L., S.C. G. S.R.L., cu privire la recursul declarat de M..

Interesul, ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă, indiferent de forma concretă de manifestare a acesteia(cerere de chemare în judecată ori de exercitare a unei căi de atac, apărare de fond sau procedurală etc).

În ce privesc cerinţele legale ale condiţiei interesului, potrivit art. 33 C. proc. civ. interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cerinţa interesului de a fi determinat vizează stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în cazul admiterii formei procedurale a acţiunii civile exercitate. Interesul este legitim atunci când nu contravine normelor imperative ale legii sau regulilor de convieţuire socială. Condiţia interesului personal presupune ca cel care recurge la o anumită formă procedurală să urmărească obţinerea, direct sau indirect, a unui folos practic pentru sine, iar cerinţa interesului de a fi născut şi actual implică faptul că interesul trebuie să existe în momentul în care se exercită acţiunea civilă, indiferent de forma de manifestare a acesteia, în sensul că partea nu ar mai obţine folosul practic urmărit dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune.

Interesul procesual reprezintă, aşadar, o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, în timp ce apelul şi/sau recursul sunt forme de manifestare a acţiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac şi se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege prin care se urmăreşte protecţia unui drept subiectiv ori a unui interes legitim şi pentru a căror realizare recurgerea la instanţă este obligatorie.

Ca atare, interesul procesual este o condiţie de exerciţiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, aşadar şi în recurs.

În speţă, excepţia în analiză a fost invocată de Municipiul Bucureşti, prin întâmpinarea formulată acest intimat pretinzând că recursul formulat de pârâţi şi intervenienta în nume propriu J. S.R.L. este lipsit de interes întrucât aceste părţi nu atacă şi decizia civilă nr. 1286 A/23.10.2023 din perspectiva soluţiei de respingere a apelului ca nefondat, care a dobândit astfel autoritate de lucru judecat. Se mai susţine că recurenţii pârâţi nu au atacat încheierea din 25.09.2023 din perspectiva faptului că instanţa a respins cererea de intervenţie accesorie ca inadmisibilă în principiu, ci doar critică faptul că instanţa de apel nu le-a comunicat cererea de intervenţie formulată de M. în sprijinul lor.

Intimaţii K., S.C. S.I.M.U. S.R.L., S.C. H. S.R.L., L. S.R.L., S.C. G. S.R.L., au invocat aceeaşi excepţie cu privire la calea de atac declarată de M., părţile afirmând că recursul de referinţă este lipsit de interes pentru că recurenta susţine nelegalitatea încheierii din 25.09.2023 pentru necomunicarea cererii sale de intervenţie accesorie către alte părţi ale cauzei (şi anume apelanţii-pârâţi), partea nefiind, astfel, vătămată în vreun fel din punct de vedere al drepturilor sale procesuale.

Înalta Curte reţine că ceea ce urmăresc recurenţii prin exercitarea căilor de atac în analiză este reformarea deciziei pronunţate de curtea de apel, folosul practic avut în vedere de aceştia constând în înlăturarea soluţiei instanţei de prim control judiciar, astfel încât condiţia interesului promovării recursului trebuie apreciată prin raportare la această hotărâre.

Or, faţă de consecinţele legale ale admiterii recursului declarat împotriva încheierii din 25.09.2023 prin care s-a respins cererea de intervenţie accesorie formulată în apel de M., reglementate prin dispoziţiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ., este fără relevanţă juridică, din perspectiva interesului în promovarea căii de atac, faptul că recursul exercitat de pârâţi şi intervenienta în nume propriu J. S.R.L. nu vizează şi decizia civilă nr. 1286 A/23.10.2023 sau că neregularitatea susţinută prin recursul M. s-a săvârşit în raport cu o altă parte din proces, întrucât, potrivit temeiului legal anterior menţionat, hotărârea a căror reformare o urmăresc recurenţii este desfiinţată de drept în eventualitatea admiterii căii de atac.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes în promovarea prezentului recurs.

Excepţia nulităţii recursurilor declarate atât de M., cât şi de recurenţii pârâţi D., A., C., B. şi de intervenienta în nume propriu S.C. J. S.R.L., a fost susţinută de K. prin întâmpinările formulate la aceste recursuri.

Astfel, în susţinerea excepţiei se arată că recursul M. este nul întrucât, deşi motivele de recurs sunt încadrate de recurentă în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., aceasta nu precizează în concret în care dintre motivele de recurs anterior menţionate s-ar încadra fiecare critică adusă deciziei recurate.

În ce priveşte nulitatea recursului declarat de pârâţi şi de intervenienta în nume propriu S.C. J. S.R.L., în mod similar, se afirmă că aceasta este întemeiată întrucât recurenţii nu precizează în care dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. se încadrează argumentele susţinute prin cererea de recurs.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.

Din economia textelor legale anterior precizate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi argumentat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca susţinerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate. Aşadar, doar în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Analizând cererea de recurs promovată de M. se constată că aspectele afirmate, vizând nerespectarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 224 C. proc. civ. ori nemotivarea încheierii prin care i s-a respins cererea de intervenţie formulată, reprezintă critici de nelegalitate care permit încadrarea în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În ce priveşte recursul declarat de pârâţi şi de intervenienta în nume propriu S.C. J. S.R.L., urmare analizării argumentelor prezentate în cuprinsul cererii referitoare la nesocotirea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 224, art. 64 şi art. 14 C. proc. civ., ori nepronunţarea de către aceeaşi instanţă asupra unei excepţii pretins invocate, se constată că acestea constituie critici de nelegalitate încadrabile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea celor ce preced, se poate concluziona că recursurile sunt motivate şi că susţinerile recurenţilor se circumscriu unor cazuri de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., astfel încât excepţia nulităţii căii extraordinare de atac în analiză este nefondată.

Examinând încheierea şi decizia atacate, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la recursul formulat de pârâţii D., A., C., B. şi de intervenientul în nume propriu J. S.R.L. se reţine că recurenţii au criticat încheierea pronunţată de către curtea de apel la termenul 25.09.2023 sub aspectul soluţiei de respingere a cererii de intervenţie accesorie formulată în interesul lor de către M., invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenţii susţin că, deşi prin notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din 22.05.2023 au invocat excepţia absolută a lipsei de interes a intervenienţilor accesorii S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L, S.C. I. S.R.L., S.C. F. S.R.L., această excepţie nu a fost nici unită cu fondul, nici pusă în discuţie, instanţa de apel nu a supus-o dezbaterilor la niciunul dintre termenele de judecată şi nici nu s-a pronunţat asupra acesteia. Au mai arătat recurenţii că, prin pronunţarea asupra cererii de intervenţie accesorie anterior menţionată, fără ca aceasta să le fie comunicată, instanţa de apel i-a privat de dreptul de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la această cerere şi le-a încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În acest stadiu al analizei, Înalta Curte reţine că, deşi recurenţii au încadrat aceste argumente în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., cum aspectele semnalate vizează nereguli de ordin procedural, cu referire la încălcarea principiului contradictorialităţii şi al rolului judecătorului în aflarea adevărului, acestea vor fi examinate din perspectiva cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a cărui incidenţă se verifică în cauză, în raport de susţinerile invocate, în limitele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, printr-o primă critică subsumată cazului de casare în analiză, recurenţii afirmă nesocotirea de către instanţa de apel a principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului pretinzând că au invocat pe parcursul judecăţii apelului excepţia lipsei de interes, iar aceasta a fost ignorată de către instanţa de apel, judecătorii încălcând astfel obligaţia de a se pronunţa asupra a ceea ce li s-a cerut, nesocotind totodată limitele în care au fost învestiţi în apel.

Critica este nefondată.

Astfel, Înalta Curte reţine ca fiind reală susţinerea recurenţilor potrivit cărora pentru termenul din 22.05.2023 au depus note de şedinţă prin care au invocat lipsa interesului de a interveni în proces a intervenienţilor accesorii S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L, S.C. I. S.R.L., S.C. F. S.R.L.

Cu toate acestea, se constată că prin încheierea de la termenul din 22.05.2023, curtea de apel a calificat susţinerile din nota de şedinţă anterior arătată ca fiind precizări ale motivelor de apel(care priveau inclusiv acest aspect) şi nu o excepţie care să vizeze procedura din apel, stabilind ca părţile să pună concluzii asupra celor invocate de apelanţi prin nota în cauză odată cu dezbaterea fondului, ceea ce s-a şi întâmplat astfel cum rezultă din încheierea de dezbateri de la termenul din 25.09.2023.

Mai mult, în cuprinsul deciziei pronunţate instanţa de apel a răspuns punctual motivului de apel prin care se critica hotărârea primei instanţe de admitere a cererilor de intervenţie accesorie, arătând în mod explicit motivele pentru care a considerat că intervenienţii şi-au justificat, în faţa primei instanţe, potrivit art. 63 C. proc. civ., interesul de a interveni în favoarea intimatului-reclamant.

Prin urmare, se constată că instanţa de apel a analizat şi s-a pronunţat cu privire la critica apreciată de recurentă ca relevantă vizând modul în care prima instanţă a statuat, din perspectiva interesului, asupra cererilor de intervenţie accesorie formulate în cauză, analiza argumentelor invocate de recurenţi nerelevând nesocotirea de către instanţa de apel a vreunor norme de procedură care să atragă sancţiunea nulităţii.

Printr-o altă critică se pretinde încălcarea de către instanţa de prim control judiciar a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, recurenţii invocând nelegalitatea încheierii dată de curtea de apel la termenul 25.09.2023, sub aspectul soluţiei de respingere a cererii de intervenţie accesorie formulată în interesul lor de către M., dedusă din pronunţarea asupra acestei cereri fără ca aceasta să le fie comunicată.

Această critică este fondată în considerarea celor ce succed.

Astfel, Înalta Curte reţine că la termenul din 25.09.2023 M., prin avocat, a depus la dosar o cerere de intervenţie accesorie în interesul apelanţilor-pârâţi(recurenţii din această etapă procesuală) şi înscrisuri în susţinere, cererea şi documentele însoţitoare fiind comunicată părţilor prezente în şedinţă, printre care nu se aflau şi recurenţii ori reprezentanţii lor.

La acelaşi termen, instanţa de apel fără a o comunica apelanţilor lipsă, a pus în discuţie cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul lor şi a respins-o ca inadmisibilă în aceeaşi şedinţă.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv de recurs căruia i se subsumează argumentele invocate, casarea hotărârii se poate dispune atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de casare evocă prevederile art. 175 şi art. 176 din C. proc. civ. cu privire la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178 C. proc. civ. referitoare la regimul juridic al nulităţii şi ale art. 179 din acelaşi act normativ care vizează efectele acesteia.

Întrucât norma care reglementează cazul de casare în analiză nu distinge în funcţie de sursa încălcării, ignorarea de către instanţă a regulilor de procedură prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, indiferent dacă sunt cazuri de nulitate absolută sau relativă, de nulitate expresă sau virtuală, condiţionată sau necondiţionată, sau care privesc atât condiţiile extrinseci, cât şi pe cele intrinseci ale actului de procedură, determinând incidenţa acestui motiv de recurs.

În acest sens, se reţine că potrivit art. 64 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. "Instanţa va comunica părţilor cererea de intervenţie şi copii de pe înscrisurile care o însoţesc. După ascultarea intervenientului şi a părţilor, instanţa se va pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei, printr-o încheiere motivată."

Reglementarea în acest mod a procedurii de judecată a cererilor de intervenţie a fost făcută cu sensul de a se asigura concretizarea dreptului la apărare, respectiv de a garanta egalitatea participanţilor în procedură şi exerciţiul normal al contradictorialităţii, toate cu scopul de a respecta dreptul părţilor la un proces echitabil reglementat de art. 6 par. 1 din Convenţiei europene a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Prin urmare, aceste dispoziţii legale trebuie corelate cu dispoziţiile art. 14 C. proc. civ. care consacră, in terminis, principiul contradictorialităţii, definit ca fiind posibilitatea conferită de lege părţilor de a discuta şi combate orice element de fapt sau de drept al procesului civil. Acest principiu constituie o garanţie a dreptului la apărare şi a egalităţii armelor în procesul civil şi presupune, ca exigenţe fundamentale pentru respectarea sa, ca orice aspect privitor la litigiu să fie pus în discuţia părţilor, iar actele de procedură şi înscrisurile să fie comunicate între acestea, în condiţiile legii, astfel încât să aibă posibilitatea de a-şi exprima opinia în legătură cu problemele de drept substanţial sau de drept procedural ori de fapt puse în discuţie.

Din perspectiva Convenţiei europene a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, dreptul la o procedură contradictorie reprezintă o componentă procedurală a dreptului la un proces echitabil şi implică, în principiu, facultatea părţilor dintr-un proces de a lua la cunoştinţă de orice document sau observaţie prezentată în faţa judecătorului, chiar de un magistrat independent, în vederea influenţării deciziei sale şi discutării ei [Ruiz-Mateos împotriva Spaniei, pct. 63; McMichael împotriva Regatului Unit, pct. 80; Vermeulen împotriva Belgiei, pct. 33; Lobo Machado împotriva Portugaliei, pct. 31; Kress împotriva Franţei (MC), pct. 74].

Contradictorialitatea trebuie să se poată exercita în condiţii satisfăcătoare pentru a se putea reţine respectarea principiului. În acest sens justiţiabilul trebuie să aibă posibilitatea de a se familiariza cu actele de procedură ori documentele în cauză, sens în care acestea trebuie să-i fie comunicate, precum şi asigurarea unui termen suficient pentru a-şi pregăti argumentele, pentru a le putea comenta(încuviinţa ori combate) într-un mod adecvat.

În acest sens, se impune ca părţilor să le fie comunicate toate actele de procedură şi înscrisurile pe care participanţii în proces le întocmesc sau de care înţeleg să se folosească, doar părţile în litigiu având dreptul de a hotărî dacă documentul transmis impune comentarii din partea lor.

În ceea ce priveşte comunicarea cererilor şi a altor acte de procedură, în sistemul legislaţiei noastre funcţionează principiul potrivit căruia comunicarea tuturor actelor de procedură se face din oficiu, astfel cum rezultă din art. 154 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, dispoziţiile art. 64 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. trebuie corelate şi cu art. 8 din acelaşi act normativ care garantează egalitatea părţilor în procesul civil. Acest principiu cunoaşte ca formă de manifestare egalitatea armelor, consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului ca o componentă a conceptului mai larg de proces echitabil, şi presupune menţinerea unui "echilibru just" între părţi, implicând obligaţia instanţei de a asigura fiecăreia dintre părţi posibilitate rezonabilă de a-şi susţine cauza, principiul fiind încălcat atunci când un act de procedură pentru care legea prevede obligativitatea comunicării este adus la cunoştinţa doar uneia dintre părţi.

Or, în speţa dedusă judecăţii, curtea de apel a procedat la judecata admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie şi a respins-o, deşi recurenţilor nu le fusese comunicată cererea şi înscrisurile anexate ei, conform dispoziţiilor art. 64 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât aceştia nu au putut beneficia de garanţiile procesuale inerente procesului civil - contradictorialitatea şi egalitatea armelor, cu consecinţe, pe plan procesual, în sensul că nu şi-au putut exercita dreptul de a discuta şi argumenta opinia cu privire la această cerere care a fost formulată în susţinerea poziţiei lor procesuale.

Nesocotirea acestor dispoziţii legale, în maniera avută în vedere prin critica în analiză, atrage nulitatea încheierii prin care instanţa de apel s-a pronunţat asupra cererii de intervenţie, nulitatea fiind una necondiţionată, în sensul art. 176 pct. 6 C. proc. civ., întrucât este determinată de încălcarea unor cerinţe extrinseci actului de procedură viciat, respectiv de necomunicarea legală a cererii de intervenţie şi a înscrisurilor care o însoţeau către părţile recurente.

În acest context factual, instanţa de control reţine că sunt întemeiate criticile recurenţilor pârâţi D., A., C., B. şi intervenientului în nume propriu J. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 25 septembrie 2023 din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., constatând că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură privitoare la judecata cererii de intervenţie accesorie formulată de M., întrucât aceasta nu a fost comunicată, anterior statuării asupra admisibilităţii sale, către părţile anterior precizate, împrejurare ce a condus la pronunţarea unei încheieri lovită de nulitate.

Pe cale de consecinţă, urmare constatării caracterului fondat al criticii în analiză, Înalta Curte consideră că această statuare determină per se (prin ea însăşi) casarea deciziei recurate şi rejudecarea cauzei, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale ale părţilor litigante.

Că este aşa rezultă din dispoziţiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ. conform căruia "În cazul admiterii căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept, iar cauza se va rejudeca de instanţa în faţa căreia s-a formulat cererea de intervenţie de la momentul discutării admisibilităţii în principiu a acesteia."

Referitor la recursul formulat în cauză de M., întemeindu-se pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat încheierea pronunţată de către curtea de apel la termenul 25.09.2023 susţinând nelegalitatea acesteia întrucât instanţa s-a pronunţat cu încălcarea normelor procedurale asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie formulată, fără a o pune în discuţia tuturor părţilor din prezenta cauză. A mai invocat recurenta nelegalitatea aceleiaşi încheieri pentru nemotivare, imputând instanţei de apel lipsa argumentării soluţiei de respingere a cererii sale de intervenţie accesorie. Totodată, a susţinut că încheierea este viciată şi din perspectiva soluţiei date asupra cererii de intervenţie, recurenta pretinzând că a justificat interesul legitim pentru a interveni în proces.

Faţă de soluţia ce urmează a se pronunţa în cauză cu privire la recursul declarat de recurenţii pârâţi D., A., C., B. şi de intervenientul în nume propriu J. S.R.L., având în vedere considerentele expuse în precedent cu privire la acest recurs şi ţinând seama de efectele pe care admiterea recursului părţilor evidenţiate anterior îl are asupra deciziei pronunţate de curtea de apel, Înalta Curte, urmează să admită şi recursul formulat de M., fără a mai analiza motivele de recurs invocate de aceasta.

Pentru considerentele anterior arătate, în baza art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., cu referire la art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenta M., de recurenţii pârâţi D., A., C., B. şi de intervenientul în nume propriu J. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 25 septembrie 2023 şi a deciziei civile nr. 1286 A din 23 octombrie 2023, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va casa decizia şi încheierea recurate şi va trimite cauza, aceleiaşi curţi de apel, pentru rejudecarea apelului declarat de pârâţii D., A., B., C. şi de intervenienta J. S.R.L. şi a cererii de intervenţie accesorie formulată de M., judecata urmând a fi reluată de la momentul discutării admisibilităţii în principiu a acestei din urmă cereri de intervenţie accesorie, după verificarea îndeplinirii cerinţelor procedurale a căror nesocotire s-a constatat prin prezenta decizie, instanţa de apel urmând a da eficienţă dispoziţiilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că pe parcursul judecăţii în recurs, a fost depusă la dosarul cauzei o cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantului Municipiul Bucureşti, prin primar general, formulată de N..

Examinând cererea de intervenţie arătată în precedent, se constată însă că aceasta nu a fost formulată în relaţie cu judecata din recurs, ci prin raportare la aspectele de fond ale cauzei.

Faţă de această constatare, având în vedere soluţia ce urmează a se dispune cu privire la recursuri, în vederea unei unitare soluţionări a cererilor deduse judecăţii în cauză, Înalta Curte va trimite spre soluţionare curţii de apel, odată cu restul cauzei, şi cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul reclamantului de N..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile inadmisibilităţii, lipsei de interes şi nulităţii recursurilor declarate de recurenta M. şi de recurenţii pârâţi D., A., C., B. şi de intervenientul în nume propriu J. S.R.L..

Admite recursurile declarate de recurenta M., de recurenţii pârâţi D., A., C., B. şi de intervenientul în nume propriu J. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 25 septembrie 2023 şi a deciziei civile nr. 1286 A din 23 octombrie 2023, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează decizia şi încheierea recurate şi trimite cauza, aceleiaşi curţi de apel, pentru rejudecarea apelului declarat de pârâţii D., A., B., C. şi de intervenienta J. S.R.L., a cererii de intervenţie accesorie formulată de M., precum şi a cererii de intervenţie accesorie, în interesul reclamantului Municipiul Bucureşti, prin primar general, formulată de N. în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 octombrie 2024.