Political exclusion challenge remitted to party commission; further appeal inadmissible as final appellate ruling.

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la 8 august 2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., anularea deciziei din 26 ianuarie 2021, prin care Biroul Filialei Judeţene B. Sibiu a hotărât excluderea sa din partid, anularea deciziei Comisiei Naţionale de Arbitraj a B. din dosarul nr. x, prin care s-a respins contestaţia şi s-a menţinut sancţiunea excluderii din partid, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 85 din 18 noiembrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, a anulat, în parte, decizia dată de Comisia Naţională de Arbitraj B. în dosarul nr. x, a anulat, în tot, decizia Biroului Filialei Judeţene B. Sibiu din 26 ianuarie 2021, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe civile, pârâtul a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1132A din 3 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că, drept urmare a anulării în parte a deciziei Comisiei Naţionale de Arbitraj B. din dosarul nr. x, a dispus rejudecarea contestaţiei formulate împotriva hotărârii nr. 1/2021 a Comisiei Judeţene de Arbitraj B. de către Comisia Naţională de Arbitraj a B., ca organ cu activitate jurisdicţională competent, fiind înlăturată dispoziţia privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii civile, la 10 ianuarie 2024, reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, care a fost pusă în discuţie în şedinţa publică din 13 iulie 2024, Înalta Curte rămând în pronunţare asupra acesteia.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Având a se pronunţa, cu prioritate, asupra excepţiei inadmisibilităţii, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a supus controlului judecătoresc decizia Biroului Filialei Judeţene B. Sibiu din 26 ianuarie 2021, prin care a fost sancţionată cu excluderea din B., demersul său judiciar fiind întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 14/2003 privind partidele politice.

Conform art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, "dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului". Acest tex legal a fost declarat neconstituţional prin decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 23/13.01.2014, Curtea Constituţională reţinând că imposibilitatea contestării, pe cale judiciară, a unei asemenea măsuri aduce atingere substanţei dreptului de acces la justiţie, fiind încălcate prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa aferentă.

Ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale nr. 530 din 12 decembrie 2013 şi în lipsa unei reglementări exprese, se reţine, pentru raţiuni de analogie (ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet), că cererea în justiţie având ca obiect anularea unei hotărâri de excludere dintr-un partid politic revine spre soluţionare instanţelor de judecată şi este supusă regimului juridic al căilor de atac, astfel cum sunt acestea prevăzute în Legea nr. 14/2003 privind partidele politice.

Conform art. 21 din Legea nr. 14/2003:

"(1) Tribunalul Bucureşti se pronunţă asupra cererii de înregistrare a partidului politic în cel mult 15 zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 18 alin. (2). (2) Împotriva deciziei Tribunalului Bucureşti pot face apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 5 zile de la comunicare, persoanele prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a), Ministerul Public sau persoanele prevăzute la art. 20 alin. (2). (3) Curtea de Apel Bucureşti va examina apelul în şedinţă publică, în cel mult 15 zile de la înregistrare. (4) Decizia Curţii de Apel Bucureşti este definitivă." De asemenea, potrivit art. 25 din Legea nr. 14/2003:

"(1) Modificarea statutului sau a programului partidului politic poate avea loc în condiţiile prevăzute de statut. (2) Orice modificare se comunică Tribunalului Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data adoptării, cu îndeplinirea prevederilor art. 18 alin. (2) şi (3). Tribunalul Bucureşti o examinează potrivit procedurii prevăzute la art. 20 şi 21". În continuare, art. 26 prevede: "(1) În cazul în care modificările nu sunt comunicate conform art. 25 alin. (2) sau dacă instanţa a respins cererea de încuviinţare a modificării statutului, iar partidul politic acţionează în baza statutului modificat, Ministerul Public va solicita Tribunalului Bucureşti încetarea activităţii partidului politic şi radierea acestuia din Registrul partidelor politice. (2) În termen de 15 zile de la înregistrarea cererii Ministerului Public, Tribunalul Bucureşti se va pronunţa asupra acesteia. (3) Împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti partea interesată poate face apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii. (4) Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă prin hotărâre definitivă în termen de 15 zile de la înregistrarea apelului. (5) Hotărârea definitivă de admitere a modificării statutului se publică în Monitorul Oficial, Partea a IV-a."

În urma coroborării acestor dispoziţii legale speciale, se reţine că, în materia partidelor politice, tribunalul judecă în primă instanţă, iar curtea de apel judecă în apel şi pronunţă o decizie definitivă. În acest sens, dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive, printre altele, hotărârile date în apel, fără drept de recurs. Ca atare, deciziile definitive pronunţate în această materie specială nu sunt supuse recursului, fiind inadmisibilă o atare cale extraordinară de atac, astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă (decizia civilă nr. 281/16.02.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021, decizia civilă nr. 362/01.03.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021, decizia civilă nr. 757/09.05.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021).

Nu prezintă relevanţă menţiunea din dispozitivul deciziei civile recurate, în sensul că aceasta poate fi atacată cu recurs, întrucât art. 457 din C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căilor de atac, stipulând următoarele:

"(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. (2) Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege". Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare atât a principiului legalităţii, cât şi a principiului egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept, persoana interesată având obligaţia de a formula căile de atac, pe care le consideră necesare în vederea apărării drepturilor sale, numai în condiţiile legii.

Totodată, liberul acces la justiţie nu impune accesul la toate căile de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că art. 6 din Convenţie nu limitează dreptul statelor de a exclude anumite litigii de la posibilitatea de a fi atacate cu recurs, întrucât această limitare are ca obiect buna administrare a justiţiei şi evitarea aglomerării instanţelor de recurs (cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei).

În considerarea celor expuse anterior, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât B. prin întâmpinare, şi va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât B..

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de către reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1132A din 3 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2024.