Recusal of restitution claim against municipal authority held inadmissible for lack of cassation appeal

Şedinţa publică din data de 15 mai 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 13.04.2017, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 436/14.03.2017 emisă de Primarul UAT Municipiul Curtea de Argeş, prin care s-a respins notificarea nr. x/14.11.2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, cu modificările ulterioare solicitând anularea dispoziţiei şi soluţionarea pe fond a notificării în sensul acordării de măsuri reparatorii în natură şi în baza dispoziţiilor legii speciale, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 145 din 17 martie 2021, Tribunalul Argeş a admis contestaţia, a anulat în parte Dispoziţia Primarului nr. 436 din 14.03.2017 şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru terenul în suprafaţă totală de 1269 m.p. identificat în Plan de situaţie, fila x, a B., teren ce se compune din suprafaţa S1 delimitată de punctele 1-2-3-4-15-14-13-21-1 şi S4 delimitată de punctele 4-5-6-7-8-15-4, pârâta fiind obligată la 800 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 3427/2023 din 31 mai 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 145 din 17 martie 2021 pronunţate de Tribunalul Argeş, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că îndreptăţirea reclamantei la despăgubiri priveşte suprafaţa de 2916 mp situată în Curtea de Argeş, str. x A menţinut în rest sentinţa.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 3427/2023 din 31 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a declarat recurs reclamanta A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs, neîntemeiată în drept, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

În susţinerea recursului, recurenta a prezentat exclusiv situaţia de fapt a litigiului, fără referire la considerentele deciziei recurate.

4. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 15 septembrie 2023 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

4. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că partea nu are deschisă calea de atac a recursului, recursul fiind formulat împotriva unei decizii definitive.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând recursul din perspectiva excepţiei inadmisibilităţii acestuia, invocată de instanţă din oficiu, a cărei analiză se impune cu prioritate conform dispoziţiilor art. 248 alin(.1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În litigiul pendinte, din verificarea actelor de învestire ale instanţei de fond, rezultă neechivoc faptul că reclamanta urmăreşte, prin prezentul demers judiciar, în contradictoriu cu pârâtul Primarul UAT Municipiul Curtea de Argeş, anularea dispoziţiei nr. 436/14.03.2017, prin care s-a respins notificarea nr. x/14.11.2001.

Se impune a fi, deopotrivă, observat că cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Înalta Curte constată că Legea nr. 10/2001 reglementează, prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dreptul persoanei îndreptăţite să atace decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel (art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor).

Din analiza dispoziţiilor legale antemenţionate, reiese că hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării este supusă recursului de competenţa curţii de apel.

Dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare, în primă instanţă, dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.

Or, în cauză, hotărârea tribunalului a fost pronunţată ulterior acestei date, respectiv la 17 martie 2021.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor tranzitorii ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001 şi care stipulează că:

"Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea foloseşte o altă expresie similară".

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012, rezultă că decizia civilă nr. 3427/2023 din 31 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, nu este susceptibilă de recurs.

Potrivit principiului legalităţii consacrat de art. 457 din C. proc. civ., împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, iar legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mij loace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În raport de argumentele expuse şi de dispoziţiile legale enunţate, aplicabile în cauză, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 3427/2023 din 31 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2024.