State liability for excessive criminal trial duration barred by strict limits of cassation grounds

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la 3 mai 3019, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor la plata sumei de 70.000 euro, reprezentând despăgubiri materiale, şi a sumei de 30.000 euro, cu titlu de daune morale, pentru repararea prejudiciului cauzat prin modul de instrumentare a dosarului penal nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 742 din 27 aprilie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca neîntemeiată, şi a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe civile, a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 1353A din 24 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul.

Împotriva acestei decizii civile, la 22 decembrie 2023, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi, făcând referire la art. 21 din Constituţia României, la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a învederat că o durată excesivă a unui proces penal poate produce prejudicii justiţiabililor, prin prelungirea unei stări de incertitudine, precum şi că durata rezonabilă a unei proceduri judiciare se înscrie printre garanţiile esenţiale ale unui proces echitabil, astfel că statul, în calitate de administrator şi garant al sistemului judiciar, este ţinut de obligaţia pozitivă de a adopta măsurile necesare pentru ca procesul să se desfăşoare în condiţii optime.

În şedinţa publică din 13 iunie 2024, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.

Scopul recursului transcede, aşadar, interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel). În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor căii extraordinare de atac a recursului.

Prin urmare, motivarea recursului presupune invocarea şi argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluţia pronunţată de instanţa de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigenţe legale, întrucât recurenta-reclamantă nu aduce nicio critică soluţiei pronunţate de instanţa de apel, ci doar prezintă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia încălcării dreptului la soluţionarea procesului penal într-un termen rezonabil, exprimându-şi, într-o manieră generală, nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de instanţa de apel.

Pentru ca argumentele invocate în memoriul de recurs să poată fi încadrate în motivele de casare reglementate de lege, recurenta-reclamantă trebuia să argumenteze punctual de ce consideră că raţionamentul logico-juridic al curţii de apel (în urma căruia s-a ajuns la concluzia că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimatului) contravine dispoziţiilor legale, dezacordul părţii faţă de cele constatate de instanţa de apel şi prezentarea jurisprudenţei naţionale şi europene în materie neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Deşi recurenta-reclamantă invocă, în mod formal, motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi face referire la art. 21 din Constituţia României şi la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, totuşi aceasta nu expune critici concrete de nelegalitate a deciziei civile recurate. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată nu poate invoca orice fel de nemulţumiri, ci doar pe acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Prin urmare, simpla prezentare a normelor naţionale şi europene incidente în materie şi a jurisprudenţei dezvoltate în baza acestora, fără a fi însoţite de critici concrete cu privire la modalitatea în care instanţa de apel le-a interpretat şi le-a aplicat în cauză, nu respectă exigenţele privind motivarea recursului, devenind incidente prevederile art. 488 alin. (2) din C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii, invocată din oficiu la termenul din 13 iunie 2024, şi va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1353A din 24 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2024.