Inadmissibility of cassation appeal for excessive moral damages in death-by-violence case due to failure to articulate specific illegality grounds

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa, la data de 8 septembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantele A. şi B. au solicitat obligarea pârâtului C. la plata sumei de 12.640 RON reprezentând daune materiale/prejudiciu patrimonial, anume cheltuieli suportate cu înmormântarea şi obiceiurile locului generate de decesul lui D. şi a sumei de 170.000 euro reprezentând despăgubiri morale/prejudiciu nepatrimonial pentru suferinţele psihice cauzate reclamantelor de la momentul decesului şi până în prezent, suferinţe care vor continua o lungă perioadă de timp şi care le afectează substanţial calitatea vieţii, anume 100.000 euro pentru B. (soţia defunctului) şi 70.000 euro pentru A. (fiica defunctului). De asemenea, au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 274 din 2 martie 2022, Judecătoria Reşiţa a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş - Severin.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 85 din 31 ianuarie 2023, Tribunalul Caraş-Severin a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul C.. A admis, în parte, cererea reclamantelor B. şi A.. A obligat pârâtul C. la plata sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale, către fiecare dintre reclamantele B. şi A., precum şi a sumei de 12.978,51 RON, reprezentând daune materiale, către reclamante. A respins, ca neîntemeiată, cererea accesorie formulată de reclamante.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 225 din 28 septembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamantele B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 85 din 31 ianuarie 2023 pronunţate de Tribunalul Caraş - Severin, în contradictoriu cu pârâtul - intimat C..

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 225 din 28 septembrie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă au declarat recurs reclamantele B. şi A., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi, rejudecându-se cauza, admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată. Şi-au fundamentat cererea pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În primul rând, recurentele arată că decizia supusă controlului judiciar nu cuprinde motivele pe care instanţa de apel le-a avut în vedere atunci când a dispus respingerea apelului şi nici argumentele pentru care a înlăturat susţinerile lor. Această împrejurare se încadrează în motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În al doilea rând, recurentele apreciază că decizia recurată încalcă o serie de norme de drept material, ceea ce atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ.

Daunele morale acordate de către instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel nu sunt rezonabile întrucât actul de violenţă săvârşit de intimat a condus la moartea unui om, membru important al familiei.

Instanţa de apel a argumentat că se urmăreşte o îmbogăţire fără justă cauză, faţă de faptul că nu s-a promovat acţiunea civilă imediat după finalizarea procesului penal. Însă, trecerea timpului a fost cauzată de un avocat care nu a făcut demersurile necesare şi nici nu a asigurat o apărare bună în procesul penal.

După ce au contactat alt apărător şi au învestit instanţa de judecată cu prezenta cerere, au sesizat că şi avocatul anterior formulase acţiune, astfel că cele două dosare au fost soluţionate împreună, ca urmare a admiterii excepţiei de litispendenţă. Prin urmare, nu doresc să se îmbogăţească prin promovarea acestui litigiu. Viaţa unui om nu poate fi înlocuită cu bani, dar despăgubirile trebuie să diminueze suferinţa celor care trec prin astfel de momente. Or, suma de 20.000 RON nu este corectă. Decesul lui D. a provocat suferinţă familiei, iar prejudiciul real suferit nu mai poate fi reparat niciodată.

Recurentele arată că intimatul, deşi vinovat de moartea lui D., nu a arătat niciodată că regretă fapta, nu s-a oferit să ajute familia.

În aceste condiţii, instanţele au subapreciat suferinţa morală a recurentelor şi au acordat o sumă nesemnificativă raportat la situaţia acestora. Solicitarea daunelor morale nu poate constitui o îmbogăţire fără justă cauză, ci o încercare de ameliorare a condiţiilor de viaţă prezente.

Recurentele solicită admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată. Arată că îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1385, art. 2223, art. 2528 din C. civ.

5. Apărări formulate în cauză

Intimatul C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea argumentelor în motivele de casare prevăzute de lege. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea deciziei recurate.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia din data de 6 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a fixat termen de judecată la data de 20 iunie 2024, pentru analiza recursului formulat de reclamantele B. şi A. împotriva deciziei nr. 225 din 28 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate a căii extraordinare de atac, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motivele de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

În primul rând, în cauza pendinte, se constată că se invocă două motive de casare, care ar afecta, în opinia recurentelor, validitatea deciziei recurate. Astfel, acestea menţionează, la temeiul de drept, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., însă nu dezvoltă niciun argument care să justifice incidenţa acestor motive de recurs.

În cuprinsul cererii, nu se fac referiri la soluţia respingerii apelului şi nu se arată care sunt, în concret, aspectele de nelegalitate ale deciziei recurate, deşi, la final sunt enumerate dispoziţii de drept material care reglementează răspunderea delictuală, condiţiile acesteia, repararea prejudiciului, asigurarea de răspundere civilă a asiguratorului şi prescripţia dreptului la acţiune în cazul reparării pagubei cauzate printr-o faptă ilicită, invocându-se doar formal încălcarea acestor texte legale.

Recurentele reiau criticile formulate prin motivele de apel referitoare la modul de soluţionare a cererii privind daunele morale de către instanţa de fond şi la situaţia de fapt, menţionând şi greutăţile financiare pe care le au şi lipsa de empatie a intimatului. Or, prin decizia atacată s-a răspuns deja acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate de către instanţa de apel în conturarea soluţiei adoptate.

Pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze conduita instanţei de apel şi argumentele legale reţinute de aceasta în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs cu privire la modalitatea de interpretare şi aplicare a normelor de drept material în cauza dedusă judecăţii.

De asemenea, când se susţine nemotivarea corespunzătoare a hotărârii, este necesar a se arăta, în concret, care sunt împrejurările de fapt sau de drept neanalizate de către instanţa de apel, simpla susţinere că nu sunt expuse argumente clare şi că nu sunt arătate motivele pentru care au fost înlăturate susţinerile din cererea de apel, nefiind suficientă să conducă la casarea deciziei recurate.

Prin urmare, deşi au invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., recurentele nu arată care ar fi argumentele pentru care, în opinia lor, decizia instanţei de apel nu este conformă legii, sub aceste aspecte.

Cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentele să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă menţiunea potrivit căreia hotărârea recurată este nelegală.

Cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Înalta Curte reţine, din analiza motivelor de recurs, că recurentele sunt nemulţumite de cuantumul daunelor morale şi detaliază aspecte de fapt care justifică, în opinia lor, majorarea acestora şi care au fost cuprinse şi în cererea de apel. Însă, cuantumul despăgubirilor morale, stabilit de instanţa de fond, conform circumstanţelor particulare, reprezintă o chestiune ce ţine de temeinicia hotărârii, şi nu de nelegalitate, nefiind cenzurabilă în recurs.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune controlului judiciar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conţinutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac sau vizează elemente de temeinicie, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, întrucât aspectele invocate fie sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea instanţei de apel, fie nu reprezintă motive de nelegalitate.

Prin urmare, argumentele expuse nu se încadrează în cele două motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., invocate expres de recurente, şi nici în celelalte motive de recurs reglementate de legiuitor, ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac.

Constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantele B. şi A. împotriva deciziei nr. 225 din 28 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 din C. proc. civ.