Inadmissibility of cassation for failure to frame specific legal critiques against appellate interpretation of agricultural subsidy eligibility and standing requirements

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia civilă, la data de 18 august 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Comuna Ungra, Primăria Comunei Ungra şi Primarul Comunei Ungra, solicitând obligarea pârâţilor la plata sumei de 253.561,03 RON, reprezentând contravaloarea subvenţiilor neîncasate pentru suprafaţa de 48,19 ha păşune, atribuită reclamantului în baza contractului nr. x încheiat la data de 5 iulie 2016 cu Comuna Ungra, pentru perioada 2018 - 2021, după cum urmează: 62.063,92 RON pentru anul 2018, 63.021,18 RON pentru anul 2019; 63.828,79 RON pentru anul 2020 şi 64.467,14 RON pentru anul 2021.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 44S din 9 februarie 2023, Tribunalul Braşov, secţia civilă a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Primăriei Comunei Ungra şi a anulat acţiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu această parte. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, ca neîntemeiată. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului Comunei Ungra, ca neîntemeiată. A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Comuna Ungra şi Primarul Comunei Ungra. A obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 253.561,03 RON, reprezentând despăgubiri pentru subvenţiile neîncasate pentru perioada 2018 - 2021. A obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 11.140 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 1483Ap din 11 octombrie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins apelul declarat de apelantele - pârâte Comuna Ungra şi Instituţia Primarului Ungra împotriva sentinţei civile nr. 44/S din 9 februarie 2023 pronunţată de Tribunalul Braşov. A obligat apelantele - pârâte să plătească intimatului - reclamant A., suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.

4. Calea de atac declarată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1483Ap din 11 octombrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă au declarat recurs Comuna Ungra şi Instituţia Primarului Ungra, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de apel.

Acestea invocă incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Prioritar, recurentele arată că se impune o suplimentare a probatoriului pentru a dovedi că intimatul nu este eligibil pentru plata anuală a subvenţiei. Astfel, solicită obligarea acestuia să depună la dosarul cauzei toate cererile adresate Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură întrucât, pentru ca demersul său să fie temeinic, trebuie să dovedească existenţa acestor cereri şi refuzul soluţionării lor. Or, nu s-au administrat suficiente probatorii, ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză apreciind, ca nefiind utile cauzei, proba cu înscrisuri şi proba cu martorul propus, respectiv funcţionarul de la registrul agricol.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurentele arată că au depus întâmpinare la instanţa de fond, în cadrul căreia au formulat mai multe excepţii, dar care nu au fost analizate în contradictoriu cu toate părţile, întrucât reprezentantul lor convenţional a lipsit.

De altfel, instanţa de fond nici nu s-a pronunţat asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, raportat la pretenţiile aferente anilor 2018 şi 2019. Această excepţie este întemeiată. Sumele solicitate pentru aceşti ani nu pot fi acordate, având în vedere faptul că termenul de prescripţie s-a împlinit anterior datei de 18 august 2022, când s-a înregistrat cererea de chemare în judecată. Pentru anii 2018 şi 2019, termenul limită de depunere a cererilor era 31 martie 2018 şi 31 martie 2019. Prin urmare, termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 31 martie 2021, pentru sumele aferente anului 2018, şi 31 martie 2022, pentru sumele aferente anului 2022. Această excepţie nu a fost discutată, în contradictoriu, de către instanţa de fond.

Recurentele arată că, în mod eronat, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului. Instanţa nu a avut în vedere contractul nr. x din 5 iulie 2016, pe care A. nu l-a semnat. Faţă de lipsa acordului de voinţă, acesta nu are calitatea de a beneficia de adeverinţă în vederea depunerii dosarului la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură. Instanţa de fond nu a luat în considerare nici lipsa declaraţiei pe care trebuia să o dea la începutul fiecărui an calendaristic. De altfel, nu a pus în discuţia părţilor nici această excepţie.

Tribunalul Braşov, deşi a admis proba cu înscrisuri, nu a dat posibilitatea administrării sale, motiv pentru care recurentele înţeleg să depună, alăturat cererii de recurs, o serie de înscrisuri care le confirmă susţinerile, în sensul că intimatul A. nu este eligibil. Acesta nu a semnat contractul de păşunat, nu a făcut dovada deţinerii suprafeţei de 48,19 ha teren, astfel că nu are calitatea necesară pentru a solicita subvenţia, demersul său fiind inadmisibil.

Tot în ceea ce priveşte fondul cauzei, recurentele arată că subvenţiile se acordă fermierilor care îndeplinesc cerinţele impuse de prevederile art. 43 din O.M.A.D.R. nr. 619/2015, pe care le citează în integralitate.

Învederează că nu pot elibera adeverinţe din care să rezulte o altă stare de fapt decât cea reală întrucât ar nesocoti legea şi o hotărâre judecătorească. Intimatul a fost invitat de mai multe ori la sediul instituţiei pentru a semna contractul de păşunat, dar a refuzat şi a preferat să se adreseze instanţei de judecată.

Deşi intimatul A. susţine contrariul prin cererea de chemare în judecată, recurentele apreciază că documentele care dovedesc că terenul agricol se află la dispoziţia solicitantului trebuiau transmise de fermier prin mijloacele electronice disponibile. Or, faţă de lipsa declaraţiei acestuia, de inexistenţa unui contract valabil încheiat, autoritatea locală nu putea elibera adeverinţa.

Prin urmare, apreciază că acţiunea formulată de reclamant este inadmisibilă.

Mai mult, prin cererea de chemare în judecată, A. îşi invocă propria culpă cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor stabilite de lege cu privire la întocmirea declaraţiei anuale de actualizare a registrului agricol.

Recurentele învederează că nu sunt îndeplinite cerinţele răspunderii civile delictuale, respectiv nu există fapta ilicită, prejudiciul pretins şi nici vinovăţia autorităţii locale.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei criticate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de apel.

5. Apărări formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare, în termen procedural, prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs întrucât argumentele expuse nu se încadrează în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea căii extraordinare de atac, ca nefondată, întrucât hotărârea este temeinică şi legală.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din data de 18 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit termen la 20 iunie 2024, pentru analiza recursului declarat de pârâtele Comuna Ungra şi Instituţia Primarului Ungra împotriva deciziei civile nr. 1483/Ap din 11 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

La termenul din data de 20 iunie 2024, în baza dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimatul A..

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate a căii extraordinare de atac, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motivele de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

În primul rând, în cauza pendinte, se constată că se invocă trei motive de casare, care ar afecta, în opinia recurentelor, validitatea deciziei recurate. Astfel, acestea menţionează, la temeiul de drept, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., însă nu dezvoltă niciun argument care să justifice incidenţa acestor motive de casare.

În cuprinsul cererii de recurs, nu se fac referiri la soluţia respingerii apelului şi nu se arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, deşi se invocă formal o încălcare a unor dispoziţii de drept material care reglementează procedura obţinerii subvenţiilor.

Recurentele reiau criticile formulate prin motivele de apel referitoare modul de soluţionare a excepţiilor de către instanţa de fond, raporturile dintre părţi şi procedura legală pentru obţinerea subvenţiilor în agricultură. Or, prin decizia atacată s-a răspuns deja acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate de către instanţa de apel în conturarea soluţiei adoptate.

Deşi nu se prevede, în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze conduita instanţei de apel şi argumentele legale reţinute de aceasta în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs cu privire la modalitatea de interpretare şi aplicare a normelor de drept procedural şi material în cauza dedusă judecăţii.

De asemenea, când se susţine nemotivarea corespunzătoare a hotărârii, este necesar a se arăta, în concret, care sunt împrejurările de fapt sau de drept neanalizate de către instanţa de apel, simpla susţinere că nu au fost avute în vedere toate împrejurările din actele procedurale depuse, nu este suficientă să conducă la casarea deciziei recurate.

Or, criticile formulate de recurente vizează alte împrejurări, care nu pot fi încadrate în aceste trei motive de nelegalitate.

Prin urmare, deşi au invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 din C. proc. civ., recurentele nu arată care ar fi argumentele pentru care, în opinia lor, decizia instanţei de apel nu este conformă legii, sub acest aspecte.

În al doilea rând, procedând la analizarea argumentelor invocate, Înalta Curte reţine că nu este posibilă încadrarea acestora nici în celelalte motive de recurs, strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-4 şi 7 din actul normativ menţionat, normă de ordine publică.

Cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentele să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă menţiunea potrivit căreia hotărârea recurată este nelegală.

Cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Înalta Curte reţine, din analiza motivelor de recurs, că recurentele sunt nemulţumite de conduita Tribunalului Braşov, de modul în care acesta a analizat excepţiile invocate şi a soluţionat cauza. Nu există nicio critică care să vizeze modalitatea de aplicare a normelor juridice de drept procedural sau material de către Curtea de Apel Braşov, a cărei hotărâre este recurată.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conţinutul deciziei supusă acestei căi extraordinare de atac, această situaţie atrage nulitatea recursului, întrucât aspectele invocate sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea instanţei de apel.

Prin urmare, argumentele expuse nu se încadrează nici în cele trei motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., invocate de recurente, şi nici în celelalte motive de casare reglementate de legiuitor.

În consecinţă, reţinând că recurentele nu au prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

În baza dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentele, ca părţi căzute în pretenţii, la plata către intimat a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform actelor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtele Comuna Ungra şi Instituţia Primarului Ungra împotriva deciziei civile nr. 1483/Ap din 11 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Obligă recurentele la plata sumei de 5.000 RON către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 din C. proc. civ.