Municipal liability for moral damages: inadmissibility of cassation appeal due to failure to articulate legal rather than factual grounds
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal filed by the municipality, thereby leaving the Court of Appeal's decision, which upheld the lower court's award of 3,000 euros in moral damages to each of the two plaintiffs, as the final operative outcome. The dispute concerned a civil action for moral damages stemming from the municipality's alleged illicit conduct, including relocating the plaintiffs to a seismically unsafe building, delaying utility connections, and cutting off utilities during winter due to the tenants' fault. The decisive legal basis was the procedural requirement under Articles 488 and 489 of the Code of Civil Procedure, which mandates that appeals must be grounded in specific grounds for cassation; the Court held that the municipality's arguments—which focused on the factual absence of an illicit act, causality, and fault—were improperly characterized as a request for a re-examination of the merits rather than a legal challenge, thus failing to meet the statutory requirements for a valid appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 1357 C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 487 C. proc. civ, art. 489 alin. (1) C. proc. civ; Municipal liability for moral damages: inadmissibility of cassation appeal due to failure to articulate legal rather than factual grounds: , cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 22 şi art. 50 din Constituţia României, art. 3 şi art. 13 din CEDO, art. 1357 C. civ., art. 62 din Legea 215/2001.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2024
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 21.02.2022 sub nr. x/2022, reclamantele A. şi B. au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului Municipiul Iaşi, prin Primar la plata, către fiecare dintre reclamante, a sumei de 600.000 euro cu titlu de daune morale, precum şi la rambursarea cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 22 şi art. 50 din Constituţia României, art. 3 şi art. 13 din CEDO, art. 1357 C. civ., art. 62 din Legea 215/2001.
2. Sentinţa Tribunalului Iaşi:
Prin sentinţa civilă nr. 2769 din 10 noiembrie 2022, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis în parte acţiunea civilă în pretenţii formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iaşi, prin Primar.
A dispus obligarea pârâtului Municipiul Iaşi prin Primar la plata, către fiecare dintre reclamante, a sumei de 3.000 euro (în echivalent RON la cursul BNR de la data plăţii) cu titlu de daune morale.
A respins cererea reclamantelor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinţei civile nr. 2769 din data de 10 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, au declarat apel reclamantele, precum şi pârâtul Municipiul Iaşi, prin Instituţia Primarului.
3. Decizia Curţii de Apel Iaşi:
Prin decizia civilă nr. 530 din 28 noiembrie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, respinge apelurile declarate de A., B. şi Municipiul Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 2769 din 10 noiembrie 2022 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, sentinţă pe care o păstrează.
4. Calea de atac formulată în cauză:
Împotriva deciziei civile nr. 530 din 28 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a declarat recurs pârâtul Municipiul Iaşi, solicitând admiterea recursului, casarea în parte, numai în ceea ce priveşte soluţia de respingere a apelului Municipiului Iaşi.
Recurentul pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulând următoarele critici cu privire la îndeplinirea condiţiilor răspunderii delictuale reţinute în sarcina sa: relocarea intimatelor într-o clădire cu risc seismic de grad 1 s-a făcut cu acordul intimatelor, care au avut de ales între mai multe locuinţe, iar expertizarea imobilului fusese oricum ulterioară aprobării; abia după expertizare s-a pus problema recazării chiriaşilor, ocazie cu care intimatele au refuzat să părăsească imobilul, fiind necesară o acţiune în evacuare; de asemenea, greşit s-a reţinut că durata racordării noii locuinţe la utilităţi, de 6 luni, ar fi fost una prea mare, în condiţiile în care procedurile de aprobare şi execuţie depindeau de societăţile comerciale de profil care asigurau distribuţia; declanşarea acţiunilor municipalităţii în prag de iarnă nu constituie o faptă ilicită, întrucât liberul acces la justiţie e garantat fără condiţionări de anotimp, iar acţiunile erau necesare şi fondate, ca urmare a neplăţii chiriei, a restanţelor la plata utilităţilor, a refuzului evacuării - şi doar unul dintre dosare a fost introdus în prag de iarnă; sistarea utilităţilor în anul 2018 a fost validată de instanţe (sentinţa 8771/2019 a Judecătoriei Iaşi), fiind reţinută culpa intimatelor; prin urmare, municipalitatea nu a săvârşit nici o faptă ilicită.
Apoi, acţiunile calificate de instanţa de apel ca fiind ilicite s-au petrecut anterior perioadei la care fac referire reclamantele şi pentru care au solicitat acordarea daunelor morale, mai precis anterior anului 2018, astfel că au fost depăşite limitele deduse judecăţii prin cererea introductivă, care indica săvârşirea faptei ilicite între anii 2018-2020.
În fine, cauza faptului că reclamantele "au stat timp de 1 an în frig, fără apă caldă şi căldură în perioada 2018-2020" se datorează unei debranşări legale din culpa lor.
5. Apărările formulate în cauză:
Prin întâmpinare, intimatele-reclamante au solicitat respingerea recursului, întrucât deşi se invocă încălcarea greşită a normelor de drept material, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., în realitate se încearcă pentru aceleaşi susţineri invocate la fond şi în apel, rejudecarea în fond a apelului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
Aspectele evidenţiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În acest sens, Înalta Curte constată, că în esenţă, recurentul-pârât critică situaţia de fapt reţinută de instanţele fondului, arătând că faptele imputate nu sunt ilicite, că nu există o legătură de cauzalitate între ce se impută recurentei şi prejudiciul intimatelor, că nu există o culpă a recurentei, argumentându-se în ce anume constă erorile în încadrarea faptelor din perspectivă delictuală.
De asemenea, se insistă asupra faptului că instanţa de apel s-ar fi raportat în analiză la o altă perioadă decât cea solicitată prin acţiune; această susţinere - nereală, de altfel, întrucât menţionarea evenimentelor anterioare anului 2018 de către instanţele fondului cu prilejul refacerii istoricului ce a dus la litigiul prezent era necesară pentru conturarea circumstanţelor în care au avut loc în anii 2018-2020 faptele imputate - tinde, de asemenea, la reanalizarea şi la reţinerea unei alte situaţii de fapt decât aceea rezultată din hotărârile instanţelor devolutive.
Aceste critici ce vizează netemeinicia deciziei instanţei de apel se situează în afara celor susceptibile de cenzură în recurs, prezentând exclusiv chestiuni legate de situaţia de fapt şi de fondul litigiului, iar nu obiecţii de nelegalitate sau legate de interpretarea sau aplicarea eronată a normelor de drept, fiind incompatibile cu scopul recursului, astfel cum este acesta definit de art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cu care instanţei de recurs îi este supusă examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâtul Municipiul Iaşi prin Instituţia Primarului împotriva deciziei civile nr. 530 din data de 28 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2024.