Municipality ordered to pay RON 909,781.75 sanitation tax component; appeal rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă la 30 iulie 2021, sub nr. x/2021, astfel cum a fost modificată ulterior, reclamanţii Consiliul Judeţean Mureş şi Judeţul Mureş au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Reghin, prin primar, următoarele: 1) obligarea acestuia la plata sumei totale de 1.143.870,00 RON, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubrizare pentru finanţarea Sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, aferentă anului 2020; 2) la plata sumei totale de 286.873,90 RON, constând în majorări de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform prevederilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, compusă suma de 148.763,09 RON, aferentă debitului restant din 2020 (semestrul 1), calculată de la data scadenţei, 01.04.2020, până la data de 31.10.2021, care se constituie venit la bugetul judeţean, precum şi din suma de 138.110,81 RON, aferentă debitului restant din 2020 (semestrul 2), calculată de la data scadenţei, 01.10.2020, până la 31.10.2021, care se constituie venit la bugetul judeţean; 4) la plata majorărilor de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform prevederilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în continuare de la data de 01.11.2021, până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit, precum şi a dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere, stabilită conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, cu modificările şi completările ulterioare, de la data scadenţei, 01.10.2019, 01.04.2020, respectiv 01.10.2020), până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la capăt de cerere, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 969, 1073, 1082, 1085-1086 şi 1088 din C. civ. de la 1864, pe cele ale art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., pe prevederile art. 183 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, pe cele ale art. 484 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pe cele ale O.G. nr. 13/2011.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 240 din 1 martie 2022, Tribunalul Mureş, secţia civilă a respins acţiunea formulată de reclamanţii Consiliul Judeţean Mureş şi Judeţul Mureş, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Reghin, prin primar.

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 601/A din 18 octombrie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamanţii Consiliul Judeţean Mureş şi Judeţul Mureş împotriva sentinţei nr. 240 din 1 martie 2022 pronunţate de Tribunalul Mureş, secţia civilă. A schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a admis parţial acţiunea formulată şi modificată de reclamanţii Consiliul Judeţean Mureş şi Judeţul Mureş, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Reghin, obligându-l pe acesta la plata sumei totale de 909.781,75 RON, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubritate pentru finanţarea Sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, aferentă anului 2020, precum şi a dobânzii legale penalizatoare calculate de la data scadenţei obligaţiilor de plată principale, până la data plăţii efective a debitului principal. A respins restul pretenţiilor formulate.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 601/A din 18 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a declarat recurs pârâtul Municipiul Reghin, prin primar.

Prin motivele de critică circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material incidente, în sensul că instanţa de apel a reţinut eronat că, prin raportare la Regulamentul de stabilire a taxei de salubrizare, precum şi la HCJ Mureş nr. 77/2019, HCL Reghin nr. 219/29.10.2019, HCJ Mures nr. 161/20.12.2019 şi HCL Reghin nr. 243/18.12.2019, componenta judeţeană a taxei de salubrizare pretinsă a fost corect determinată.

Recurentul a învederat că, la calculul componentei judeţene a taxei speciale de salubrizare trebuia să se aibă în vedere populaţia care beneficiază efectiv de acest serviciu.

Raportând contravaloarea taxei solicitate la populaţia municipiului Reghin, recurentul a afirmat că instanţa de apel a avut în vedere, la stabilirea acesteia, acte administrative care prevedeau un număr de referinţă abstract, teoretic al populaţiei, care excedează cadrul de reglementare.

A apreciat că raţionamentul curţii de apel a fost oscilant în ceea ce priveşte analiza numărului populaţiei beneficiare a serviciului de salubrizare, aceasta reţinând, pe de o parte, datele comunicate de instituţiile abilitate, referitoare la populaţia rezidentă a municipiului Reghin (pe baza cărora s-a stabilit numărul de beneficiari ai serviciilor de salubrizare), iar, pe de altă parte, că, în speţă, nu s-a făcut dovada că numărul de persoane menţionate în evidenţele statistice nu coincide cu numărul real al persoanelor existente, în fapt, la nivelul unităţii administrativ teritoriale.

Recurentul a combătut concluzia curţii de apel, susţinând că taxa specială nu poate fi încasată strict pe baza unor informaţii statistice (aprobate, chiar prin hotărâri ale autorităţilor deliberative), întrucât nu reflectă modalitatea de reglementare a taxei speciale.

Totodată, a criticat constatarea instanţei de apel în sensul că reclamanţii au individualizat corect sumele pretinse prin raportare la numărul de locuitori evidenţiaţi pe raza municipiului Reghin, în lipsa unei analize şi clarificări a noţiunii de "taxă specială", care este de strictă aplicare şi care, în afara cadrului de reglementare, conduce, în final, la angajarea unor cheltuieli din bugetul local fără suport legal.

A învederat că, în accepţiunea dispoziţiilor art. 2 pct. 55 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, "taxa" este definită ca fiind sumă plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic/instituţie publică/serviciu public.

A făcut referire la prevederile art. 454 din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), conform cărora taxa specială face parte din categoria taxelor locale, precum şi la cele ale art. 484 din acelaşi act normativ, care stipulează că, "(1) Pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, precum şi pentru promovarea turistică a localităţii, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale. (3) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituţia sau serviciul public de interes local potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestaţii ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu."

A menţionat că, în mod similar, Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale conţine dispoziţii de reglementare a taxei speciale în funcţie de beneficiarii acesteia, la art. 30 alin. (6) stipulându-se că "Taxele speciale se fac venit la bugetul local şi se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective."

Interpretând sistematic textele de lege anterior citate, recurentul a susţinut că "taxa specială" poate fi percepută doar de la beneficiarii/utilizatorii serviciului public şi nu de la toată populaţia unităţii administrativ-teritoriale care figurează în evidenţele statistice.

A învederat că, potrivit definiţiei de la art. 2 lit. i) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, "utilizatorii" sunt persoane fizice sau juridice care beneficiază, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilităţi publice, în condiţiile legii.

Totodată, a afirmat că utilizatorii nu pot fi determinaţi pe baze demografice, întrucât sunt contribuabili şi/sau persoane aflate în întreţinerea lor şi reprezintă un număr real, semnificativ diferit faţă de cel menţionat în rapoarte, date statistice sau evoluţii demografice.

Din perspectivă fiscală, a susţinut că datele statistice sunt lipsite de relevanţă, în condiţiile în care bugetul local al unităţii administrativ teritoriale este constituit din venituri proprii (impozite şi taxele locale), percepute în mod efectiv de la populaţia declarată (utilizatori, contribuabili) în evidenţele fiscale. Ca atare, a apreciat că suma pretinsă cu titlu de contravaloare a componentei judeţene a taxei speciale de salubrizare a fost pretinsă de către reclamanţi prin raportare la populaţia municipiului Reghin, deşi o parte din aceasta nu beneficiază, în mod real, de serviciile de salubritate.

5. Apărările formulate

Prin întâmpinarea depusă la 18 martie 2024, intimaţii Consiliul Judeţean Mureş şi Judeţul Mureş au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând, în esenţă, că în mod corect a reţinut instanţa de apel incidenţa dispoziţiilor art. 3 şi 5-8 din Regulamentul de instituire şi administrare a taxei speciale de salubrizare pentru finanţarea sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, precum şi a HCL a Municipiului Reghin nr. 228/25.10.2018, pentru determinarea cuantumului taxei de salubritate.

Referitor la criticile ce privesc neanalizarea de către instanţa de apel a noţiunii de "taxă specială", intimaţii au susţinut că aceasta nu a fost invocată în niciuna dintre etapele procesuale anterioare.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar prin rezoluţia din 9 aprilie 2024, ulterior efectuării procedurii de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) raportat la art. 4711 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului în şedinţa publică din 26 septembrie 2024.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra recursului.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin motivele de critică întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de apel a determinat în mod greşit suma solicitată de reclamanţi cu titlu de taxă specială de salubrizare pentru finanţarea Sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş pentru anul 2020, raportându-se la contractul de asociere încheiat între Judeţul Mureş şi 102 unităţi administrativ teritoriale din circumscripţia sa (inclusiv municipiul Reghin), la HCJ Mureş nr. 77/2019 prin care a fost aprobat Regulamentul de stabilire a taxei de salubrizare, HCL Reghin nr. 219/29.10.2019, HCJ Mureş nr. 161/20.12.2019 şi HCL Reghin nr. 243/18.12.2019, şi având în vedere populaţia rezidentă a oraşului Reghin, iar nu populaţia care beneficiază efectiv de serviciul de salubritate.

Recurentul a criticat raţionamentul instanţei de apel, considerându-l oscilant în analiza efectuată, în ceea ce priveşte numărul de beneficiari ai serviciului de salubrizare, menţionând că, deşi, pe de o parte, s-a reţinut relevanţa datelor comunicate de instituţiile de statistică abilitate, referitoare la populaţia rezidentă a municipiului Reghin, pe baza cărora s-a stabilit numărul de beneficiari ai serviciilor de salubrizare, pe de altă parte s-a constatat că nu s-a făcut dovada că numărul acestor persoane nu coincide cu cel real, existent, în fapt, la nivelul unităţii administrativ teritoriale.

Recurentul a mai invocat şi o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 2 pct. 55 şi art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, ale art. 454 şi art. 484 Codul fiscal, precum şi a celor prevăzute de art. 2 lit. i) din Legea nr. 51/2006.

Examinate din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile nu sunt fondate.

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea formulată de reclamanţii Consiliului Judeţean Mureş şi Judeţul Mureş privind obligarea pârâtului Municipiul Reghin la plata sumei de 1.143.870,00 RON, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubrizare pentru finanţarea Sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, pentru anul 2020, precum şi a accesoriilor aferente.

Potrivit aspectelor de fapt reţinute de curtea de apel în considerentele deciziei recurate, suma menţionată a fost solicitată de reclamanţi în baza contractului de asociere încheiat între Judeţul Mureş, prin Consiliul Judeţean Mureş, şi 102 unităţi administrativ teritoriale din circumscripţia sa, printre care şi municipiul Reghin, prin care s-a convenit realizarea investiţiilor din cadrul "Sistemului integrat de gestionare a deşeurilor în judeţul Mureş" şi abordarea în mod unitar a serviciilor de colectare, transport, sortare, compostare, tratare şi depozitare a deşeurilor municipale.

Conform clauzei stipulate la art. 17 alin. (1) în contract, pentru asigurarea finanţării serviciilor de salubrizare, părţile au convenit stabilirea unei taxe speciale lunare în sarcina beneficiarilor, pentru acoperirea cheltuielilor aferente, ce urma a fi determinată de Consiliul Judeţean Mureş şi încasată de consiliile locale.

Prin Hotărârea nr. 77/27.06.2019 a Consiliului Judeţean Mureş a fost aprobat Regulamentul de instituire şi administrare a taxei speciale de salubrizare pentru finanţarea sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş.

Conform art. 2 alin. (1) din Regulament, taxa de salubrizare se achită de beneficiarii serviciului public de salubrizare, proprietarii imobilelor, persoane fizice sau juridice, situate pe teritoriul unităţilor administrativ teritoriale ale judeţului. Art. 3 alin. (1) prevede că, până la depunerea declaraţiei de impunere pentru primul an, în vederea calculării sumelor de plată pentru activitatea de salubrizare, proprietarii imobilelor vor plăti sumele aferente pentru trei persoane aflate în acelaşi spaţiu de locuit sau conform evidenţelor primăriei (în cazul existenţei unor asemenea evidenţe). Art. 4 din Regulament stipulează că utilizatorii casnici sunt proprietarii de imobile cu destinaţia de locuinţă de pe teritoriul administrativ al judeţului Mureş.

Potrivit art. 6 din Regulament, taxa de salubrizare este stabilită pentru persoane fizice (populaţie/utilizatori casnici) şi persoane juridice (agenţi economici/utilizatori non-casnici, fiind diferenţiată în funcţie de mediul în care acestea locuiesc (urban şi rural), pentru persoanele juridice având o valoare unică.

Prin acelaşi Regulament, la art. 7, s-a prevăzut nivelul taxei speciale de salubrizare pentru anul 2019, pentru fiecare categorie distinctă de utilizatori, respectiv pentru utilizatori casnici din mediul urban (8.93 RON/lună), pentru utilizatori casnici din mediul rural (1,62 RON/lună) şi pentru utilizatori non-casnici (436,05 RON/lună), inclusiv cota aferentă contribuţiilor legale la Fondul de Mediu. La alin. (3) lit. c) s-au stipulat elementele în raport de care se stabileşte nivelul taxei, în acest sens urmând a fi luată în calcul "populaţia judeţului Mureş".

În Anexa 10 la Regulament s-a detaliat structura taxei speciale de salubrizare pentru anul 2019. Prin HCJ Mureş nr. 161/20.12.2019, valoarea taxei aferente anului 2020 a fost modificată, stabilindu-se un alt prag al acesteia, în raport de utilizatorii casnici din mediul urban şi rural, precum şi de cei non-casnici.

Prin HCL nr. 219/29.10.2019, Municipiul Reghin a aprobat Regulamentul de instituire şi administrare a taxei speciale de salubrizare pentru finanţarea sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, iar prin HCL nr. 243/18.12.2019 a instituit nivelul taxei speciale de salubrizare pentru anul 2020 pentru utilizatorii serviciului.

Referitor la numărul populaţiei în raport de care se impunea a fi cuantificată componenţa judeţeană a taxei de salubrizare, relevant este faptul că prin HCJ Mureş nr. 126/24.10.2018 au fost avizate documentaţiile de delegare a gestiunii activităţilor de colectare şi transport a deşeurilor municipale, precum şi a altor fluxuri de deşeuri, componente ale serviciului de salubrizare al Judeţului Mureş din cadrul Sistemului de management integrat al deşeurilor municipale solide din Judeţul Mureş, aferente zonelor 1-7. Documentaţiile (inclusiv anexa la caietul de sarcini în care s-a indicat populaţia Municipiului Reghin), au fost aprobate de recurentul Municipiul Reghin prin HCL nr. 228/25.10.2018.

Prin HCJ Mureş nr. 126/24.10.2018, în ceea ce priveşte numărul beneficiarilor serviciului de salubrizare, s-a avut în vedere populaţia rezidentă a fiecărei unităţi administrativ-teritoriale a judeţului Mureş (pe segmentele urban şi rural), fiind luate în considerare datele oficiale comunicate de Direcţia Judeţeană de Statistică Mureş, conform art. 7 alin. (3) lit. c) din Regulament.

În contextul normativ evocat, se constată că este nefondată critica recurentului potrivit căreia în mod greşit curtea de apel s-a raportat, în operaţiunea de determinare a sumei datorate reclamanţilor cu titlu de taxă specială de salubrizare, la populaţia rezidentă a Municipiului Reghin, iar nu la populaţia efectiv beneficiară a serviciului de salubrizare.

Având în vedere că modalitatea de determinare a taxei în discuţie a fost în mod neechivoc reglementată prin documentele administrative emise la nivel judeţean şi însuşită, astfel cum s-a arătat, prin HCL nr. 219/29.10.2019 şi nr. 228/25.10.2018, pe plan local de către recurentul Municipiul Reghin, este corectă constatarea instanţei de apel în sensul că suma aferentă serviciului de salubrizare nu se impunea a fi determinată în raport de numărul persoanelor deponente a declaraţiei de impunere ori de la care taxa a fost încasată efectiv, ci faţă de populaţia rezidentă a municipiului Reghin, conform comunicării realizate în acest sens de Direcţia Judeţeană de Statistică Mureş. Mai mult, acest criteriu de determinare a fost prevăzut în mod expres la art. 7 alin. (3) lit. c) din Regulament, precum şi în documentele care au precedat adoptarea HCL nr. 219/29.10.2019 (referat de aprobare şi rapoarte de specialitate), prin care recurentul a aprobat Regulamentul de instituire şi administrare a taxei speciale de salubrizare în judeţul Mureş.

Manifestarea de voinţă a recurentului, concretizată, astfel cum s-a arătat, în acte cu caracter normativ cu aplicare pe plan local, este de natură să confirme însuşirea modalităţii de calcul a taxei speciale de salubrizare, prin raportare la populaţia municipiului Reghin, indicată de reclamantă în cererea de chemare în judecată, în raport de care s-a solicitat suma datorată cu acest titlu.

Concluzia expusă este în consensul dispoziţiilor art. 2 din Regulament, potrivit cărora taxa de salubrizare se plăteşte de beneficiarii serviciului public de salubrizare, persoane fizice sau juridice, proprietari ai imobilelor situate pe teritoriul unităţilor administrativ teritoriale ale judeţului Mureş.

Similare au fost şi concluziile curţii de apel, care a notat în considerentele hotărârii recurate că stabilirea întinderii taxei de salubrizare, datorate conform art. 17 din contractul de asociere, s-a făcut pe baza datelor statistice, acceptate de recurent ca urmare a adoptării hotărârii consiliului local, prin care şi-a însuşit atât modalitatea de determinare a taxei în raport de populaţia din evidenţele statistice, cât şi cuantumul taxei individualizate pe baza acesteia.

Faţă de această constatare a instanţei de apel, este nefondată critica recurentului în sensul existenţei unui raţionament oscilant cu privire la analiza numărului populaţiei beneficiare a serviciului de salubrizare.

De altfel, curtea, prin argumente neechivoce, a justificat motivul pentru care a înţeles să se raporteze, la stabilirea cuantumului creanţei exhibate, la populaţia municipiului Reghin în anul 2020, invocând cadrul normativ relevant (contractul de asociere, regulamentul şi hotărârile ale consiliului judeţean şi local) şi specificând că, în cauză, nu a fost administrată nicio probă care să ateste că numărul de persoane care figurează în evidenţe nu coincide cu numărul real de persoane care există, în fapt, la nivelul unităţii administrativ teritoriale, astfel cum aceasta este consemnată în evidenţele oficiale.

În ceea ce priveşte numărul persoanelor fizice utilizatori non-casnici ce se impunea a fi avut în vedere, instanţa de apel a reţinut că prin HCL Reghin nr. 228/25.10.2018, adoptată în considerarea art. 11 din contractul de asociere, s-a aprobat documentaţia de atribuire a gestiunii serviciului de salubrizare pentru activităţile de colectare şi transport a deşeurilor municipale şi a altor fluxuri de deşeuri şi operarea staţiei de transfer componentă a SMIDS Mureş, inclusiv a anexei la caietul de sarcini unde se indică populaţia municipiului Reghin ca fiind de 38.048.

În acest sens, curtea a stabilit că nivelul taxei speciale de salubritate pe anul 2020, datorat în considerarea art. 17 din contractul de asociere a fost aprobat prin HCJ Mureş nr. 161/20.12.2019, menţionându-se taxa pentru utilizatorii casnici din mediul urban în valoare de 9,70 RON/pers/lună, a utilizatorilor casnici din mediul urban la 1,78/RON/pers/lună şi a celor non-casnici la suma de 473,49 RON/tonă.

Prin urmare, în mod justificat, la calcularea debitului datorat, curtea de apel s-a raportat la numărul de locuitori evidenţiaţi pe raza municipiului Reghin (astfel cum acesta a fost indicat şi dovedit de către reclamanţi, potrivit aspectelor reţinute în considerentele deciziei recurate), neputând fi primite susţinerile recurentului în sensul că determinarea componentei judeţene a taxei de salubrizare s-a făcut prin raportare la acte administrative care prevedeau un număr de referinţă abstract/teoretic al populaţiei, care excedează cadrului legal de reglementare.

Dimpotrivă, conform celor expuse în cele ce preced, instanţa de apel a avut în vedere toată documentaţia care a stat la baza instituirii serviciului de salubrizare din cadrul Sistemului de management integrat al deşeurilor municipale solide din judeţul Mureş, precum şi hotărârile adoptate pe plan regional pentru punerea în operă a acestuia, în mod corect stabilind că taxa specială de salubrizare poate fi percepută de la persoanele fizice şi juridice cu rezidenţă în municipiul Reghin.

În aceste condiţii, este nefondată susţinerea recurentului, în sensul că numai persoanele care beneficiază efectiv de serviciul de salubritate pot fi obligate la plata contravalorii acestuia, de vreme ce prin art. 2-4 şi 6 din Regulament s-a stabilit că taxa specială de salubrizare este datorată de persoanele fizice şi juridice, casnice şi non-casnice, care deţin, în calitate de proprietari/chiriaşi, administratori/locatari etc imobile situate pe raza tuturor unităţilor administrativ teritoriale din judeţul Mureş.

Fiind fără echivoc această prevedere, este inutil a se analiza critica recurentului referitoare la necesitatea clarificării noţiunii de "taxă specială", de vreme ce, prin actele juridice al căror semnatar este, şi-a asumat datele comunicate de instituţiile abilitate referitoare la populaţia municipiului Reghin, pe baza cărora s-a stabilit numărul de beneficiari ai serviciilor de salubrizare, neputând fi primite apărările sale în sensul că determinarea componentei judeţene a taxei de salubrizare trebuia să se facă prin raportare la sumele efectiv colectate cu acest titlu.

De altfel, clarificarea acestei noţiuni nu a fost solicitată prin motivele de apel, astfel că, în lipsa unei pronunţări a curţii de apel asupra chestiunii invocate excedează obiectului de învestire a instanţei de recurs.

Pe de altă parte, în cauză nu s-a decelat o încălcare a dispoziţiilor art. 2 pct. 55 şi art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, ale art. 454 şi art. 484 Codul fiscal sau a celor prevăzute de art. 2 lit. i) din Legea nr. 51/2006.

Potrivit Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, utilizatorii sunt persoanele fizice sau juridice care beneficiază, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilităţi publice, în condiţiile legii.

Astfel, taxele pentru serviciul de salubrizare sunt datorate de persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituţia sau serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestaţii ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.

Conform art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, "Taxele speciale se fac venit la bugetul local şi se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective".

În categoria impozitelor şi taxe locale sunt prevăzute, la art. 454 lit. g) din Codul fiscal, "taxele speciale", care, potrivit art. 484, "se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituţia sau serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestaţii ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu."

Or, prin HCJ Mureş nr. 77/27.06.2019 şi HCL a Municipiului Reghin nr. 219/29.10.2019 şi nr. 228/25.10.2018 s-a stabilit că de serviciile de salubrizare beneficiază populaţia judeţului Mureş.

Astfel, contrar susţinerilor recurentului, decizia instanţei de apel nu încalcă prevederile legale ale actelor normative enunţate, sens în care criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Reghin împotriva deciziei nr. 601/A din 18 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Reghin împotriva deciziei nr. 601/A din 18 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.