Nullity of cassation appeal for failure to allege specific grounds of illegality in real estate compensation dispute

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă la data de 1 noiembrie 2022, sub numărul de dosar x/2022, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei de compensare nr. 51562/06.09.2022 apreciind că nu a fost stabilită corect valoarea terenului în suprafaţă de 2500 mp, prin raportare la categoriile de folosinţă şi poziţionarea terenului, respectiv în centrul localităţii, precum şi în funcţie de grilele notariale 2020 - 2021 cu privire la evaluarea terenurilor din raza Judecătoriei Horezu, judeţul Vâlcea.

De asemenea, contestatorul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea Comisiei Locale Cernişoara la plata lipsei de folosinţă pe ultimii 3 ani, până la data promovării acţiunii, şi anume 2019 - 2022, pentru întreaga suprafaţă de 2500 mp în funcţie de categoria de folosinţă, şi anume curţi-construcţii şi arabil, pe care a evaluat-o la suma de 1000 RON.

În drept, contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 35, 41 din Legea nr. 165/2013 şi pe celelalte dispoziţii legale aplicabile în materie.

2 . Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 798 din 03 aprilie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Vâlcea a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Cernişoara şi a dispus anularea parţială a Deciziei de compensare nr. 51562/06.09.2022, emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în dosarul nr. x/18.07.2019, stabilind un număr de 20.000 puncte cu titlu de despăgubire în favoarea contestatorului. Totodată, a respins capătul de cerere privind lipsa de folosinţă şi cererea prin care s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 798 din 03 aprilie 2023 a formulat apel, în termen legal, contestatorul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu privire la respingerea capetelor de cerere privind lipsa de folosinţă a terenului în litigiu şi a cheltuielilor de judecată. Totodată, apelantul şi-a exprimat nemulţumirea privind de acordarea a 20000 puncte.

3. Hotărârea pronunţată de curtea de apel.

Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin decizia nr. 6244/2023 din data de 05 decembrie 2023, a respins apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 798 din 03 aprilie 2023 pronunţate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2022, intimate fiind Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cernişoara, ca nefondat.

4. Cererea de recurs.

Împotriva deciziei sus-menţionate a formulat recurs recurentul-contestator A..

Prin cererea de recurs, recurentul a arătat că nu a putut folosi niciun teren în schimbul terenului de care a fost privat şi nici nu a primit contravaloarea chiriei. A mai arătat că B. şi C. au primit sume mai mari cu titlu de despăgubiri. A solicitat să se efectueze o verificare la faţa locului pentru identificarea neregulilor din cauză.

5. Procedura derulată în recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 02 februarie 2024 şi a fost trimis, spre soluţionare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 9.

Prin rezoluţia din 06 februarie 2024 s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimatelor.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Comisia Locală Cernişoara a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii recursului şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin rezoluţia din 03 aprilie 2024 s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 18 iunie 2024, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului.

Analizând recursul în raport de excepţia nulităţii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că intimata Comisia Locală Cernişoara a invocat prin întâmpinare excepţia inadmisibilităţii recursului, fără însă a arăta argumentele pentru care recurentul reclamant nu ar avea deschisă calea de atac a recursului. În consecinţă, excepţia invocată nu poate fi primită.

Pe de altă parte, se constată că, faţă de dispoziţiile art. 35 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 165/2013, în cadrul procesului având ca obiect anularea deciziei de compensare, hotărârea judecătorească prin care instanţa se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile acestei legi, este supusă numai apelului. În speţă, calea de atac a apelului declarată împotriva soluţiei prin care prima instanţă s-a pronunţat asupra cererii de anulare a deciziei de compensare a fost respinsă prin decizia recurată, respectiva soluţie nefiind suscceptibilă de recurs, câtă vreme legea exclude expres posibilitatea exercitării acestei căi de atac în cererile având ca obiect contestarea deciziei de compensare.

În cauză însă, nu poate fi reţinută inadmisibilitatea căii de atac a recursului, dat fiind faptul că aceasta are un caracter unitar întrucât vizează decizia pronunţată în apel, decizie prin care instanţa s-a pronunţat şi cu privire la criticile referitoare la modul de soluţionare a pretenţiilor având ca obiect acordarea de despăgubiri constând în lipsa de folosinţă a terenului. În această privinţă, calea de atac a recursului nu este exclusă prin dispoziţiile legii speciale indicate, fiind admisibilă în temeiul art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. Prin intermediul recursului se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţionează tot cu nulitatea şi cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Criticile de netemeinicie sau simplele nemulţumiri ale părţii faţă de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs şi nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanţa de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ce priveşte nelegalitatea, întrucât partea este cea care poate învesti instanţa numai prin criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, este necesară formularea unor critici care să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, dezvoltate prin prisma cazurilor de casare limitativ instituite de lege, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Aplicând aceste consideraţii cu caracter teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Procedând la verificarea cererii de recurs, se observă că recurentul-reclamant nu a indicat incidenţa niciunui motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar criticile formulate reprezintă nemulţumiri ale părţii cu privire la temeinicia deciziei atacate cu recurs, nefiind relevate aspecte de nelegalitate.

Astfel, criticile aduse privind imposibilitatea de folosire a unui alt teren în schimbul terenului de care a fost privat, neplata unei chirii, nemulţumirile privind faptul că alte persoane cu terenuri în proximitate ar fi primit despăgubiri mai mari reprezintă critici de netemeinicie ale deciziei recurate, nefiind indicat vreun argument care să vizeze greşita aplicare a legii de către instanţa de apel.

Întrucât recursul este o cale de atac împotriva deciziei pronunţate de ultima instanţă de fond, recurentul-reclamant trebuia să se raporteze la considerentele concrete ale acesteia şi să le combată, prin expunerea unui raţionament juridic contrar, cu indicarea dispoziţiilor legale încălcate de instanţa de apel. Simpla expunere a unor nemulţumiri privind modul în care instanţa a soluţionat cererea nu reprezintă o motivare viabilă a recursului, întrucât nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici ce pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din acelaşi cod.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs, care se rezumă la expunerea unor critici de netemeinicie, fără raportarea la considerentele concrete ale deciziei respective, la raţionamentul curţii de apel, nu îngăduie determinarea limitelor sesizării instanţei de recurs învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel şi nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Ca atare, neputându-se decela critici de nelegalitate concrete împotriva deciziei pronunţate, nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidenţa sancţiunii nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 6244 din 5 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Aplicarea a Legilor Fondului Funciar Cernişoara şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 6244 din 5 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Aplicarea a Legilor Fondului Funciar Cernişoara şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2024.