Contractual liability of county health authority for judicial salary awards: passive standing and positive res judicata

Şedinţa publică din data de 14 mai 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 07 ianuarie 2022 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă sub nr. x/2022 reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu-Jiu, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Sănătate Publică Gorj şi Ministerul Sănătăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 194 şi următoarele C. proc. civ. şi ale art. 194 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată a formulat cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 779.429 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de personal, respectiv drepturi salariale câştigate de către salariaţii Dispensarului TBC, conform sentinţei civile nr. 1216/23.10.2017, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2016, sentinţă rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 866/16.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 13/13.01.2023, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, ca neîntemeiată.

A fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei de Sănătate Publică Gorj, ca neîntemeiată.

A fost admisă acţiunea formulată de către reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu, cu sediul în Târgu-Jiu, judeţul Gorj în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Sănătatea Publică Gorj şi Ministerul Sănătăţii, având ca obiect pretenţii.

Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantului suma de 779429 RON reprezentând contravaloare cheltuieli de personal.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel pârâţii Direcţia de Sănătatea Publică Gorj şi Ministerul Sănătăţii, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 225 din 13 iunie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Direcţia de Sănătatea Publică Gorj împotriva sentinţei nr. 13/13.01.2023, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

A admis apelul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 13/13.01.2023, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul reclamant Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu.

A schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 225 din 13 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022 a formulat recurs recurenta-intimată Direcţia de Sănătate Publică Gorj, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei ca fiind nelegală şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

A susţinut că hotărârea instanţei este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, criticile privind nelegalitatea acesteia încadrându-se în dispoziţiile art. 488, alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Critică hotărârea instanţei de control judiciar sub aspectul nereţinerii susţinerilor sale, raportat la normele de drept material şi înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Citează art. 4 din Ordinul nr. 1.078 din 27 iulie 2010 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a structurii organizatorice a direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi apreciază că se impunea admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei de Sănătate Publică Gorj şi respingerea acţiunii faţă de aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane ce nu are calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care intimata este pe de o parte, potrivit legii, ordonator secundar de credite, iar, pe de altă parte, Ministerul Sănătăţii, în calitate de ordonator principal de credite, nu a autorizat finanţarea acestor sume din bugetul Ministerului Sănătăţii.

Apreciază că în mod greşit instanţa a considerat că art. 194 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, actualizată are aplicabilitate asupra pretenţiilor intimatei-reclamante, nediferenţiind obligaţia direcţiei judeţene de sănătate în funcţie de izvorul dreptului salarial, în condiţiile în care s-a dovedit faptul că, prin contractele anuale şi actele adiţionale încheiate cu unitatea sanitara, se asigură doar plata salariilor pentru salariaţii din cabinetele de TBC, conform legii, nu şi alte drepturi băneşti ce provin din hotărâri judecătoreşti, în care recurenta nu a fost parte procesuală.

Apreciază că inopozabilitatea sentinţei civile nr. 1216/2017 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 866/19.03.2018 a Curţii de Apel Craiova, trebuie să producă efecte în privinţa recurentei, întrucât nu a fost parte procesuală, iar obligaţia de plată a drepturilor salariale dispuse prin acest titlu executoriu a fost stabilită de instanţă în sarcina intimatei-reclamante şi nu incumbă recurentului în temeiul contractului nr. x, acesta prevăzând doar sume pentru plata salariilor aferente anului respectiv, pe cale de consecinţă neexistând o răspundere contractuală în sarcina sa, urmare neexecutării obligaţiei contractuale, cum în mod greşit a reţinut instanţa de control judiciar.

Susţine că recurenta-intimată Direcţia de Sănătate Publică Gorj şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, conform contractelor anuale încheiate cu intimatul-reclamant Spitalul Judeţean de Urgenţă Tg. Jiu, prin care au fost plătite salariaţilor din structura TBC, drepturile băneşti aferente salariilor, în temeiul art. 194, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 95/2006, iar obligaţia de plată a sumelor de bani provenite din sentinţa civilă nr. 1216/2017, nu incumba acesteia, nefiind cuprinse în obiectul contractelor respective.

Astfel, consideră că instanţa de control judiciar trebuia să reţină în cauză lipsa calităţii procesuale pasive a recurentei-intimate, nefiind vorba în speţă despre neexecutarea vreunei obligaţii contractuale şi în temeiul art. 4 alin. (1) din OMS nr. 1078/27.07.2010, să admită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi să respingă acţiunea faţă de aceasta.

În drept a indicat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de recurs de ordine publică.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

După comunicarea actelor de procedură efectuate în cauză de părţi, prin rezoluţia din 05 februarie 2024 a fost fixat termen de judecată la data de 14 mai 2024 pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta critică hotărârea recurată sub aspectul nereţinerii susţinerilor sale, raportat la normele de drept material şi înscrisurile existente la dosarul cauzei, precum şi din perspectiva soluţionării greşite a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei de Sănătate Publică Gorj, aceasta nefiind parte în dosarul nr. x/2016, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1216/2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, definitivă.

Luând în analiză motivul de recurs circumscris dispoziţiilor art. 488 alin,. 1 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, potrivit acestor prevederi, "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Însă, deşi a indicat formal acest motiv de recurs, recurenta a prezentat doar o critică generală potrivit căreia susţinerile sale nu au fost reţinute, raportat la normele de drept material şi înscrisurile existente la dosarul cauzei. Aceasta reprezintă singura critică aptă a se încadra în respectivul motiv de recurs.

Înalta Curte reţine că instanţa de apel analizat toate motivele de apel ale apelantei Direcţia de Sănătate Publică Gorj, şi anume atât soluţionarea greşită a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Ministerul Sănătăţii şi a acesteia, cât şi nereţinerea susţinerilor sale, raportat la normele de drept material şi înscrisurile existente la dosarul cauzei, motive de apel de altfel reiterate sub forma motivelor de recurs.

A reţinut instanţa de apel că raportul juridic dedus judecăţii apare ca fiind unul izvorât din răspunderea contractuală, reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Tg. -Jiu urmărind obligarea pârâtelor la plata diferenţelor băneşti rămase neachitate din cheltuielile de personal prevăzute în contractul nr. x şi actul adiţional la acesta nr. 7/8893/2018 încheiat cu Direcţia de Sănătate Publică Gorj.

A supus analizei situaţia de fapt, rezultată din probele administrate, în sensul că prin sentinţa civilă nr. 1216/2017 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2016, definitivă, Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu-Jiu a fost obligat la plata unor drepturi salariale, spor pentru condiţii deosebit de periculoase, pentru salariaţii săi din cadrul Dispensarului TBC.

A mai relevat că la data de 03 martie 2018, între Spitalul Judeţean de Urgenţă Tg. -Jiu şi Direcţia de Sănătate Publică Gorj s-a încheiat contractul nr. x, iar la data de 04.12.2018 actul adiţional cu nr. x/2018, cu temei prevederile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 95/2006. Urmare a încheierii acestui contract, pârâta Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică Gorj a virat reclamantului Spitalul Judeţean de Urgenţă Tg. -Jiu suma de 33.000 RON, reprezentând prima tranşă de 5% din sumele pe care spitalul a fost obligat să le plătească salariaţilor din dispensarul TBC în baza sentinţei civile sus-menţionate.

S-a mai reţinut că pârâta Direcţia de Sănătate Publică Gorj, considerând că a făcut reclamantului o plată nedatorată, a formulat o acţiune prin care a solicitat restituirea de către Spitalul Judeţean de Urgenţă Tg. -Jiu a sumei de 33.000 de RON, invocând faptul că aceasta nu făcea parte din cheltuielile de personal pentru care era obligată să asigure finanţarea în temeiul contractului nr. x, întrucât nu a fost parte în dosarul nr. x/2016 în care s-au stabilit aceste drepturi pentru angajaţii dispensarului TBC din cadrul unităţii medicale reclamante.

Instanţa de apel a constatat că aceste motive de fapt pe care a fost fundamentată acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 corespund, în marea lor majoritate, cu apărările formulate în cauza de faţă şi cu criticile din apel prin care apelanta pârâta a invocat faptul că nu are obligaţia achitării diferenţelor rămase neplătite după prima tranşă.

Prin sentinţa civilă nr. 57/09.01.2020, pronunţată de Judecătoria Tg. -Jiu în dosarul nr. x/2019, a fost admisă iniţial acţiunea având ca obiect restituire plată nedatorată formulată de Direcţia de Sănătate Publică Gorj, în contradictoriu cu Spitalul Judeţean de Urgenţă Tg. -Jiu, soluţie care a fost schimbată însă în apel prin decizia civilă nr. 1093 din 30 septembrie 2020 a Tribunalului Gorj, definitivă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 144/16.02.2021 a Curţii de Apel Craiova. S-a constatat astfel, cu putere de lucru judecat, că apelanta pârâtă din cauza de faţă datora aceste sume în temeiul contractului nr. x şi actului adiţional la acesta.

A subliniat Curtea de Apel că prin acţiunea cu care a fost învestită instanţa, reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Tg. -Jiu a solicitat plata diferenţei rămase de achitat după prima tranşă de 33.000 de RON, ca parte a cheltuielilor de personal pe care pârâta Direcţia de Sănătate Publică Gorj s-a obligat să le plătească potrivit clauzei stipulate la pct. II, art. 1, lit. a) din contractul nr. x şi actul adiţional nr. x/2018 încheiate de părţi.

A argumentat instanţa de apel că, în ceea ce priveşte asigurarea plăţii drepturilor salariale ale angajaţilor spitalului din cadrul cabinetelor medicale TBC, legea impune doar obligaţia încheierii unui contract între spital şi direcţia judeţeană de sănătate publică potrivit art. 194, alin. (1), lit. b) raportat la art. 20, alin. (4) din Legea nr. 95/2006, iar ceea ce i se impută pârâtei Direcţia de Sănătate Publică Gorj în cauza de faţă nu este neîndeplinirea acestei obligaţii legale, întrucât între părţi s-a încheiat contractul nr. x, ci neexecutarea obligaţiei de plată stipulată la pct. II, art. 1, lit. a) din contractul încheiat.

A conchis curtea de apel că, deşi prevederile art. 1350 C. civ. nu sunt indicate ca temei juridic în cererea introductivă, acţiunea cu care instanţa de judecată a fost învestită în dosarul de faţă este una în răspundere contractuală, invocându-se neexecutarea în totalitate a obligaţiei de plată prevăzute de pct. II, art. 1, lit. a) din contractul nr. x, obligaţie stipulată de părţi în temeiul art. 194, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 95/2006, partea contractantă căreia i se impută neexecutarea obligaţiei contractuale este pârâta Direcţia de Sănătate Publică Gorj având astfel calitate procesuală pasivă în cauză.

Instanţa a analizat şi critica apelantei pârâtei în sensul că obligaţia de plată nu putea fi stabilită în sarcina sa, întrucât nu a fost parte în dosarul nr. x/2016, reţinând că, faţă de obiectul cererii şi calificarea juridică dată acesteia, este lipsită de relevanţă juridică, întrucât obligaţia îi incumbă pârâtei în temeiul contractului nr. x, iar nu în baza sau în executarea hotărârii judecătoreşti pronunţată în litigiul dintre salariaţi şi angajator.

Pentru aceleaşi motive, a reţinut că nu poate fi primită ca fondată nici susţinerea apelantei pârâte în sensul că nu poate avea calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit art. 4 alin. (1) din Ordinul nr. 1078/27.07.2010 este doar ordonator secundar de credite, întrucât chemarea în judecată a pârâtei nu s-a făcut în considerarea calităţii sale de ordonator secundar de credite, litigiul nefiind unul între angajator şi angajat pentru plata drepturilor salariale, ci în considerarea calităţii sale de parte contractantă a cărei răspundere se urmăreşte a fi angajată pentru neexecutarea în totalitate a unei obligaţii contractuale asumate.

În ceea ce priveşte împrejurarea că ordonatorul principal de credite, Ministerul Sănătăţii, nu a autorizat plata sumelor de bani în litigiu, din fonduri sale, s-a relevat că aceasta nu este de natură să înlăture calitatea procesuală pasivă a pârâtei Direcţiei de Sănătate Publică Gorj, aceasta nefiind o chestiune de calitate procesuală, ci de fond, legată de imposibilitatea sau de condiţionarea executării obligaţiei de plată care există însă în sarcina apelantei pârâte.

A fost analizată şi susţinerea pârâtei în sensul că, potrivit celor stipulate la art. 194 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 şi celor stipulate în contractele anuale şi actele adiţionate încheiate cu spitalul, are doar obligaţia plăţii salariilor pentru angajaţii din cabinetele TBC, iar nu şi a altor drepturi băneşti recunoscute salariaţilor prin hotărâri judecătoreşti, întrucât articolul sus-menţionat se referă la asigurarea de către pârâtă a drepturilor salariale pentru personalul spitalelor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul cabinetelor medicale TBC, fără a face distincţie după cum aceste drepturi sunt stabilite şi plătite ca atare de către ordonatorii de credite sau sunt recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive. Or, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase recunoscut angajaţilor spitalului prin sentinţa civilă nr. 1216/2017 a Tribunalului Gorj este un drept salarial.

A mai subliniat instanţa de apel şi că în privinţa acestei chestiuni de drept operează efectul pozitiv al lucrului judecat decurgând din soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2019, având ca obiect acţiunea pârâtei în restituirea plăţii nedatorate, în care s-a reţinut că sumele pe care reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Tg. -Jiu a fost obligat să le plătească angajaţilor din dispensarul TBC în baza sentinţei civile nr. 1216/2017 a Tribunalului Gorj erau datorate de pârâtă în temeiul contractului nr. x şi art. 194 din Legea nr. 95/2006.

Instanţa de apel a argumentat, aşadar, soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ. cu privire la toate susţinerile pârâtei. Decizia atacată conţine elementele care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea este una clară şi concisă, cuprinzând argumentele care au format convingerea instanţei în sensul soluţiei pronunţate.

Contrar criticilor recurentei-pârâte, instanţa de apel a analizat toate motivele de apel invocate de aceasta, motivarea instanţei de apel sub aspectele care au constituit critici de apel (reiterate în mod identic drept motive de recurs) există. Împrejurarea că recurenta pârâtă nu este de acord cu raţionamentul realizat de instanţa de apel reprezintă un element distinct de existenţa şi coerenţa motivării instanţei de apel, care îndeplineşte cerinţele legale, astfel cum s-a expus.

De altfel, în motivul de recurs circumscris punctului 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. recurenta nu a detaliat nicio critică subsumată, ci a susţinut de o manieră generală neanalizarea susţinerilor sale, lipsind instanţa de control judiciar de un veritabil obiect al analizei juridice.

Având în vedere că nu se poate identifica acest viciu de nelegalitate, criticile expuse sunt nefondate.

Cât priveşte critica referitoare la menţinerea eronată a considerentelor instanţei de fond privitoare la soluţionarea greşite a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei de Sănătate Publică Gorj, Înalta Curte reţine că aceasta este nefondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Aşadar, pentru verificarea legitimităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia de Sănătate Publică Gorj trebuie să existe identitate între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic de drept substanţial.

Obiectul cererii de chemare în judecată l-a reprezentat răspunderea civilă contractuală, întrucât privea plata diferenţelor băneşti rămase neachitate din cheltuielile de personal prevăzute în contractul nr. x şi actul adiţional nr. x/2018 încheiat cu Direcţia de Sănătate Publică Gorj de reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu-Jiu. S-a invocat, astfel, neexecutarea în totalitate a obligaţiei de plată prevăzute de pct. II, art. 1, lit. a) din contractul nr. x, obligaţie stipulată de părţi în temeiul art. 194, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 95/2006.

Mai mult decât atât, din soluţia definitivă pronunţată în dosarul nr. x/2019 se desprinde efectul pozitiv al lucrului judecat, întrucât în respectiva cauză, având ca obiect acţiune în restituire plată nedatorată, reclamantă fiind recurenta-pârâtă Direcţia de Sănătate Publică Gorj din cauză, s-a reţinut în considerentele deciziei civile nr. 144/16.02.2021 pronunţate în recurs de către Curtea de Apel Craiova:

"Curtea constată că între părţi s-a încheiat un astfel de contract, respectiv contractul nr. x, la care s-a încheiat şi actul adiţional nr. x/2018 prin care recurenta pârâtă a asigurat finanţarea cheltuielilor de personal ale Dispensarului TBC pentru anul 2018.

În baza acestui act adiţional recurenta reclamantă a virat suma de 33.000 RON către intimatul pârât pentru ca acesta să achite diferenţe drepturi salariale pe care anumiţi salariaţi le-au obţinut în urma promovării unor acţiuni în instanţă.(...)

Prin urmare, virarea sumei de 33.000 RON s-a făcut pentru executarea obligaţiei legale şi contractuale a recurentei Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană impusă de art. 194 din Legea nr. 95/2006 şi de contractul încheiat de a asigura plata către spitalul judeţean finanţarea cheltuielilor de personal ale acestui spital judeţean şi asumate prin contractul şi actul adiţional sus-menţionate.

Mai mult, aşa cum în mod just a reţinut instanţa de apel, dispoziţiile legale invocate menţionează expres obligaţia de "asigurare a drepturilor salariale ale personalului", fără a face distincţie în ceea ce priveşte izvorul acestor drepturi salariale, respectiv, drepturi salariale achitate benevol de angajator sau drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive."

Pe cale de consecinţă, este corectă concluzia la care a ajuns instanţa de apel, validând raţionamentul instanţei de fond, şi anume că, în cauză, calitate procesuală pasivă trebuie recunoscută părţii contractante căreia i se impută neexecutarea obligaţiei contractuale, şi anume pârâtei Direcţia de Sănătate Publică Gorj, deoarece chestiunea executării obligaţiei contractuale a pârâtei recurente a fost dezlegată în litigiul anterior - având ca obiect plata nedatorată - cu efectul pozitiv al lucrului judecat, prevăzut de art. 430 alin. (2) şi art. 431 alin. (2) C. proc. civ., chestiuni cu privire la care nu s-au formulat critici prin recurs.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată nu este susceptibilă de criticile formulate şi că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia de Sănătate Publică Gorj împotriva deciziei nr. 225 din 13 iunie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Spitalul judeţean de urgenţă Gorj şi cu intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2024.