Defamation claim by public-interest company: cassation appeal annulled for procedural non-compliance, plaintiff ordered to pay litigation costs

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2024

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 15.09.2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea acesteia: 1. la plata sumei de 100.000 de euro, cu titlu de daune morale reprezentând prejudiciul de imagine produs prin publicarea, pe site-ul flux24.ro, de informaţii false, defăimătoare la adresa reclamantei; 2. la publicarea, pe cheltuiala pârâtei, într-un ziar cu tiraj naţional, a hotărârii ce se va pronunţa în cauză, în situaţia în care se va stabili că aceasta a produs prin afirmaţiile sale un prejudiciu prestigiului sau reputaţiei societăţii reclamante; 3. la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, şi-au întemeiat acţiunea pe prevederile art. 194-204 C. proc. civ., art. 70-73, art. 252-253, art. 257, 1349, 1357, 1385 C. civ., art. 30 alin. (6) din Constituţia României, art. 8 şi art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi celelalte dispoziţii legale în vigoare.

2. Sentinţa Tribunalului Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 98 din 01 februarie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată; a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru; a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta A. S.R.L., înregistrat la data de 20.06.2023, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

3. Decizia Curţii de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 1732A din 22 decembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 98 din 01 februarie 2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

4. Calea de atac formulată în cauză şi motivele de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 1732A din 22 decembrie 2023, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate si trimiterea acesteia instantei de apel pentru rejudecare, recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a criticat decizia instanţei de apel arătând că au fost aplicate şi interpretate greşit normele de drept substanţial incidente în cauză, atunci când s-a reţinut că afrontul adus imaginii reclamantei nu ar produce efecte prejudiciabile din punct de vedere material pentru aceasta şi că neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale ar fi consecinţa calităţii reclamantei, care desfăşoară activitate de interes public, motiv pentru care nu ar avea dreptul la daune morale.

Recurenta a susţinut în continuare că acest argument al instanţei de apel, bazat pe calitatea persoanei, este unul discriminatoriu şi neprevăzut de art. 1349 din C. civ., ci dedus de judecătorii cauzei în contra reglementării cuprinse în art. 5 alin. (4) din C. proc. civ.

De asemenea, a mai arătat că instanţa a apelat la criteriul "opţiunea legiuitorului de a stabili limite foarte largi de manifestare a libertăţii de exprimare", a pierdut din vedere faptul că pârâta nu a adus critici la adresa actelor şi faptelor reclamantei, ci a proferat jigniri legate de activitatea acesteia, depăşind limitele unei dezbateri de idei pe tema unui subiect de interes general, prin jignirile adresate de genul "ţeapa clasică, acuzaţii de ameninţare şi şantaj etc.’’, depăşind limitele toleranţei şi afectând dreptul la reputaţie al reclamantei.

Printr-o altă critică, recurenta a apreciat că soluţia instanţei de apel nu corespunde unei corecte aplicări şi interpretări a legii în baza temeiurilor relevante, respectiv art. 70-73, 253, 1349 din C. civ., art. 8-10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât, deşi constată întrunirea tuturor elementelor răspunderii civile delictuale în privinţa faptelor imputate, acreditează ideea greşită că indiferent de circumstanţe ori situaţie, persoana care desfăşoară activitate care implică interacţiunea cu autorităţile publice nu se bucură de protecţia reputaţiei întocmai ca orice altă persoană.

A mai arătat că însăşi instanţa de apel a reţinut că pentru a aprecia existenţa unei nevoi sociale imperioase, a reţinut că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru a aprecia existenţa unei nevoi sociale imperioase în exercitarea libertăţii de exprimare trebuie să se facă distincţie între fapte şi judecăţi de valoare, iar afirmaţiile referitoare la fapte determinate, făcute în absenţa oricăror dovezi care să le susţină, nu se bucură de protecţia art. 10 din Convenţie.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului pentru neîncadrarea în motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8.

A arătat că nu a avut intenţia de a prejudicia imaginea reclamantei care ar fi primit un drept la replică dacă l-ar fi cerut, iar buna credinţă a fost dovedită prin faptul că în textul articolului preluat de pe site-ul gândul.ro, apare poziţia exprimată de Compania Municipală de Iluminat Bucureşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs’’.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Se observă că recurenta-reclamantă a încadrat motivele de recurs în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc că se poate cere casarea unei hotărâri atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea normelor de drept material.

Aspectele evidenţiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a unei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivul de nelegalitate invocat sau în vreunul dintre celelalte motive de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel, recurenta a invocat doar în mod formal incorecta aplicare şi interpretare a prevederilor art. 70-73, 253, 1349 din C. civ., art. 8-10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În realitate, ceea ce reliefează criticile invocate în cererea de recurs reprezintă nu o interpretare sau aplicare greşită a normelor legale şi nici reţinerea unor dispoziţii legale sau unor criterii ale jurisprudenţei CEDO în domeniul libertăţii de exprimare inaplicabile speţei ori omiterea unor astfel de criterii, ci nemulţumiri ale recurentei legate de modul în care instanţa de apel a evaluat şi cântărit în concret depăşirea sau nu a limitelor libertăţii de exprimare prin afirmaţiile făcute în cuprinsul articolului reclamat, precum şi modul în care a fost stabilită întinderea acestor limite, din perspectiva interesului public, chestiuni de fapt şi de apreciere care scapă cenzurii instanţei de recurs.

Din modul în care sunt formulate motivele de recurs, nu rezultă că s-ar invoca neconformitatea hotărârii cu regulile de drept aplicabile, ci o greşită cântărire a afirmaţiilor jurnalistice în modul în care acestea au fost încadrate în nişte criterii de drept corect indicate, ceea ce înseamnă că nu se invocă erori de drept, ci erori de apreciere în fapt.

În acest sens, criticile privind împrejurarea că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că pârâta a proferat injurii legate de activitatea reclamantei, depăşind limitele unei dezbateri de idei pe teme de interes public, prin jigniri adresate acesteia de genul "ţeapa clasică, acuzaţii de ameninţare şi şantaj etc.", care ar depăşi limitele toleranţei şi ar afecta dreptul său la reputaţie, nu sunt decât argumentele susţinute în faţa instanţelor devolutive, iar nu critici de nelegalitate a hotărârii instanţei de apel.

Nici susţinerile recurentei referitoare la faptul că reţinerea neîndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale ca urmare a calităţii sale de persoană publică ar fi discriminatorie şi neprevăzută de art. 1349 din C. civ. nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, întrucât tind să critice aprecierea instanţelor de fond asupra unui aspect factual - interesul public al dezbaterii şi modul în care acesta afectează limitele libertăţii de exprimare.

Pentru toate aceste argumente, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

În aplicarea dispoziţiilor art. 451-453 C. proc. civ., va fi dispusă obligarea recurentei -reclamante A. S.R.L. la plata sumei de 5950 RON către intimata-pârâtă B. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1732A din data de 22 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe recurenta-reclamantă A. S.R.L. la plata sumei de 5950 RON către intimata-pârâtă B. S.R.L. cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2024.