Judicial liability claim rejected on cassation for failure to articulate specific legal errors and improper re-litigation of facts

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 31 august 2021 sub dosar nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Curtea de Apel Piteşti şi Curtea de Apel Craiova, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâţilor să-i repare prejudiciile cauzate prin erorile judiciare din dosarele nr. x/2016, nr. y/2016/a2 şi nr. 13326/288/2018.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 56 din 3 februarie 2022, Tribunalul Sibiu a respins acţiunea formulată de reclamantul A., iar ajutorul public judiciar în cuantum de 34,08 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, de care a beneficiat reclamantul, a rămas în sarcina statului.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 3849/2023 din 7 decembrie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a admis apelul incident declarat de pârâta Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei civile nr. 56/03 februarie 2022 pronunţate de Tribunalul Sibiu, secţia I civilă. A schimbat sentinţa, în parte, în sensul că:

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Craiova şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Craiova, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei atacate.

A respins, ca nefondat, apelul principal declarat de reclamantul A., împotriva aceleiaşi hotărâri. În temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile judiciare avansate de stat cu titlu de ajutor public judiciar, au rămas în sarcina statului.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 3849/2023 din 7 decembrie 2023 pronunţate Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Prin cererea de recurs, fără a face încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se dispune obligarea statului la repararea prejudiciilor cauzate.

Prin memoriul de recurs, recurentul a învederat că atât sentinţa pronunţată de prima instanţă, cât şi decizia Curţii de Apel sunt lovite de nulitate absolută, pentru nemotivare, întrucât nu au fost analizate toate motivele şi argumentele menţionate de acesta în cererile formulate.

Făcând referire la întâmpinarea depusă de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, semnată de directorul general din cadrul Ministerului Finanţelor, recurentul a menţionat că a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului, însă prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acestei chestiuni.

În continuare, recurentul a prezentat detalii despre parcursul dosarelor nr. x/2016, nr. y/2016/a2 şi nr. 13326/288/2018, exprimându-şi nemulţumirea faţă de soluţiile pronunţate de instanţele de judecată, susţinând că au fost comise erori judiciare şi precizând că, în toate aceste cauze, a exercitat căile de atac prevăzute de lege,.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata pârâtă Curtea de Apel Craiova a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, a subliniat că, în ceea ce o priveşte, soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a rămas definitivă, nefiind atacată cu recurs.

Intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că recurentul nu a indicat, în memoriul de recurs, în ce constă nelegalitatea soluţiei pronunţate de Curtea de Apel şi nici nu a adus argumente care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspectul încadrării criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanţa de apel, normele de drept procesual şi/sau de drept material situaţiei de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel).

În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor căii extraordinare de atac a recursului.

Totodată, instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 3849/2023 din 7 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă s-a respins, ca nefondat, apelul principal declarat de reclamantul A. şi s-a admis apelul incident declarat de pârâta Curtea de Apel Craiova; a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia; a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Un examen atent al aspectelor critice inserate în cererea de recurs reliefează că parte din motivele invocate de recurent vizează nepronunţarea primei instanţe asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului întâmpinării formulate de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, precum şi nemotivarea sentinţei pronunţate de Tribunalul Sibiu.

Or, o astfel de manieră de formulare a criticilor în recurs, contravine principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac, părţile litigante având obligaţia de a-şi întemeia criticile pe considerentele expuse în hotărârea atacată cu recurs şi nu pe considerentele hotărârii pronunţate de prima instanţă.

Totodată, se constată că recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de apel este nemotivată, întrucât nu s-a răspuns tuturor motivelor de apel invocate. Însă, simpla afirmaţie a părţii în acest sens este lipsită de valenţe juridice, în absenţa unei argumentări şi specificări exprese a motivelor de apel neanalizate de instanţa de prim control judiciar.

De asemenea, din analiza memoriului de recurs reiese că, începând cu ultimul paragraf de pe pagina întâi şi până la finalul declaraţiei de recurs, recurentul a prezentat situaţia de fapt, parcursul şi soluţiile pronunţate în dosarele în care susţine că au fost comise erori judiciare, încercând astfel să aducă în discuţie fondul cauzei. Acest demers depăşeşte limitele controlului judiciar posibil în recurs, care se limitează la verificarea legalităţii hotărârii atacate, nu şi la temeinicia acesteia, conform motivelor de casare prevăzute expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Este de reamintit că atributul stabilirii situaţiei de fapt şi al aprecierii probelor aparţine în mod exclusiv instanţelor de fond, nefiind permisă o substituire în prerogativele determinate de lege, câtă vreme obiectul şi scopul recursului sunt reglementate, în mod imperativ, de dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, cum recurentul nu a combătut în nicio formă considerentele regăsite în hotărârea atacată şi raţionamentul instanţei de apel în pronunţarea soluţiei, simplele susţineri formulate prin memoriul de recurs nu pot fi deduse spre examinare instanţei de recurs, ca fiind critici de nelegalitate.

Pentru aceste considerente, întrucât aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi nu se grefează pe conţinutul deciziei atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 3849/2023 din 7 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2024.