Peremption of appeal proceedings for failure to appear at hearing and lack of procedural acts within the six-month statutory period

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024

Asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 09 ianuarie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 245/C/2020 din 02 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

La termenul de judecată din 17 octombrie 2023, stabilit în vederea soluţionării cererii de recurs, instanţa a dispus suspendarea judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că niciuna dintre părţi, legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea cauzei şi că părţile nu au solicitat judecarea în lipsă.

Prin referatul din 26 aprilie 2024, constatându-se că s-a împlinit termenul legal de 6 luni de la data întocmirii ultimului act de procedură, respectiv 17 octombrie 2023, perioadă în care dosarul a rămas în nelucrare din vina părţii interesate, s-a apreciat necesară repunerea cauzei pe rol, pentru constatarea perimării din oficiu, părţile fiind citate în vederea discutării respectivei excepţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cauza a primit termen la 18 iunie 2024 pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra excepţiei de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni."

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune că "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată."

În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfăţişează ca o sancţiune ce se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.

Perimarea operează dacă este îndeplinită condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural socotit pe luni, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.

În cauză, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din 17 octombrie 2023 stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna din părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii şi s-a împlinit la 17 aprilie 2024.

Astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării şi până la data verificării în şedinţă publică a condiţiilor pentru operarea excepţiei de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cât priveşte cererea formulată de recurent la 13 noiembrie 2023, aceasta nu este aptă a întrerupe curgerea termenului perimării, ea nefiind un act de procedură efectuat în vederea judecării cauzei, atâta timp cât aceasta nu cuprinde o cerere de repunere pe rol a cauzei şi nici solicitarea judecării cauzei în lipsă.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţii pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea reglementată de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 245/C din 2 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B., C. şi D. fiind perimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 245/C din 2 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B., C. şi D..

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de recurs depunându-se la secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2024.