Competence for Execution: Domicile as Actual Residence vs. Registered Address Under Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 08 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani, secţia civilă, la data de 17 iunie 2024, sub nr. x/2024, petenta S.C. P..E.J. A. şi B. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite în dosarul de executare silită nr. x/2024, cu privire la creditoarea C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din data de 06 iunie 2022, încheiat cu D. S.A., împotriva debitorului E., pentru suma de 600 de RON.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1487 din 27 iunie 2024, Judecătoria Botoşani, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de petentul S.C. P..E.J. A. şi B., la cererea creditoarei C., împotriva debitorului E., în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, la momentul sesizării organului de executare, şi anume 29 mai 2024, debitorul E. avea domiciliul în judeţul Botoşani, însă începând cu data de 26 martie 2024, are reşedinţa în municipiul Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ, astfel cum rezultă din dovada verificării în baza de date D.E.P.A.B.D.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Piatra-Neamţ, prin încheierea nr. 5168 din 19 iulie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat judecarea cauzei pînă la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. indică domiciliul, respectiv sediul debitorului, drept criteriu principal de stabilire a instanţei de executare, fără a distinge în raport de reşedinţa sau locuinţa efectivă a debitorului, iar, potrivit verificărilor D.E.P.A.B.D., domiciliul debitorului E. se află în comuna Vorona, sat Icuşeni, judeţul Botoşani.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ, secţia civilă în considerarea argumentelor ce succed:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul cererii deduse judecăţii constă în solicitarea creditoarei C., prin executorul judecătoresc A., întemeiată pe dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., privind încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în Contractul de credit nr. x din 06 iunie 2022, împotriva debitorului E..

Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Rezultă, aşadar, că legiuitorul a stabilit în materia contestaţiilor la executare, a cererilor de încuviinţare a executării silite, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, prevăzută de dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care reglementează necompetenţa de ordine publică.

Înalta Curte constată că Judecătoria Botoşani şi Judecătoria Piatra-Neamţ şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. în ceea ce priveşte înţelesul noţiunii de "domiciliu" în sens procedural şi a diferenţei juridice dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei teritoriale a instanţei.

Dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. nu menţionează alternativ fie domiciliul debitorului, fie reşedinţa acestuia, legiuitorul acordând valenţă legală, din punctul de vedere al competenţei instanţei de executare, locuinţei stabile şi opozabile terţilor, prin înscrierea în evidenţele instituţiilor specializate, tocmai pentru a se asigura previzibilitatea normei legale şi pentru a da posibilitatea părţilor din raportul de executare silită să-şi conformeze comportamentul dispoziţiilor sale.

Determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea dedusă judecăţii trebuie făcută raportat la noţiunea de domiciliu, ca atribut de identificare al persoanei fizice, aşa cum este definită de art. 87 C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile este acolo unde aceasta declară că-şi are locuinţa principală."

Dispoziţiile art. 89 din acelaşi act normativ prevăd că:

"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 87 şi art. 89 C. civ., reiese că noţiunea de "domiciliu", inserată în dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., se referă la adresa unde persoana declară că îşi are locuinţa principală, locuinţa în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina şi în practica judiciară, potrivit căreia noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde acesta locuieşte efectiv.

Din pespectiva celor relevate, în raport de înscrisurile anexate cererii de încuviinţare a executării silite, Înalta Curte constată că S.C. P..E.J. A. şi B. a fost sesizată cu cererea de executare silită la data de 29 mai 2024 de către creditoarea C. formându-se dosarul de executare nr. 1343/M/2024, aceasta constituind momentul sesizării organului de executare, dată la care, astfel cum rezultă din extrasul de interogare a bazei de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, ca urmare a verificărilor dispuse de instanţă din oficiu, reşedinţa debitorului E. era în municipiul Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ, începând cu 26 martie 2024 până în 25 martie 2025, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Piatra-Neamţ, potrivit Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102 din 10 iunie 2021privind stabilirea localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din fiecare judeţ, publicată în Monitorul Oficial nr. 625 din 25 iunie 2021.

Ţinând cont de faptul că noţiunea de domiciliu care interesează regulile procedurii civile în general şi, implicit, competenţa de soluţionare a unei cereri de încuviinţare a executării silite, în concret, nu corespunde elementelor care interesează evidenţa populaţiei, ci se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt, deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării dreptului părţilor de a avea un parcurs procedural previzibil, precum si a dreptului acestora de a-şi adapta în mod rezonabil conduita procesuală în conformitate cu ipoteza normativă a legii, aspecte care se constituie în garanţii indispensabile ale dreptului la un proces echitabil, cât şi pentru a-i putea fi asigurat şi respectat debitorului dreptul la apărare, prin stabilirea în favoarea instanţei în a cărei rază debitorul îşi are reşedinţa, proximitatea acesteia faţă de instanţa de executare facilitându-i debitorului accesul efectiv la justiţie şi concură la o eficientizare a măsurile de executare silită faţă de bunurile mobile/imobile, Înalta Curte urmează a constata că, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Piatra-Neamţ, secţia civilă este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 octombrie 2024.