Negative jurisdictional conflict resolved: land claim assigned to Suceava Court as exclusive venue for real property disputes.

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024

I Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa la data de 01 august 2022 sub nr. x/2022, petenţii A. şi B. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata Primăria Oraşului Salcea, ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea intimatei la eliberarea unei adeverinţe în baza Legii nr. 7/1996, cu privire la suprafaţa de 3703 mp din satul Plopeni, oraşul Salcea, judeţul Suceava, rămasă moştenire de la autorii reclamantei.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 133 din 01 februarie 2023, Judecătoria Bistriţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 18/1991 care au instituit o competenţă teritorială exclusivă a instanţei în a cărei rază teritorială este situat terenul ce face obiectul cererii de constituire a dreptului de proprietate.

I.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2148 din 29 mai 2024, Judecătoria Suceava, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, excepţie invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că normele de competenţă teritorială aplicabile speţei, respectiv art. 117 alin. (1) C. proc. civ., sunt norme de ordine publică, iar nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă, de instanţă sau de părţi, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii. Or, în cauza de faţă, nici instanţa Judecătoriei Bistriţa şi nici părţile nu au invocat excepţia necompetenţei teritoriale la primul termen de judecată din data de 23 noiembrie 2022, ci abia la al doilea termen de judecată. Aşadar, faţă de momentul invocării excepţiei de către Judecătoria Bistriţa, a avut loc o consolidare a competenţei teritoriale în mod definitiv în privinţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Astfel, Judecătoria Bistriţa a reţinut că în cauza de faţă competentă este instanţa în a cărei rază teritorială este situat imobilul, în timp ce Judecătoria Suceava a apreciat că s-a consolidat în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea Judecătoriei Bistriţa, întrucât excepţia a fost invocată ulterior primului termen de judecată, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel cum instanţele aflate în conflict au reţinut, în cauza dedusă judecăţii, cererea de chemare în judecată are ca obiect o cerere de punere în posesie întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991 cu privire la un teren situat în sat Plopeni, oraş Salcea, judeţul Suceava.

Înalta Curte constată că, fiind vorba de o acţiune reală privitoare la bunuri imobile, aceasta intră în domeniul de aplicare al art. 117 C. proc. civ., care, în alin. (1) stabileşte regula de competenţă teritorială exclusivă, în sensul că cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

Aceste norme de competenţă sunt de ordine publică, iar potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Dispoziţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că, în mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

Prin urmare, ca regulă generală, chestiunea competenţei trebuie lămurită chiar la primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, iar, în mod excepţional, dacă pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri sau probe suplimentare, se va acorda un termen în acest scop. Legiuitorul acordă această posibilitate tocmai pentru ca aspectul esenţial al stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei să fie tranşat cu respectarea garanţiilor procesuale instituite de art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

În speţa pendinte, Judecătoria Bistriţa nu a invocat la primul termen de judecată excepţia de necompetenţă teritorială, întrucât a apreciat că are nevoie de lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei. În acest sens, prevalându-se de dispoziţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., a dispus amânarea cauzei şi a pus în vedere reclamantului să precizeze, în scris, în fapt şi în drept cererea dedusă judecăţii.

Conformându-se dispoziţiilor instanţei, la data de 09 ianuarie 2023 reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că solicită punerea în posesie a imobilului, astfel că, având în vedere precizarea făcută de către reclamant, Judecătoria Bistriţa, la termenul din 01 februarie 2023, al doilea termen de judecată acordat în cauză, a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, constatând că este necompetentă a soluţia cauza, faţă de faptul că imobilul în litigiu este situat în circumscripţia Judecătoriei Suceava.

În acest context factual, Înalta Curte observă că Judecătoria Bistriţa a respectat prevederile art. 130 C. proc. civ., cât şi pe cele ale art. 131 din acelaşi Cod, astfel că nu se poate reţine că prin neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale la primul termen de judecată a avut loc o consolidare în mod definitiv a competenţei în privinţa acestei instanţe.

Prin urmare, având în vedere că în speţă competenţa teritorială este una exclusivă, respectiv a instanţei în a cărei circumscripţie se află situat imobilul, în aplicarea prevederilor legale anterior menţionate, Înalta Curte consideră că instanţa competentă să soluţioneze pricina este Judecătoria Suceava, imobilul în litigiu fiind situat în sat Plopeni oraş Salcea, judeţul Suceava.

Pe cale de consecinţă, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2024.