Disciplinary liability for delayed case resolution and judgment drafting excused by excusable fault due to workload and complexity

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Acțiunea disciplinară

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/J/2023, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor pârâtului A, judecător în cadrul Tribunalului X, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I din același act normativ.

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. y/J/2023, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor pârâtului A - judecător în cadrul Tribunalului X pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q teza I din același act normativ.

La termenul de judecată din 25 octombrie 2023, Secția disciplinară, în temeiul dispozițiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr.305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a dispus conexarea dosarului nr. y/J/2023 la cauza ce face obiectul dosarului nr. x/J/2023.

2. Încheierea pronunțată de instanța disciplinară

Prin încheierea de ședință din data de 13 martie 2024 pronunțată de Secția pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/J/2023, s-a respins excepția nulității absolute a rezoluțiilor de exercitare a acțiunilor disciplinare pentru încălcarea principiului repartizării aleatorii a lucrării nr. 23-x și a lucrării nr. 23-y.

În motivare, secția disciplinară a reținut, cu majoritate, că atât lucrarea nr. 23-x, cât și lucrarea nr. 23-y, au fost repartizate în mod aleatoriu utilizând sistemul informatic ECRISIJ, cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare, înscrisurile depuse la dosar dovedind modalitatea în care s-a realizat procesul de repartizare aleatorie.

3. Hotărârea pronunțată de instanța disciplinară

Prin hotărârea nr. x din 27 martie 2024 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/J/2023, cu majoritate, s-au admis acțiunile conexate formulate de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A - judecător în cadrul Tribunalului X, iar în baza art. 273 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, s-a aplicat pârâtului A - judecător în cadrul Tribunalului X sancțiunea disciplinară constând în avertisment pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I și art. 271 lit. q teza I din același act normativ.

A fost exprimată și o opinie separată în sensul respingerii acțiunilor disciplinare conexate formulate de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A - judecător în cadrul Tribunalului X pentru săvârșirea din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

În motivare, secția disciplinară a reținut, cu majoritate, în ceea ce privește prima abatere reținută, că probele administrate în cauză au relevat faptul că magistratul cercetat a dispus amânarea succesivă a pronunțării într-un număr mare de dosare penale, depășind considerabil durata maximă prevăzută de lege. Prin urmare, faptele săvârșite de magistratul cercetat nu sunt justificate de cauze obiective care să le subsumeze culpei scuzabile și se circumscriu abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022.

Cu privire la cea de-a doua abatere disciplinară, s-a imputat magistratului cercetat că a înregistrat în mod constant și progresiv întârzieri în redactarea hotărârilor judecătorești, intervalele de timp cu care a fost depășit termenul legal fiind mari, cu referire la cele mai multe hotărâri, aspect ce relevă o gestionare necorespunzătoare a activității desfășurate. Prin urmare, secția disciplinară, cu majoritate, a reținut că nerespectarea dispozițiilor art. 406 alin. (3) C. proc. pen. are un caracter imputabil magistratului cercetat, nefiind justificată de cauze obiective care să se circumscrie unei culpe scuzabile, fiind întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022.

4. Cererea de recurs

Împotriva Hotărârii nr. x din 27 martie 2024, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători în materie disciplinară, a declarat recurs pârâtul A.

4.1.În primul rând, prin memoriul de recurs a invocat incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin prisma faptului că în cauză a lipsit dovada de repartizare aleatorie a lucrării de inspecție și a faptului că, în mod nelegal, au fost blocați de la repartizare unii inspectori judiciari. Învederează că instanța disciplinară a motivat în mod lapidar respingerea excepției nulității absolute a acțiunii disciplinare din perspectiva nerespectării repartizării aleatorii a lucrărilor de inspecție ce îl priveau pe magistratul cercetat. Invocă faptul că la dosar nu a fost depusă dovada blocării anumitor inspectori judiciari și nici a stării de incompatibilitate care a determinat blocarea de la repartizare a fiecărui inspector judiciar. Având în vedere această împrejurare, se creează un dubiu cu privire la procedura de repartizare care profită magistratului cercetat. Prin urmare, solicită admiterea recursului cu privire la încheierea recurată, casarea încheierii din 13 martie 2024 și, pe cale de consecință, anularea rezoluțiilor de începere a cercetărilor și de exercitare a acțiunii disciplinare.

Prin încheierea din data de 13 martie 2024 excepția invocată a fost respinsă, instanța disciplinară constatând în mod greșit că nu există motive de nulitate cu privire la repartizarea acțiunilor disciplinare. Cu privire la acest motiv de nulitate, secția s-a rezumat la o motivare sumară, arătând, atât în ceea ce privește Lucrarea nr. 23-y, cât și în ceea ce privește Lucrarea nr. 23-x, că din înscrisurile depuse la dosar rezultă motivele pentru care au fost blocați la repartizare anumiți inspectori, dar fără a antama argumentele concrete evocate referitor la acțiunile disciplinare exercitate de Inspecția Judiciară. Deși se menționează în cuprinsul încheierii recurate numele inspectorilor blocați la repartizare pentru cele două lucrări, motivele invocate referitoare la nelegalitatea unora dintre aceste blocări nu au fost analizate, constatându-se în mod nelegal că repartizarea a fost făcută în mod corect.

În condițiile în care Inspecția Judiciară nu a înțeles să facă dovada stării de incompatibilitate care a determinat blocarea de la repartizare a fiecărui inspector judiciar, dubiul care planează asupra legalității procedurii de repartizare aleatorie trebuie să fie interpretat în favoarea părților vizate de acuzația formulată de inspectorul judiciar desemnat în aceste circumstanțe îndoielnice. În niciuna dintre situații nu se demonstrează în mod suficient care au fost motivele care au dus la blocarea celor 7 inspectori pentru lucrarea 23-x și a celor 11 inspectori pentru lucrarea 23-y, nu se justifică în mod obiectiv care au fost motivele de incompatibilitate și nu se poate verifica, prin urmare, dacă a fost respectat principiul repartizării aleatorii. Pe cale de consecință, se creează un dubiu cu privire la procedura de repartizare care, potrivit principiului in dubio pro reo profită recurentului.

4.2.Subsumat, de asemenea, motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se invocă faptul că, în mod greșit instanța disciplinară a respins excepția de nulitate a procesului-verbal de sesizare din oficiu, a rezoluțiilor de începere a cercetării disciplinare și de exercitare a acțiunii disciplinare invocate de recurent. Or, în opinia recurentului, atât actele arătate anterior, cât și toate actele subsecvente sunt nule, deoarece nu a existat o reglementare legală și convențională a procedurii disciplinare la momentul efectuării acestora, fiind încălcată și Legea nr. 305/2022.

Recurentul a arătat că sesizarea din oficiu și cercetarea disciplinară s-au desfășurat în baza Normelor pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, aprobate prin Ordinul nr. 51/14.VI.2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare și a susținut că, prin Hotărârea din data de 11.V.2023 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în Cauza nr. C-817/21, s-a stabilit că organul care efectuează cercetarea disciplinară și exercită acțiunea disciplinară este incompatibil să adopte norme privind, printre altele, executarea lucrărilor sale.

Cu referire la hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, instanța disciplinară a apreciat că „a fost pronunțată într-o cauză care viza o acțiune prin care se solicita anularea unei rezoluții de clasare a unei sesizări disciplinare formulate împotriva inspectorului șef al Inspecției Judiciare, situație diferită de cea dedusă judecății în prezentul dosar.”

Recurentul a arătat că în mod greșit a ajuns instanța disciplinară la această concluzie, cât timp nu identitatea dintre cauze face aplicabilă hotărârea Curtea de Justiție a Uniunii Europene la care a făcut referire, ci considerentele și argumentele pe care Curtea și-a bazat hotărârea; în cauză, organul disciplinar care s-a sesizat din oficiu și a efectuat cercetarea disciplinară este autorul și emitentul normelor în baza cărora a fost efectuată procedura disciplinară, în aceste etape.

Or, după cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene, organul disciplinar nu poate să elaboreze procedura disciplinară, întrucât, în acest caz, nu există una dintre garanțiile cele mai importante ale oricărui proces, și anume garanția de imparțialitate a organului disciplinar.

În ceea ce privește rezoluțiile de exercitare a acțiunilor disciplinare, cu actele subsecvente, trebuie avută în vedere Legea nr. 305/15.11.2022, privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.105/16.11.2022 și intrată în vigoare la data de 16.11.2022.

Potrivit art. 96 alin. (2) din această nouă lege specială, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii, se adoptă, se modifică ori se completează regulamentele și actele normative subsecvente care nu sunt în acord cu legea, iar, conform alin. (3) al aceluiași art., până la adoptarea actelor prevăzute de alin. (2) regulamentele și actele normative subsecvente rămân în vigoare numai în măsura în care nu contravin legii noi.

Mai departe, potrivit art. 66 alin. (4) din aceeași lege, normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție se aprobă, la propunerea inspectorului-șef, prin regulament adoptat prin hotărârea plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prin urmare, potrivit noii legi, vechile norme pentru efectuarea lucrărilor de inspecție judiciară au fost abrogate la data de 16.03.2023, până când Inspecția Judiciară și Consiliul Superior al Magistraturii aveau obligația să adopte noile reglementări în materia procedurii disciplinare. Această obligație nu a fost respectată, astfel că, în perioada 16.03.2023-04.09.2023 (când a fost emisă rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare în lucrarea 23-y) și 07.07.2023 (când a fost emisă rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare în lucrarea 23-x), trebuiau aplicate normele procedurale din noua lege specială, care se completează, în mod exclusiv, cu dispozițiile Codului de procedură civilă.

Așadar, actele de efectuare a cercetării disciplinare în aceste perioade nu mai puteau fi întemeiate pe dispozițiile vechilor norme pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, după cum se poate constata că s-a procedat.

Instanța disciplinară susține că normele vechi au rămas în vigoare inclusiv după data abrogării exprese, până la adoptarea unui regulament, având în vedere că acestea nu erau contrare legii noi. Or, dispozițiile legale sunt cât se poate de clare, în sensul că vechile norme rămân în vigoare pe perioada de 90 de zile, timp în care plenul Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să emită și să publice în Monitorul Oficial un regulament pentru aprobarea de noi norme, iar după trecerea perioadei de 90 zile, de vacatio legis, normele anterioare sunt abrogate în mod expres. Se constată că regulamentul a fost aprobat abia în data de 16.XI.2023, prin Hotărârea nr.164 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul oficial nr. l.070/28.XI.2023. Afirmația instanței disciplinare în sensul că vechiul regulament producea efecte este greșită, cât timp potrivit art. 66 alin. (4) din Legea nr. 305/2022, regulamentul prin care se aprobă normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție trebuie adoptat prin hotărâre a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, iar nu prin ordin al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare cum erau adoptate vechile norme.

4.3.Un alt motiv de recurs este cel referitor la faptul că nu a existat o sesizare cu privire la privire la fapta de a nu redacta în termen 125 de încheieri, fiind încălcate dispozițiile art. 13 din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, aprobate prin Ordinul nr.51/2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare. Arată recurentul că, în fapt, sesizarea Inspecției Judiciare privea o singură încheiere, însă, Inspecția Judiciară, în mod nelegal, a reținut prin aceeași rezoluție de începere a cercetării disciplinare a 125 de hotărâri neredactate, după efectuarea verificărilor în sistemul Ecris și fără încheierea de procese verbale de sesizare din oficiu cu privire la celelalte hotărâri neredactate. Astfel, referitor la lucrarea nr. 23-y, recurentul arată că cercetarea disciplinară nu a fost legal începută, neexistând sesizări care să învestească Inspecția Judiciară.

Potrivit art. 13 din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, aprobate prin Ordinul nr.51/2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, verificările prealabile sunt limitate la situația de fapt sesizată, iar, în cazul în care, cu ocazia verificărilor prealabile, inspectorii constată indicii privind săvârșirea altor fapte decât cele sesizate, propun, prin referat, sesizarea din oficiu a Inspecției judiciare.

În speță, situația de fapt sesizată de către petentul B privește neredactarea în termenul prevăzut de lege a unei singure încheieri, cea pronunțată în dosarul nr. x/3/2021/al, încheiere cu privire la care s-a și constatat că a fost redactată încă din 2.5.2023 [anterior formulării sesizării de către petent și anterior emiterii rezoluției de începere a cercetării disciplinare].

Prin aceeași rezoluție s-a reținut neredactarea în termenul legal al unui număr de 125 de dosare, ca urmare a verificărilor efectuate în sistemul Ecris.

În cuprinsul hotărârii recurate, instanța disciplinară a reținut cu referire la acest motiv de nulitate că în cauză la data de 9 mai 2023 s-a înregistrat la Inspecția Judiciară sub nr. 23-y sesizarea petentului B și menționează că verificările prealabile și cercetarea disciplinară au vizat toate aspectele care au reieșit din actul de sesizare. De asemenea, instanța disciplinară face trimitere la dispozițiile art. 11 alin. (1) din ordinul Inspectorului- Șef nr. 51/2021 în care se menționează că inspectorii judiciari pot consulta baze de date, informații și acte din evidențele Inspecției Judiciare ori ale altor autorități și pot face în general orice alte verificări pe care le consideră necesare pentru soluționarea lucrării.

Or, contrar celor arătate în hotărârea recurată, verificările pe care le pot efectua inspectorii judiciari trebuie să vizeze faptele sesizate, iar nu alte fapte. Pentru orice alte fapte este necesar un nou act de sesizare după cum rezultă din art. 13 din Norme, iar în lipsa unui asemenea act orice cercetare efectuată este lovită de nulitate. Din actele existente în dosarul administrativ nu rezultă că ar fi fost întocmit un astfel de referat și nici un proces verbal de sesizare din oficiu, și aceasta în condițiile în care cu ocazia verificărilor prealabile inspectorul a constatat indicii privind săvârșirea altor fapte decât cea din sesizarea petentului.

Față de dispozițiile legale mai sus menționate, inexistența procesului verbal de sesizare din oficiu răstoarnă prezumția de legalitate a rezoluției de începere a cercetării disciplinare, întrucât lipsa acestui proces-verbal are semnificația că această sesizare nu a fost de fapt formulată. Or, doar existența unei sesizări legale ar fi avut aptitudinea de a produce efecte juridice, ceea ce nu este cazul în speță.

Prin Rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare au fost reținute ca fapte constituind element material al abaterii disciplinare și redactarea cu întârziere a altor hotărâri judecătorești decât încheierea din dosarul nr. x/3/2021/al - obiectul sesizării cu care a fost învestit inspectorul judiciar, dovadă clară fiind considerentele decisive de la fila 5 a Rezoluției din data de 04.09.2023. Așadar, se impune aplicarea dispozițiilor art. 174 alin. (1) C.proc.civ. raportat la prevederile art. 13 din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, aprobate prin Ordinul nr.51/2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare și constatarea nulității absolute a acțiunii disciplinare, în lipsa unei modalități legale de sesizare.

4.4.Un alt motiv de recurs invocat se referă la faptul că, în lucrarea nr. 23-y, a fost depășit termenul prevăzut de dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022. Arată recurentul că acțiunea disciplinară din lucrarea nr. 23-y a fost exercitată cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022, având în vedere că la data de 18.07.2023 inspectorul judiciar a întocmit un proces-verbal în care se menționează că s-au prezentat probele și că s-a finalizat cercetarea disciplinară. Or, termenul prevăzut de textul de lege se raportează la acest moment, fiind indiferent dacă ulterior s-a dispus prelungirea termenului cercetării. Prelungirea termenului prin referatul din 31.07.2023 a avut drept scop tocmai încercarea de a complini o carență a cercetării care atrage nulitatea acesteia, nefiind justificată de alte elemente obiective.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022:

„(7) Acțiunea disciplinară poate fi exercitată de către inspectorul judiciar în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare prealabile, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârșită. "

În data de 18 iulie 2023, inspectorul judiciar a întocmit Procesul-verbal de prezentare prin care s-a finalizat cercetarea disciplinară, în cuprinsul acestuia fiind consemnat după cum urmează:

„Prezentul proces-verbal de prezentare a probelor atestă finalizarea cercetării disciplinare.

Prezentul proces-verbal a fost încheiat astăzi, data de 18.07.2023, la ora 10.30, la sediul Tribunalului X"

Prin urmare, cercetarea disciplinară a fost finalizată în data de 18.07.2023, moment de la care începe să curgă termenul imperativ și de decădere de 30 de zile prevăzut de art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022, în care acțiunea disciplinară poate fi exercitată de inspectorul judiciar.

Apreciez că, în mod greșit a reținut instanța disciplinară că termenul de efectuare a cercetării disciplinare a fost prelungit, cât timp referatul din data de 31.07.2023 de extindere a cercetării disciplinare cu 30 de zile nu produce efecte juridice, cercetarea disciplinară fiind finalizată la data de 18.07.2023, conform mențiunii din Procesul-verbal de prezentare din aceeași dată.

Astfel, dispozițiile art. 47 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 conferă dreptul inspectorului judiciar de a solicita extinderea duratei cercetării disciplinare cu 30 de zile, dar, în mod evident, durata poate fi prelungită doar cât nu a fost finalizată cercetarea. Odată încheiată etapa cercetării disciplinare, termenul de decădere în care putea fi efectuată nu poate fi prelungit.

Nu poate fi primită ipoteza din speța de față, în care se finalizează cercetarea (prin Procesul-verbal din 18.07.2023), iar apoi se prelungește durata acesteia (prin Referatul din 31.07.2023), întrucât odată finalizată cercetarea începe să curgă un alt termen și anume, cel de 30 de zile, termen de decădere prevăzut de art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022, în care poate fi exercitată acțiunea disciplinară.

Având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea specială (art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022) pentru exercitarea unui drept, rezultă că nerespectarea acestuia atrage atât sancțiunea decăderii, cât și nulitatea actului întocmit peste termen (Rezoluția din 04.09.2023), în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C.proc.civ.

4.5.Un alt motiv de recurs invocat se referă la faptul că în mod greșit instanța disciplinară a constatat că în cauză nu ar fi intervenit prescripția dreptului de a exercita acțiunea disciplinară cu referire la hotărârile al căror termen de redactare a fost depășit anterior datei de 04.09.2021. Apreciază că au fost încălcate dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022.

4.6.Subsecvent acestor susțineri, recurentul reiterează faptul că sesizarea din 07.04.2023 a privit o singură „faptă”, în urma verificărilor prealabile, și fără a există o propunere de sesizare din oficiu cu privire la alte „fapte”, prin Rezoluția nr. 523/09.05.2023 s-a dispus începerea cercetării disciplinare cu privire la alte 28 de fapte. Or, în opinia recurentului, sesizarea este nelegală și nu este admisibilă, deoarece ar echivala cu golirea de conținut a dispozițiilor art. 13 din Normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, astfel că, în realitate, această modalitate de sesizare din oficiu, având conținutul procesului verbal întocmit la 07.04.2023, reprezintă o veritabilă fraudă la lege, sancționabilă cu nulitatea absolută.

Analizând conținutul procesului-verbal de sesizare din oficiu, se observă că Inspectorul-șef a menționat să fie analizată conduita sa profesională și s-a indicat dosarul nr. x/3/2021/al a fi analizat sub aspectul săvârșirii uneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 271 din Legea nr. 303/2022.

Sesizarea din oficiu cu privire conduita profesională lato sensu a unui judecător nu este admisibilă și este lovită de nulitate, întrucât înfrânge principiul legalității sesizării și contravine scopurilor inspecției judiciare, astfel cum sunt stabilite prin art. 5 din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, în vigoare la momentul sesizării.

Cu privire la această critică, instanța disciplinară nu s-a pronunțat în niciun fel, constatând doar că există întocmite în mod legal sesizări disciplinare care au stat la baza cercetărilor în cele două lucrări; în același timp, se admite că sesizarea a vizat întreaga sa conduită profesională în cadrul Tribunalului X, Secția X, fapt ce demonstrează suplimentar că sesizarea nu a fost legală.

Potrivit dispozițiilor art. 13 din Normele de efectuare a lucrărilor de inspecție:

„Verificările prealabile sunt limitate la situația de fapt sesizată. In cazul în care, cu ocazia efectuării verificărilor prealabile, inspectorii constată indicii privind săvârșirea altor fapte decât cele sesizate, propun, prin referat, sesizarea din oficiu a Inspecției Judiciare. "

Din interpretarea gramaticală a prevederii citate anterior, rezultă dubiu faptul că sesizarea în baza căreia se efectuează verificările prealabile trebuie să expună o situație de fapt determinată. A accepta interpretarea contrară, în sensul că s-ar putea decide sesizarea din oficiu cu privire la conduita profesională lato sensii a unui magistrat judecător, ceea ce ar presupune că orice magistrat poate face obiectul verificărilor Inspecției Judiciare sub toate aspectele profesionale și în lipsa unei sesizări efective, putând transforma activitatea și pervertind menirea Inspecției Judiciare într-un mijloc de represiune la adresa magistraților.

Așadar, deși sesizarea din 07.04.2023 a privit o singură „faptă", în urma verificărilor prealabile, și fără a există o propunere de sesizare din oficiu cu privire la alte „fapte", prin Rezoluția nr. 523/09.05.2023 s-a dispus începerea cercetării disciplinare cu privire la alte 28 de fapte.

Prin urmare, sesizarea din oficiu este lovită de nulitate absolută, iar prin aplicarea efectului nulității, toate actele subsecvente acestei sesizări sunt lovite de nulitate, inclusiv rezoluțiile inspectorului de caz, motiv pentru care se impune admiterea recursului, anularea hotărârii recurate și respingerea acțiunii disciplinare.

4.7.Un alt motiv de recurs, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocat de recurent este cel referitor la faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare cu ocazia efectuării cercetărilor disciplinare în cele două lucrări de inspecție ce îl vizau, cu referire la administrarea probelor pe care le-a solicitat și care, în opinia recurentului avea aptitudinea de a dovedi caracterul neimputabil al întârzierilor înregistrate în pronunțarea soluțiilor sau redactarea hotărârilor.

In cursul cercetărilor disciplinare în lucrarea 23-y a solicitat emiterea unei adrese către Tribunalul X prin care să se comunice situația hotărârilor care au fost redactate cu întârziere, de către toți ceilalți colegi judecători, în perioada ianuarie 2021 - mai 2023, precum și numărul zilelor de întârziere pentru fiecare hotărâre. De asemenea, a solicitat efectuarea unei expertize/audit în specialitatea normarea muncii pentru a se stabili dacă, în aceeași perioadă de referință ianuarie 2021 - mai 2023, întreaga activitate pe care a desfășurat-o la Tribunalul X, inclusiv atribuțiile suplimentare pe care le-a avut in cadrul compartimentelor auxiliare ale instanței, putea fi realizată, cu respectarea termenelor legale, în interiorul unui program de 8 ore/zi lucrătoare, cu excluderea zilelor nelucrătoare [zile libere, sărbători legale, concediu legal de odihnă, concediu medical etc.]. O astfel de expertiză se impunea a fi efectuată din perspectiva constatării existenței sau inexistenței motivelor imputabile prevăzute de conținutul constitutiv al abaterii disciplinare pentru care s-a dispus începerea cercetării disciplinare. A solicitat, de asemenea, să se comunice informații privind atribuțiile suplimentare pe care le-a avut, în perioada de referință, in cadrul compartimentelor auxiliare ale instanței; dacă a fost degrevat în această perioadă sau nu; dacă a avut completul blocat; toate acestea și comparativ cu situațiile celorlalți judecători din cadrul secției, în aceeași perioadă.

Prin Nota în ceea ce privește apărările formulate de domnul judecător A, emisă în data de 17 iulie 2023, în lucrarea nr. 23-y/al, inspectorul judiciar a respinse în totalitate cererile și excepțiile formulate. Prin acest act, cererea de probe a fost respinsă cu următoarea motivare: „Având în vedere caracterul administrativ și necontradictoriu al procedurii cercetării disciplinare, administrarea unei astfel de probe este inadmisibilă. De asemenea o astfel de probă nu poate fi administrată datorită termenelor scurte și de decădere in care trebuie efectuată cercetarea disciplinară. "

Se invocă motivarea contradictorie a inspectorului judiciar; faptul că probele solicitate au fost respinse în totalitate, prin Nota întocmită la 17 iulie 2023, pentru ca ulterior inspectorul judiciar să solicite prelungirea cercetării disciplinare cu 30 de zile și să emită Rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare în data de 04.09.2023. Așadar, inspectorul judiciar a soluționat cauza după o lună și jumătate de la momentul la care a respins probele solicitate sub motivarea că cercetarea disciplinară trebuie efectuată în termene scurte și de decădere.

În ceea ce privește lucrarea 23-x, analizând procesul-verbal administrare probe la cerere și din oficiu/soluționare cereri/excepții, întocmit în lucrarea nr. 23-x/al în data de 20.06.2023, a solicitat în apărare administrarea probei cu înscrisuri constând în următoarele: fișa de repartizare a lucrării; dacă există alte procese-verbale de sesizare din oficiu pentru restul dosarelor menționate în rezoluție; Ordinul prin care a fost desemnat înlocuitor al directorului de direcție; o situație a amânărilor de pronunțare a celorlalți colegi pe ultimii 12 ani în care a activat la această instanță; o situație a completelor blocate în perioada în care a activat la Tribunalul X și perioada în care au fost blocate; dacă a beneficiat de vreo degrevare a activității pe toată perioada în care a activat ca magistrat, precum și eventualele degrevări a celorlalți magistrați din cadrul secției.

Potrivit mențiunilor din procesul-verbal, inspectorul judiciar C a încuviințat proba cu înscrisuri constând în Fișa de repartizare a lucrării, Ordinul prin care a fost desemnat înlocuitor al directorului de direcție, situația amânărilor de pronunțare a celorlalți colegi în perioada 2021 la zi și dacă am beneficiat de vreo degrevare a activității pe perioada 2021 la zi. În ceea ce privește solicitarea de administrare a probei cu înscrisuri constând în a se verifica dacă există alte procese-verbale de sesizare din oficiu pentru restul dosarelor menționate în rezoluție, inspectorul judiciar consemnează că nu există astfel de procese-verbale. În rest, cererea de probe constând în înscrisuri din care să rezulte degrevările colegilor sau alte blocări ale completului, precum și degrevări/blocări ale completului prezidat anterior anului 2021 a fost respinsă de inspectorul judiciar. De asemenea, inspectorul judiciar a procedat din oficiu la administrarea probei cu înscrisuri constând în solicitarea de relații conducerii Tribunalului X cu privire la: volumul de activitate al subsemnatului pe anul 2023 la zi; situația actualizată a dosarelor aflate în pronunțare pe rolul completului prezidat de magistrat și numărul de zile de întârziere.

Cu toate acestea, prin procesul-verbal de prezentare /finalizare încheiat la data de 29.06.2023, în ceea ce privește proba încuviințată în data de 20.06.2023, constând în situația amânărilor de pronunțare a magistraților din cadrul Secției X în perioada 2021 - la zi s-a revenit asupra administrării acesteia, inspectorul judiciar menționând că datele existente la dosar sunt suficiente pentru pronunțarea unei soluții.

În motivarea deciziei de a reveni asupra probei solicitate în apărare și încuviințate inițial de inspectorul judiciar, doamna judecător C a invocat precizările Tribunalului X din care rezultă imposibilitatea obiectivă a prezentării acestor date într-un timp scurt, astfel că proba a devenit lipsită de utilitate.

Rezultă fără dubiu o încălcare a dreptului său la apărare, în contextul în care s-a revenit asupra unei probe solicitate și încuviințate în apărare, motivat de faptul că împrejurările cauzei sunt lămurite, pentru ca ulterior să fie exercitată acțiunea disciplinară. Vătămarea cauzată este evidentă, fiind privat de o probă care ar fi putut proba lipsa elementului subiectiv, având în vedere că situația amânărilor de pronunțare ale magistraților din cadrul Secției X a Tribunalului X este deosebit de relevantă în analiza de ansamblu care trebuie să poarte inclusiv asupra situației schemei de personal de la nivelul instanței, respectiv imputabilitatea faptei disciplinare trebuie să fie analizată și în condițiile unor resurse umane deficitare de desfășurare a activității în cadrul Secției X a Tribunalului X, confirmate de materialul probator administrat în cauză. Prin urmare, singurul remediu disponibil este anularea Rezoluției din data de 07.07.2023, câtă vreme exercitarea acțiunii disciplinare s-a realizat cu încălcarea dreptului său la apărare.

Toate aceste împrejurări concrete invocate în fața instanței disciplinare nu au fost analizate și nu s-a dat o soluție asupra acestora. In cuprinsul hotărârii recurate, instanța disciplinară constată că nu a fost încălcat dreptul la apărare, motivând soluția prin raportare la dispozițiile art. 25 alin. (2) și 26 alin. (3) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție aprobate prin Ordinul inspectorului-șef nr. 51/2021 în care se menționează că respingerea cererilor formulate de magistratul vizat de cercetarea disciplinară nu afectează valabilitatea acesteia și că inspectorii administrează probele pe care le consideră necesare.

Având în vedere argumentele expuse, precum și faptul că instanța disciplinară nu a analizat în mod concret criticile referitoare la fiecare dintre cele două lucrări și a constatat în general că nu a fost încălcat dreptul la apărare, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și respingerea acțiunilor disciplinare.

4.8.În al treilea rând, în susținerea recursului, recurentul a invocat critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., învederând, în esență, faptul că instanța de disciplină a interpretat eronat dispozițiile art. 271 lit. g teza I și art. 271 lit. q teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Recurentul a arătat că faptele reținute nu întrunesc elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de textele incriminatoare menționate.

În ceea ce privește prima abatere reținută, arată recurentul că în mod greșit a reținut instanța disciplinară că ar fi transformat instituția amânării de pronunțare într-o practică utilizată în mod constant; învederează recurentul că a amânat pronunțarea în 110 dosare din 1406 dosare pe care le-a avut spre soluționare, astfel că în mod evident nu aceasta nu este o practică constantă în activitatea sa. Mai mult, arată că nu există niciun termen de decădere în privința amânărilor succesive de pronunțare, astfel că împrejurarea de a amâna succesiv pronunțarea în dosare nu îi poate fi imputată ca fiind contrară legii.

Recurentul susține că instanța disciplinară nu a avut în vedere circumstanțele concrete ale situației de fapt și care reprezintă cauze exoneratoare de răspundere disciplinară, respectiv numărul mare de dosare avute spre soluționare, complexitatea mare a dosarelor penale, activitățile extrajudiciare ale recurentului.

Nu există niciun termen de decădere în privința amânărilor succesive de pronunțare, neexistând nici măcar la nivelul CSM o centralizare, la nivelul instanțelor din tara a cazuisticii amânărilor de pronunțare.

Prin Legea nr. 130/2021 din 12.05.2021, pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 493 din 12.05.2021, au fost aduse modificări textului art. 391 din Codul de procedura penala, având denumirea marginala „Soluționarea cauzei". Această instituție a fost reglementată de legiuitor tocmai în scopul de a asigura judecătorilor răgazul necesar pentru a reflecta asupra cauzei și pentru ca, în final, aceștia să pronunțe hotărâri legale și temeinice.

Deliberarea reprezintă o operațiune complexă, în cadrul căreia judecătorii trebuie să stabilească faptele pricinii și normele legale aplicabile litigiului, iar, în cazul în care ei apreciază că au nevoie de un timp suplimentar pentru a lămuri aspectele deduse judecății, legiuitorul a prevăzut posibilitatea amânării de pronunțare la o dată ulterioară, termenele de 60 de zile, 30 de zile si 120 de zile sunt termene de recomandare, așa cum sunt și termenele instituite de dispozițiile art. 343 C. proc. pen., care reglementează durata judecării cauzei în procedura de cameră preliminară.

Având în vedere particularitățile fiecărei cauze penale, legiuitorul a trasat niște linii directoare care să ghideze judecătorul în activitatea acestuia, pentru o buna înfăptuire a actului de justiție, iar nu sa stabilească un termen strict, acompaniat de vreo sancțiune procesuală, în caz de nerespectare. Astfel, din moment ce depășirea acestui termen nu conduce la nulitatea hotărârii, acest termen are natura unui termen de recomandare. Or, o motivare corespunzătoare, care sa conțină un răspuns la toate susținerile părților, este esențiala în orice cauză aflată pe rolul instanțelor de judecată, fiind de natură a spori încrederea justițiabililor în actul de justiție, chiar și a celor care primesc o soluție nefavorabilă.

In ceea ce privește elementul material al acestei abateri disciplinare, Secția a reținut că, în perioada 01.01.2021-30.03.2023, a amânat pronunțarea într-un număr de 110 dosare, dintre care în 27 de dosare a fost depășit termenul de 120 de zile sau, după caz, de 30 de zile, depășirile variind între 11 zile (dosar nr. x/2/2015/a5) și 483 de zile (dosar nr. x/3/2019*). De asemenea, s-a reținut că din cele 110 dosare din perioada 01.01.2021-30.03.2023 în care s-a amânat pronunțarea, în 18 dintre acestea amânările au depășit 200 de zile.

Cu toate acestea, chiar Secția pentru judecători în materie disciplinară, în Hotărârea nr. x/2017, susține faptul că amânarea pronunțării într-un anumit număr de dosare de către un judecător, dispunând chiar și repunerea pe rol și reluarea cercetării judecătorești, nu conduce automat la reținerea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h teza I din Legea nr. 303/2004, fără a fi analizate criteriile menționate mai sus.

Caracterul de repetabilitate al nerespectării dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor nu poate fi reținut nici prin prisma datelor statistice avute în vedere de instanța disciplinară, având în vedere că în această perioadă a soluționat 1406 dosare și i-au fost repartizate spre redactare 1054 dosare. Din acest punct de vedere instanța disciplinară a reținut că volumul de activitate nu poate constitui o cauză de înlăturare a răspunderii disciplinare având în vedere că a avut un volum de muncă comparabil cu cel al celorlalți judecători din cadrul Tribunalului X, Secția X.

Această constatare este greșită însă, instanța disciplinară având în vedere un singur criteriu pentru aprecierea caracterului repetabil sau nu a faptei; ce nu a analizat instanța disciplinară și înlătură caracterul de repetabilitate al faptei este faptul că numărul dosarelor în care a fost amânată pronunțarea este foarte mic raportat la numărul dosarelor soluționate în perioada analizată, respectiv de 1,92%. Acest procentaj nu este apt să reprezinte o practică constantă în activitatea subsemnatului, judecător în cadrul Secției X a Tribunalului X.

Cu atât mai mult, în perioada 01.01.2021 -31.03.2023, doar în 27 de cauze din cele 1865 dosare rulate și 1406 soluționate a fost depășit termenul de recomandare stabilit de Codul de procedură penală ceea ce reprezintă un procent de doar 1,44% din totalul dosarelor rulate, care nu poate fi de natură a releva o nerespectare repetată a dispozițiilor privind soluționarea cu celeritate a cauzelor.

Importat sub acest aspect este și faptul că la data finalizării cercetării disciplinare, mai figura doar cu 9 dosare în care a fost amânată pronunțarea, iar la momentul primului termen de judecată în fața Secției pentru judecători în materie disciplinară din cadrul C.S.M. toate hotărârile erau pronunțate.

Sub aspectul laturii subiective, în aprecierea caracterului imputabil al nerespectării dispozițiilor legale, trebuie avute în vedere atât perioada pentru care s-a dispus amânarea pronunțării raportat la frecvența cu care a apelat la acest procedeu, cât și circumstanțele concrete în care s-a uzat de această instituție procedurală raportat la complexitatea cauzelor cu care a fost învestit și la volumul de activitate din perioada de referință.

Recurentul a arătat că, raportat la Adresa emisă de Tribunalul X la data de 21.04.2023, Secția X, la atribuțiile în materia cooperării judiciare internaționale în materie penală și în cadrul Biroului de Aplicare a Apostilei, la cele privind analiza practicii instanțelor de control judiciar și a problemelor de drept care au condus la pronunțarea unor soluții diferite, precum și la cele referitoare la măsurile privind unificarea practicii, precum și raportat la supraîncărcarea rolului Secției I-a Penale a Tribunalului X și la faptul că la data ultimei raportări nu figura ca având hotărâri neredactate în termenul legal, împrejurări nu au fost avute în vedere de către instanța disciplinară, este dificil să se efectueze toate lucrările în același timp și cu maximă celeritate. A acordat prioritatea cuvenită atribuțiilor care îi reveneau în cadrul acestui departament al instanței și a încercat să îmbine cât mai adecvat cerințele care îi incumbau în această perioadă cu cele care erau aferente completului, astfel că lucrările sale au fost ordonate pe grade de prioritate, în funcție de urgența fiecăreia.

Pe cale de consecință, în raport de volumul foarte mare de activitate apariția întârzierilor în motivare a fost una determinată de condițiile obiective de muncă, fiind conștient de această situație și depunând eforturi active pentru a o îmbunătăți. Cu toate acestea, o perioadă dificilă, cu o încărcătură peste medie, care durează de mulți ani și conduce la o oboseală firească, nu poate fi remediată total într-un interval de câteva luni.

Din această perspectivă, consideră că fapta imputată constând în amânări succesive de pronunțare, în modalitățile descrise anterior, nu are un caracter imputabil, fiind justificată de cauze obiective, care o circumscriu unei culpe scuzabile, ce nu este de natură a atrage răspunderea disciplinară, iar nu unei intenții indirecte, astfel cum o califică în mod greșit instanța disciplinară.

Rezultă, așadar, că nesoluționarea în termen a dosarelor repartizate este consecința, în principal, a unor factori de ordin obiectiv, iar nu a unor „motive imputabile", așa cum o cer dispozițiile art. 271 lit. g din Legea nr. 303/2022.

Referitor la cea de-a doua abatere disciplinară, recurentul învederează că și aceasta a fost în mod nelegal reținută de instanța disciplinară. Arată că circumstanțele prezentate pentru prima abatere disciplinară constituie circumstanțe exoneratoare de răspundere disciplinară și pentru aceasta, astfel că, având în vedere caracterul neimputabil al faptelor săvârșite de recurent, solicită respingerea abaterii disciplinare reținute prin hotărârea atacată.

Se reține de către instanța disciplinară în cuprinsul hotărârii recurate că nu ar fi fost respectate obligațiile specifice funcției de judecător, prin modul de îndeplinire a obligației de redactare a hotărârilor judecătorești, cu trimitere la dispozițiile art. 224 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 și art. 406 alin. (3) C. proc. pen.

În concret, în sarcina sa s-a reținut că în dosarul nr. x/3/2021/al având ca obiect infracțiunea de dare de mită, a pronunțat soluția la data de 19.04.2022, iar redactarea încheierii a avut loc la 02.05.2023, cu o depășire a termenului de 378 de zile. De asemenea se reține că, din datele statistice rezultă că la 18.07.2023 figura cu 117 de restanțe de redactare, iar la data de 01.09.2023 cu un număr de 36 de hotărâri neredactate, pentru ca la data de 13 martie 2024 să nu mai figureze cu nicio hotărâre neredactată în termenul legal. Față de aceste împrejurări instanța disciplinară a reținut că s-a făcut dovada încălcării în mod repetat a termenului legal de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare, constatând că este întrunită latura obiectivă a abaterii disciplinare.

Mai reține instanța disciplinară că deși nivelul de activitate în perioada analizată a fost ridicată, totuși prin raportare la activitatea colegilor săi din cadrul Secției X a Tribunalului X, nu s-a aflat pe primul loc nici la numărul de dosarul repartizate spre soluționare și nici la gradul de dificultate.

Relevant este că la momentul primul termen de judecată în fața instanței disciplinare erau doar 9 hotărâri rămase neredactate din situația comunicată de Tribunalul X Ia 1 septembrie 2023, iar până la data de 13 martie 2024 nu mai înregistram restanțe la motivare.

Sub aspectul laturii subiective, la stabilirea caracterului imputabil al nerespectării dispozițiilor referitoare la efectuarea cu întârziere a lucrărilor trebuie avute în vedere toate aspectele ce țin de activitatea profesională desfășurată, astfel cum s-a subliniat inclusiv în cuprinsul hotărârii recurate, aceste întârzieri sunt justificate de volumul uriaș de muncă de la această instanță, de activitățile administrative suplimentare desfășurate, precum și de neacoperirea schemei de personal a Secției X a Tribunalului X.

Reținerile instanței disciplinare sunt greșite în realitate întârzierile în redactarea hotărârilor fiind o faptă neimputabilă, justificată de împrejurări obiective după cum a arătat și la secțiunea privind fapta constând în întârzieri în pronunțare a hotărârilor.

Pentru toate aceste motive, consideră că nu se poate reține o atitudine de dezinteres pe care să o fi manifestat, cu atât mai mult cu cât nu a mai fost sancționat disciplinar anterior pentru fapte de aceeași sau de altă natură, ceea ce reprezintă o împrejurare de natură a contura că îmi exercit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu.

5. Apărările intimatei Inspecția Judiciară

Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

5.1.Referitor la primul motiv de recurs constând în respingerea excepției nulității ca urmare a lipsei repartizării aleatorii a cauzelor, apreciază că în mod judicios s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acestei excepții, având în vedere că repartizarea către inspectorii judiciari a sesizărilor și dosarelor disciplinare, precum și a celorlalte lucrări referitoare la activitatea și conduita judecătorilor și procurorilor s-a realizat cu respectarea principiului repartizării aleatorii în sistem informatizat.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, repartizarea către inspectorii judiciari a sesizărilor și dosarelor disciplinare, precum și a celorlalte lucrări referitoare la activitatea și conduita judecătorilor și procurorilor se face cu respectarea principiului repartizării aleatorii în sistem informatizat.

Din fișele de repartizare reies inspectorii judiciari ce au fost blocați de la repartizare și motivele pentru care au fost blocați, fiind cuprinse în înscrisurile atașate fișelor de repartizare ce justifică motivele pentru care s-a dispus blocarea de la repartizare a inspectorilor judiciari. De asemenea, se constată că nu s-au înregistrat incidente la repartizare. In acest sens, au fost depuse Fișele lucrărilor nr. 23-x/al și 23-y/al (Anexa 1) și sesiunile de repartizare nr. 1. Astfel, înscrisurile existente la dosarul cauzei relevă că lucrările au fost repartizate aleatoriu, cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare astfel că susținerile recurentului nu fundamentează ipoteza incidenței unei cauze de nulitate în sensul menționat prin motivele de recurs.

5.2.Referitor la motivul de recurs constând în nulitatea procesului-verbal de sesizare din oficiu, a rezoluțiilor de începere a cercetării disciplinare și de exercitare a acțiunii disciplinare ca efect al lipsei unei reglementări legale și convenționale a procedurii disciplinare prin prisma Hotărârii din 11.05.2023 a Curții de Justiție Europene, pronunțate în cauza nr. C-817/21, apreciază că aceste motive de casare nu sunt incidente cauzei.

Arată că hotărârea din data de 11.V.2023 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în Cauza nr.C-817/21 nu are incidență în prezenta cauză, deoarece în cauza de față nu pune în discuție activitatea inspectorului-șef al Inspecției Judiciare care a emis Ordinul nr. 51/2021 privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție judiciară.

În ceea ce privește efectele hotărârii preliminare, Legea nr. 340/2009 în alin. (9) al art. 2 instituie caracterul obligatoriu pentru instanța națională care face trimiterea preliminară, interpretarea dată de Curte impunându-se judecătorului național cu condiția ca răspunsul obținut să îi permită să soluționeze pe fond litigiul cu care a fost sesizat.

Decizia se bucură de autoritate de interpretare cu condiția ca textul interpretat de Curte să își găsească aplicabilitatea, ipoteză care nu este incidență în prezenta cauză, întrucât cererea de decizie preliminară a fost formulată în cadrul unui litigiu declanșat împotriva Inspecției Judiciare și a inspectorului-șef al Inspecției Judiciare în funcție la acel moment, fiind vorba despre o rezoluție de clasare dispusă față de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare și de o plângere formulată împotriva rezoluției de clasare respective.

În acest context, CJUE reține că, sub rezerva verificărilor care urmează să fie făcute de instanța de trimitere, „un asemenea regim disciplinar pare a fi de natura să împiedice în practică exercitarea efectiva a unei acțiuni disciplinare împotriva inspectorului șef chiar dacă aceasta ar face obiectul unor sesizări bine întemeiate".

Or, aceste aspecte nu se pun în discuție în prezenta lucrare, iar hotărârea invocată de recurentă nu are aplicabilitate în prezenta cauză. Prin urmare, nefiind o procedură îndreptată împotriva inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, respectiv împotriva emitentului actului administrativ hotărârea invocată este inaplicabilă și din această perspectivă.

Astfel, cercetarea disciplinară a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legii și cu asigurarea garanțiilor procesuale. Ordinul inspectorului-șef nr. 51/2021 de aprobare a Normelor privind efectuarea lucrărilor de inspecție fiind un act administrativ, emis în vederea aplicării legii și pentru executarea în concret a acesteia, scopul fiind acela de a detalia procedura de efectuare a operațiunilor specifice.

5.3.Referitor la motivul de recurs constând în aplicarea în cursul cercetării disciplinare a dispozițiilor normelor regulamentare stabilite de Ordinul nr. 51/2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, intimata apreciază că Normele de efectuare a lucrărilor de inspecție nu au fost abrogate la 16.03.2023, ci la data de 28.11.2023, când a fost publicată în Monitorul Oficial Hotărârea nr.164/2023 pentru aprobarea Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție.

De altfel, chiar dispozițiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 305/2022 menționează că, până la adoptarea actelor prevăzute de alin. (2) regulamentele și actele normative subsecvente rămân în vigoare în măsura în care nu contravin prezentei legi; și art. 97 din Hotărârea nr. 164/2023 pentru aprobarea Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție ce stabilește aplicabilitatea în timp a acestuia, menționează că lucrările înregistrate în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 305/2022 și data intrării în vigoare a acestui regulament se efectuează potrivit dispozițiilor prevăzute de Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție aprobate prin Ordinul nr. 51/2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare.

Cercetarea disciplinară s-a efectuat sub aspect material în baza Legii nr. 303/2022 și sub aspect procedural în baza Legii nr. 305/2022 și a Normelor de efectuare lucrărilor de inspecție aprobate prin Ordinul inspectorulu-șef nr. 51/2021, în conformitate cu dispozițiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 305/2022 potrivit cărora până la adoptarea actelor prevăzute de alin,. 2, regulamentele și actele normative subsecvente rămân în vigoare în măsura în care nu contravin prezentei legi.

5.4.Referitor la motivul de recurs constând în analiza redactărilor în termen în 125 de hotărâri, deși nu a existat sesizare decât cu privire la un singur dosar, apreciază că acesta este nefondat, deoarece nu este necesară întocmirea a câte unui proces verbal de sesizare din oficiu pentru fiecare hotărâre neredactată, din moment ce hotărârile neredactate reprezintă acte materiale ale aceleiași abateri disciplinare.

Potrivit art. 45 alin. (1) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii "Inspecția Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori".

În cauză, la data de 9 mai 2023 s-a înregistrat la Inspecția Judiciară, sub nr.23-y, sesizarea petentului B cu privire la activitatea judiciară a domnului judecător A din cadrul Tribunalului X - Secția X.

În motivarea sesizării, petentul, în calitate de inculpat, în dosarul nr. x/3/2021/al al Tribunalului X - Secția X, a arătat că domnul judecător A, după acordarea a trei termene de judecată în dosarul mai sus amintit, în procedura de cameră preliminară, la data de 31.08.2021, a rămas în pronunțare, iar, ulterior, a amânat pronunțarea de 16 ori până la data de 19.04.2022. S-a mai arătat că, de la data de 19.04.2022, când a fost pronunțată soluția și până la data de 19.05.2023, când a fost formulată prezenta sesizare, domnul judecător nu a redactat încheierea de cameră preliminară.

Potrivit art. 13 din Norme, verificările prealabile sunt limitate la situația de fapt sesizată, iar, în cazul în care, cu ocazia verificărilor prealabile, inspectorii constată indicii privind săvârșirea altor fapte decât cele sesizate propun prin referat, sesizarea din oficiu a Inspecției Judiciare.

În analiza textului regulamentar se constată că analiza celorlalte hotărâri neredactate în termen legal reprezintă o acțiune din conținutul elementului material al aceleiași fapte (neredactarea în termen legal a hotărârilor judecătorești din motive imputabile), iar nu o faptă distincta de cele ce fac obiectul sesizării inițiale pentru a fi necesar întocmirea unui proces-verbal de sesizare din oficiu.

În conformitate cu prevederile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 305/2022 în cadrul cercetării disciplinare se stabilesc faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente prin care să se poată aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției.

Prin urmare, având în vedere că cercetarea disciplinară viza o verificare completă a activității magistratului sub aspectul dosarelor neredactate în termen legal, în mod eronat susține recurentul că se impunea o nouă sesizare din oficiu și cu privire la aceste dosare, în condițiile în care ca urmare a desfășurării cercetării disciplinare și a analizei activității magistratului sub aspectul hotărârilor neredactate în termen legal s-a exercitat acțiunea disciplinară pentru săvârșirea unei singure abateri disciplinare, fiind reținute mai multe acțiuni ce intră în conținutul constitutiv al abaterii disciplinare.

De altfel, în ipoteza în s-ar primi susținerea recurentului, iar un magistrat ar înregistra întârzieri în redactare a 500 de dosare ar fi necesară întocmirea a 500 de procese-verbale de sesizare din oficiu, împrejurare ce ar contraveni spiritului legii și rațiunii cercetării disciplinare în cadrul căreia se stabilesc faptele și împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției. Astfel, de vreme ce aceste hotărâri judecătorești reprezintă acte materiale ale aceleiași abateri disciplinare nu se justifică susținerea magistratului.

5.5.În ceea ce privește motivul de recurs constând în depășirea termenului imperativ prevăzut de dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022 potrivit căruia acțiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii faptei arată că această susținere este nefondată, deoarece, conform actelor dosarului, rezultă că acțiunea disciplinară a fost efectuată în termen.

În lucrarea nr.23-y, la data de 18.07.2023, inspectorul judiciar a încheiat un proces-verbal de prezentare a probelor. Trebuie menționat că nici dispozițiile Legii nr. 305/2022 și nici Normele în vigoare la acel moment nu prevedeau obligativitatea încheierii unui proces-verbal de finalizare a cercetării disciplinare, astfel că nu pot fi reținute susținerile magistratului din cuprinsul motivelor de recurs (art. 26 alin. (2) din Norme).

Ulterior acestui moment, inspectorul judiciar a constatat la data de 31.07.2023 că în cadrul relațiilor comunicate nu a fost prezentată situația tuturor hotărârilor neredactate, astfel că a apreciat necesar să i se comunice situația completă a hotărârilor neredactate în termen și a solicitat în același context și prelungirea termenului de efectuare a cercetării disciplinare (referatul din 31.07.2023). Relevantă este împrejurarea că această solicitare s-a realizat în interiorul termenului de 60 zile de efectuare a cercetării disciplinare. Ulterior, la data de 04.09.2023 a fost emisă rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare, rezoluție care a fost înregistrată pe rolul Secției pentru judecători în materie disciplinară la data de 13.09.2023, în termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile legale invocate.

Raportat la susținerea potrivit căreia nu pot fi analizate hotărâri având termenul de recomandare anterior datei de 04.09.2021, se arată că momentul de la care fapta este susceptibilă de a deveni abatere disciplinară este data expirării termenului legal de redactare (data consumării acesteia), însă abaterea disciplinară se epuizează la momentul redactării hotărârii, astfel că de la acest moment va începe să curgă termenul de prescripție.

5.6.În ceea ce privește motivul de recurs constând în împrejurarea că sesizarea din dosarul nr. 23-x este nulă pentru încălcarea prevederilor art. 4 alin. (6) și art. 13 din Normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, arată că și acest motiv este nefondat, raportat la condiția atașată elementului material al laturii obiective, constând în caracterul repetat al întârzierilor, verificările prealabile au avut în vedere întreaga conduită profesională a magistratului tocmai pentru a se putea stabili dacă este îndeplinită cerința caracterului repetat al faptei sau este o situație izolată în activitatea magistratului.

Prin Intermediul sesizării a fost semnalată o anume situație de fapt referitoare la amânările de pronunțare dispuse de magistrat, fiind menționat cu titlu exemplificativ dosarul nr. x/3/202l/al.

Potrivit art. 271 lit. g din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și al procurorilor, constituie abatere disciplinară nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile.

Raportat la condiția atașată elementului material al laturii obiective, constând în caracterul repetat al întârzierilor, verificările prealabile au avut în vedere întreaga conduită profesională a magistratului tocmai pentru a se putea stabili dacă este îndeplinită cerința caracterului repetat al faptei sau este o situație izolată în activitatea magistratului.

Ca și în cazul abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q teza t, în ipoteza în s-ar primi susținerea recurentului, iar pentru fiecare dosar în care magistratul a dispus amânarea pronunțării ar fi necesară formularea unui proces-verbal de sesizare din oficiu, ad absurdum e posibil să se ajungă la situația în care pentru 28 dosare în care a fost dispusă amânarea pronunțării în mod repetat ar fi necesară întocmirea a 28 de procese-verbale de sesizare din oficiu, împrejurare ce ar contraveni spiritului legii și rațiunii cercetării disciplinare în cadrul căreia se stabilesc faptele și împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției.

5.7.În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia magistratului i-a fost încălcat dreptul la apărare prin respingerea unor probe, consideră că aceasta nu poate fi asimilată încălcării dreptului la apărare, de vreme ce soluția este motivată, iar magistratul are posibilitatea reiterării apărărilor atât în fața instanței disciplinare, cât și prin intermediul căii de atac exercitate împotriva hotărârii, ipoteză aplicabilă și în situația în care inspectorul judiciar revine asupra probei ca urmare a imposibilității administrării acesteia.

Raportat la dispozițiile regulamentare menționate anterior, respingerea unor cereri formulate de magistrat nu poate fi asimilată încălcării dreptului la apărare de vreme ce soluția este motivată, iar magistratul are posibilitatea reiterării apărărilor atât în fața instanței disciplinare, dar și prin intermediul căii de atac exercitate împotriva hotărârii, ipoteză aplicabilă și în situația în care inspectorul judiciar revine asupra probei ca urmare a imposibilității administrării acesteia.

Contrar susținerilor magistratului, se constată că probele în dosarul 23-x au fost încuviințate prin procesul-verbal din data de 20 iunie 2023, fiind stabilit termen pentru continuarea cercetării disciplinare la data de 29.06.2023, termen la care conducerea Tribunalului X a arătat că este în imposibilitate obiectivă de a transmite aceste date, întrucât în datele ce au fost transmise de specialiștii IT se regăsesc inclusiv cauze care au fost repuse pe rol în vederea completării cercetării judecătorești sau deși au fost soluționate, figurează ca fiind amânări de pronunțare. Având în vedere imposibilitatea obiectivă de administrare a acestei probe s-a revenit asupra probei, apreciindu-se că la dosarul disciplinar există suficiente elemente care să conducă la pronunțarea unei soluții în cauză.

5.8.Pe fondul cauzei, susține intimata că instanța disciplinară a reținut în mod corect întrunirea tuturor elementelor constitutive ale celor două abateri imputate recurentului.

Probele administrate în cauză au relevat faptul că domnul judecător a dispus amânarea succesivă a pronunțării, în mod repetat, într-un număr mare de dosare penale, depășind considerabil durata maximă prevăzută de lege.

În acest context, trebuie menționat că în 27 de dosare a fost depășit termenul de 120 de zile sau după caz, de 30 de zile, depășirile variind între 11 zile (dosar nr. x/3/2015/a4) și 483 zile (dosar x/3/2019*). De asemenea, în dosarul nr. x/3/2017, având ca obiect infracțiuni de corupție, domnul judecător a dispus amânarea pronunțării pentru o perioadă de 196 zile, ulterior dosarul a fost repus pe rol, s-a dispus din nou amânarea pronunțării pentru o perioadă de 263 zile, aceste amânări de pronunțare totalizând 464 zile. Totodată, din cele 110 dosare în care domnul judecător a dispus amânarea pronunțării, în 18 dosare amânările de pronunțare au depășit 200 zile. Relevant este și faptul că în dosarul care a stat la baza sesizării (dosar nr. x/3/202l/al având ca obiect dare de mită, aflat în procedura de cameră preliminară) pronunțarea a fost amânată de 16 de ori, pentru o perioadă de 242 de zile.

Dosarul nr. x/3/202l/al, (ce a generat acțiunea disciplinară) având ca obiect infracțiunea de dare de mită (în procedura camerei preliminare), a fost înregistrat pe rolul Tribunalului X - Secția X, la data de 15.04.2021. La data de 17.08.2021, instanța a rămas în pronunțare asupra cauzei, pronunțarea fiind amânată succesiv de 16 ori, pentru o durată de 242 zile, până la data de 19.04.2022 când cauza a fost soluționată prin încheierea din aceeași dată. După pronunțare, încheierea a fost redactată la data de 02.05.2023, cu o depășire a termenului legal de 378 de zile.

Din datele statistice comunicate de Tribunalul X a rezultat că, la data de 18.07.2023, domnul judecător A figura cu un număr de 117 hotărâri judecătorești neredactate în termenul legal, inclusiv încheieri finale de dezînvestire, cea mai veche fiind o încheiere finală pronunțată la data de 19:03.2018. La data de 01.09.2023, domnul judecător figura cu 36 de astfel de hotărâri neredactate, cea mai veche fiind o încheiere finală pronunțată la data de 16.07.2020. Totodată, la data de 13 martie 2024 domnul judecător nu mai figura cu hotărâri judecătorești neredactate în termenul legal.

In mod judicios a reținut instanța disciplinară că în cauză s-a făcut dovada încălcării in mod repetat, de către domnul judecător a termenului legal de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare.

Sub acest aspect, prezintă relevanță atât numărul mare de hotărâri pronunțate de domnul judecător A și neredactate în termenul prevăzut de lege, cât și durata întârzierilor înregistrate. Din perspectiva volumului de muncă, raportat la apărările formulate de magistrat se constată că acesta nu a înregistrat cel mai mare volum comparativ cu volumul celorlalți judecători din cadrul Secției X a Tribunalului X. Astfel, în anul 2021 domnul judecător s-a situat pe poziția 11 raportat la complexitatea dosarelor și pe poziția 13 ca număr de ședințe de judecată la care a participat. Totodată, în aceeași perioadă domnul judecător a avut o operativitate de 70,86%, fiind pe locul 23 din cei 44 de judecători ai secției.

În același sens, se reține că, în anul 2022, domnul judecător s-a situat pe poziția 10 raportat la complexitatea dosarelor și pe poziția 17 ca număr de ședințe la care a participat. Totodată, în anul 2023, domnul judecător s-a situat pe poziția 4 raportat la complexitatea dosarelor și pe poziția 11 ca număr de ședințe la care a participat, înregistrând o operativitate de 71% care îl plasează pe locul 24 din cei 47 de judecători ai secției. Prin urmare, volumul de activitate nu justifică, în mod obiectiv, numărul mare de hotărâri neredactate în termenul legal, relevantă fiind și împrejurarea că încheierea finală de cameră preliminară pronunțată la data de 19.04.2022 în dosarul nr. x/3/202l/al a fost redactată după o perioadă de 378 de zile de la data pronunțării, respectiv la data de 02.05.2023.

În acord cu cele menționate de judecător, termenele pentru pronunțare și redactarea hotărârii sunt termene de recomandare a căror încălcare nu atrage sancțiuni procesuale, însă această situație nu are semnificația unor exonerări de răspundere disciplinară a magistratului.

La stabilirea imputabilității faptei s-a avut în vedere nu doar numărul dosarelor în care a fost amânată pronunțarea sau în care s-a realizat redactarea cu întârziere, dar și intervalul mare de timp în care au fost dispuse aceste măsuri.

Împrejurarea că magistratul a pronunțat/redactat toate dosarele nu-l exonerează de răspundere disciplinară, ci această chestiune poate fi avută în vedere în circumstanțiere, de altfel magistratului fiindu-i aplicată cea mai ușoară sancțiune disciplinară.

Relativ la volumul mare de activitate la care face referire magistratul se constată că acesta invocă în apărare cauze obiective care în realitate se răsfrâng asupra întregului sistem judiciar, deși circumstanțele specifice întârzierilor în pronunțare /redactare constatate în privința sa nu reprezintă constante ale sistemului, ci situații de excepție, particulare, cum este și cea dedusă judecății.

Fără a nega existența, în general, a unui volum mare de activitate în cadrul instanțelor judecătorești și, în particular, la nivelul instanței în cadrul căreia își desfășoară activitatea magistratul, circumstanțele expuse sunt specifice tuturor judecătorilor secției respective și nu reprezintă cauze exoneratoare de răspundere disciplinară în cazul particular analizat.

Referitor la încuviințarea probei cu expertiză tehnică în specialitatea normarea muncii, aceasta este neconcludentă, întrucât raportat la specificul activității magistraților, această activitate nu este normată la acest moment, iar o eventuală normare este dificil de realizat și presupune efectuarea unor verificări care să vizeze întregul sistem judiciar, prin raportare la criterii precum complexitatea dosarelor, numărul de dosare intrat/stoc anterior, iar nu doar prin luarea în considerare a unor situații particulare.

Referitor la solicitarea de a se comunica hotărârile redactate cu întârziere și a amânărilor de pronunțare de către ceilalți magistrați pe anul 2021-2023 raportat la volumul mare de informații și Ia răspunsul transmis de conducerea Tribunalului X, nu se impune încuviințarea acestei probe cu atât mai mult cu cât înscrisurile existente la dosar dovedesc săvârșirea abaterilor disciplinare de către magistrat.

În concluzie, apreciază că motivele invocate de către recurent sunt nefondate și că hotărârea atacată este legală întrucât cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind dată cu respectarea și aplicarea corectă a normelor de drept material și procesual, motiv pentru care rugăm onorata instanță sa le respingă ca atare, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

6.Aspecte procesuale

Prin recursul formulat, recurentul a solicitat administrarea următoarelor probe: emiterea unei adrese către Inspecția Judiciară pentru a comunica dovada repartizării aleatorii a cauzei, precum și dovada motivelor blocărilor la repartizare a inspectorilor judiciari cu evidențierea cazurilor de incompatibilitate; emiterea unei adrese către Tribunalul X prin care să se comunice situația hotărârilor (hotărâri și încheieri) care au fost redactate cu întârziere, de către toți ceilalți colegi judecători, în perioada ianuarie 2021 - mai 2023, precum și numărul zilelor de întârziere pentru fiecare hotărâre; emiterea unei adrese către Tribunalul X Secția X pentru a comunica situația amânărilor de pronunțare a magistraților din cadrul Secției X în perioada 2021 - la zi, precum și efectuarea unei expertize/audit în specialitatea normarea muncii pentru a se stabili dacă, în aceeași perioadă de referință ianuarie 2021 - mai 2023, întreaga activitate pe care am desfășurat-o la Tribunalul X, inclusiv atribuțiile suplimentare pe care le-am avut in cadrul compartimentelor auxiliare ale instanței, putea fi realizată, cu respectarea termenelor legale, în interiorul unui program de 8 ore/zi lucrătoare, cu excluderea zilelor nelucrătoare [zile libere, sărbători legale, concediu legal de odihnă, concediu medical etc.].

Prin Încheierea din data de 09 septembrie 2024, Înalta Curte a admis în parte cererea de probe formulată de recurent, pentru motivele indicate în cuprinsul încheierii de la acea dată, încuviințând doar depunerea procesului verbal din 18 iulie 2023.

7. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Cu titlu preliminar, față de faptul că recurentul și-a subsumat criticile cazurilor de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurent și prin verificarea atât a legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare, așa cum a decis Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018.

Analizând hotărârea atacată în raport de actele dosarului, de criticile formulate de recurent, de apărările intimatei, precum și de reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce succed.

7.1) Referitor la primul motiv de recurs constând în respingerea excepției nulității ca urmare a lipsei repartizării aleatorii a cauzelor, Înalta Curte apreciază că în mod judicios s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acestei excepții.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, repartizarea către inspectorii judiciari a sesizărilor și dosarelor disciplinare, precum și a celorlalte lucrări referitoare la activitatea și conduita judecătorilor și procurorilor se face cu respectarea principiului repartizării aleatorii în sistem informatizat.

Din actele depuse la dosar, respectiv lucrările nr. 23-x/al și 23-y/al (Anexa 1) și sesiunile de repartizare nr. 1, rezultă inspectorii judiciari ce au fost blocați de la repartizare și motivele pentru care au fost blocați.

Se constată că recurentul subsumează acestui motiv de casare nemulțumirea privind omisiunea indicării precise a motivelor pentru care inspectorii judiciari au fost excluși din operațiunea de repartizare aleatorie în sesiunile de repartizare realizate pentru fiecare dintre cele două lucrări de inspecție judiciară din cauză.

Susținerile nu pun în discuție, prin conținut, încălcarea principiului repartizării aleatorii, ci exprimă suspiciuni cu privire la blocarea în repartizare a anumitor inspectori, în considerarea neevidențierii motivelor care au determinat acest fapt, motive ce au fost comunicate la dosarul cauzei de Inspecția judiciară.

Cum, nici după consultarea documentelor, recurentul nu subsumează criticii argumente concrete care să pună în discuție afectarea criteriului alea la repartizarea lucrărilor, susținerile privind încălcarea principiului repartizării aleatorii și aprecierile neargumentate privind modalitatea de repartizare vor fi respinse ca fiind nefundamentate.

Astfel, înscrisurile existente la dosarul cauzei relevă că lucrările au fost repartizate aleatoriu, cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare astfel că susținerile recurentului subsumate acestui motiv de casare nu pot fi primite.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Subsumat acestui motiv de recurs, instanța de control judiciar va respinge criticile referitoare la lipsa motivării excepției nulității absolute a acțiunii din perspectiva nemotivării soluției de respingere a nerespectării principiului repartizării aleatorii a lucrării de inspecție.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A împotriva încheierii din 13 martie 2024 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii ‒ Secția pentru judecători în materie disciplinară, în dosarul nr. x/J/2023.

7.2.Prin memoriul de recurs, recurentul a mai invocat nulitatea rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare și a actelor subsecvente ca efect al lipsei unei reglementări legale și convenționale a procedurii disciplinare, precum și ca efect al încălcării noii legi.

Astfel, afirmă că, pe de o parte organul disciplinar nu poate să elaboreze procedura disciplinară, astfel cum s-a arătat prin Hotărârea din 11.05.2023 a CJUE, în cauza nr. C-817/21, deoarece nu s-a respectat garanția de imparțialitate a organului disciplinar, și, pe de altă parte, actele Inspecției Judiciare din perioada începând cu data de 25.05.2023 până la 4.10.2023, când s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare sunt lovite de nulitate absolută, deoarece au fost emise în baza unor reglementări abrogate.

Înalta Curte va respinge aceste susțineri, ca nefondate, reținând, în acord cu instanța disciplinară, că procedura disciplinară derulată din cauză este reglementată expres de dispozițiile Legii nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Astfel, se reține că litigiului dedus judecății îi sunt aplicabile, în principal, dispozițiile legilor speciale ce reglementează regimul juridic distinct al profesiei de magistrat, cu referire expresă la cele în materie disciplinară.

În primul rând, Înalta Curte reține că Hotărârea din 11 mai 2023 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-817/2021 nu poate fi invocată cu succes în prezenta cauză; aceasta, deoarece chestiunea preliminară rezolvată prin această hotărâre a fost invocată într-un litigiu în care s-a dispus clasarea sesizărilor formulate împotriva inspectorului-șef a cărui calitate a fost considerată esențială de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în adoptarea soluției sale, situație diferită de cea dedusă judecății în prezentul dosar.

În al doilea rând, contrar susținerilor recurentului, instanța supremă constată că Ordinul nr. 51 din 14 iunie 2021 al Inspecției Judiciare a fost emis de inspectorul-șef pentru aprobarea normelor de efectuare a lucrărilor de inspecție, în temeiul art. 65 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, conform căruia: „normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție se aprobă de către inspectorul-șef, prin regulament.”

Fiind emis în regim de putere publică în vederea executării în concret a legii, Ordinul nr. 51/2021 al Inspectorului-șef are natura unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004. Or, calea de contestare a unui act administrativ este acțiunea în anulare reglementată de art. 1 din Legea nr. 554/2004, specifică contenciosului administrativ.

Astfel, alin. (1) al aceluiași art. stabilește că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului.

Până la anularea actului în procedura contenciosului administrativ, acesta se bucură de o prezumție de legalitate, deci de validitate juridică intrinsecă, producând efecte juridice depline.

Prin urmare, Ordinul inspectorului-șef nr.51/2021 de aprobare a Normelor privind efectuarea lucrărilor de inspecție a fost emis în aplicarea legii pentru a detalia procedura de efectuare a operațiunilor specifice și nu contravine legislației primare în baza căruia a fost adoptat, fiind în conformitate cu actul normativ de reglementare primară în vigoare, respectiv Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În același sens, Înalta Curte are în vedere că prin Decizia nr. 219/2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 234/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial nr. 615 din 22.06.2021, Curtea Constituțională a reținut: „Curtea constată că elementele esențiale ale răspunderii judecătorilor și procurorilor sunt prevăzute în lege organică (atât în Legea nr. 303/2004, cât și în Legea nr. 317/2004), în deplină concordanță cu dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. I și ale art. 134 alin. (2) din Constituție. Faptul că normele privind efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară sunt stabilite printr-un regulament (...) - act cu caracter administrativ inferior legii organice - nu contravine dispozițiilor art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție”.

Pentru toate cele arătate anterior, instanța de recurs va respinge acest motiv de casare ca nefondat.

7.3.În ceea ce privește motivul de recurs privind depășirea termenului imperativ prevăzut de art. 47 alin. (7) din Legea nr.305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat.

Potrivit art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022:

„Acțiunea disciplinară poate fi exercitată de către inspectorul judiciar în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare prealabile, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârșită”.

Pe de o parte, se constată că, la data de 18.07.2023, inspectorul judiciar a întocmit procesul-verbal de prezentare a probelor, proces verbal depus în fața instanței de recurs. Prin urmare, de la data de 18.07.2023 a început să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022, termen în care putea fi exercitată acțiunea disciplinară.

Pe de altă parte, se constată că nici dispozițiile Legii nr. 305/2022 și nici Normele în vigoare la acel moment nu prevedeau obligativitatea încheierii unui proces-verbal de finalizare a cercetării disciplinare, astfel că nu pot fi reținute susținerile magistratului din cuprinsul motivelor de recurs (art. 26 alin. (2) din Norme).

Ulterior acestui moment, inspectorul judiciar a constatat la data de 31.07.2023 că, în cadrul relațiilor comunicate, nu a fost prezentată situația tuturor hotărârilor neredactate, astfel că a apreciat necesar să i se comunice situația completă a hotărârilor neredactate în termen și a solicitat în același context și prelungirea termenului de efectuare a cercetării disciplinare (referatul din 31.07.2023). Relevantă este împrejurarea că această solicitare s-a realizat în interiorul termenului de 60 zile de efectuare a cercetării disciplinare.

Ulterior, la data de 04.09.2023 a fost emisă rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare, rezoluție care a fost înregistrată pe rolul Secției pentru judecători în materie disciplinară la data de 13.09.2023, în termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile legale invocate.

Astfel, referatul din data de 31.07.2023 de prelungire a termenului de efectuare a cercetării disciplinare a produs efecte juridice, câtă vreme nu a fost încheiat ca atare un proces verbal de finalizare a cercetării disciplinare.

Ca urmare, nu se poate constata nulitatea acțiunii disciplinare pentru depășirea termenului imperativ prevăzut de art. 47 alin. (7) din Legea nr.305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

7.4. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la lipsa sesizării cu privire la pretinsa neredactare în termenul legal a 125 de încheieri, iar, în subsidiar, intervenirea prescripției dreptului de a exercita acțiunea disciplinară, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat.

Potrivit art. 45 alin. (1) din Legea nr.305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii: „Inspecția Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori.”

În cauză, la data de 9 mai 2023 s-a înregistrat la Inspecția Judiciară, sub nr.23-y, sesizarea petentului B cu privire la activitatea judiciară a domnului judecător A din cadrul Tribunalului X - Secția X.

În motivarea sesizării, petentul, în calitate de inculpat, în dosarul nr. x/3/202l/al al Tribunalului X - Secția X, a arătat că domnul judecător A, după acordarea a trei termene de judecată în dosar, în procedura de cameră preliminară, la data de 31.08.2021, a rămas în pronunțare, iar, ulterior, a amânat pronunțarea de 16 ori până la data de 19.04.2022. S-a mai arătat că, de la data de 19.04.2022, când a fost pronunțată soluția și până la data de 19.05.2023, când a fost formulată sesizarea, domnul judecător nu a redactat încheierea de cameră preliminară.

Prin urmare, petentul a făcut referire la o situație de fapt care reiese cu evidență din cuprinsul sesizării menționate anterior, astfel că verificările prealabile și cercetarea disciplinară au vizat toate aspectele ce au reieșit din actul de sesizare și care priveau activitatea desfășurată de domnul judecător A.

De altfel, potrivit art. 11 alin.(l) din Ordinul inspectorului-șef nr.51/2021 de aprobare a Normelor privind efectuarea lucrărilor de inspecție: „În cadrul verificărilor prealabile, inspectorii judiciari pot consulta baze de date, informații și acte din evidențele Inspecției Judiciare ori ale altor autorități, pot solicita, în condițiile legii, inclusiv conducătorilor instanțelor sau parchetelor, orice informații, date și documente și pot face orice verificări pe care le consideră necesare pentru soluționarea lucrării.”

Cu privire la susținerea recurentului în sensul că a intervenit prescripția dreptului de exercita acțiunea disciplinară cu privire la hotărârile al căror termen de redactare a fost depășit anterior datei de 4.09.2021, se reține că abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. q teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor se consumă în momentul realizării acțiunii sau inacțiunii prevăzute de norma legală și al producerii rezultatului, respectiv în momentul în care intervine întârzierea efectuării lucrărilor, iar acest lucru este consecința conduitei culpabile a magistratului.

Se reține, de asemenea, că această abatere disciplinară are și un moment al epuizării, respectiv se epuizează fie prin redactarea hotărârilor, fie prin sancționarea magistratului, fie prin intervenția altor cauze externe (de exemplu, magistratul se pensionează, demisionează din funcție, este exclus din profesie). Prin urmare, termenul de 2 ani prevăzut de dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr.305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii pentru exercitarea acțiunii disciplinare nu era împlinit la momentul sesizării Secției pentru judecători în materie disciplinară.

Raportat la susținerea potrivit căreia nu pot fi analizate hotărâri având termenul de recomandare anterior datei de 04.09.2021, nu va fi reținută întrucât momentul de la care fapta este susceptibilă de a deveni abatere disciplinară este data expirării termenului legal de redactare (data consumării acesteia), însă abaterea disciplinară se epuizează la momentul redactării hotărârii, astfel că de la acest moment va începe să curgă termenul de prescripție.

7.5.În ceea ce privește motivul de recurs privind nulitatea actului de sesizare, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat.

Recurentul a susținut că sesizarea este nulă, deoarece înfrânge principiul legalității sesizării și contravine scopurilor Inspecției Judiciare, sesizarea neputând viza conduita profesională lato sensu, ci o situație de fapt determinată.

Or, aspectele sesizate au vizat tergiversarea unor cauze penale aflate pe rolul completului de judecată prezidat de recurentul judecător, fiind menționat cu titlu exemplificativ dosarul nr. x/3/202l/al, iar verificările prealabile și cercetarea disciplinară au vizat toate aceste aspecte.

Față de aspectele reținute anterior și prin raportare la dispozițiile art. 45 alin. (1) și (2) din Legea nr.305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, se constată că procedura disciplinară a avut la bază două sesizări disciplinare ce întrunesc condițiile prevăzute de lege.

7.6.În ceea ce privește motivul de recurs privind nulitatea probelor administrate ulterior datei de 18.07.2023 și, în mod subsecvent, anularea rezoluției din 4.09.2023 prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară, instanța de recurs va respinge aceste critici ca nefondate.

Se susține că după întocmirea procesului-verbal de prezentare din 18.07.2023 nu mai puteau fi administrate probe, astfel cum prevăd dispozițiile art. 26 alin. (2) din Normele de efectuare a lucrărilor de inspecție.

Or, conform art. 26 alin. (2) teza a II a din Nomele de efectuare a lucrărilor de inspecție: „după întocmirea procesului-verbal nu se mai administrează alte probe; mijloacele de probă comunicate Inspecției Judiciare ulterior nu se mai iau în considerare, cu excepția cazului în care inspectorul judiciar le apreciază ca fiind utile”.

Înalta Curte are în vedere că inspectorul judiciar a motivat utilitatea administrării probelor în cauză, astfel că vor fi respinse criticile recurentului cu privire la administrarea probatoriului ca fiind nefondate.

7.7.În ceea ce privește motivul de recurs privind încălcarea dreptului la apărare în cadrul cercetării disciplinare, instanța de recurs îl va respinge ca nefondat.

Recurentul a arătat că, în lucrarea nr.23-y, prin nota de 17.07.2023, inspectorul judiciar a respins în totalitate cererile, excepțiile și probele solicitate de recurent, motivând contradictoriu soluția dispusă cu privire la aceste aspecte. Ulterior, inspectorul judiciar a solicitat prelungirea cercetării disciplinare cu 30 de zile.

De asemenea, în lucrarea nr.23-x, la 20.06.2023, inspectorul judiciar a încuviințat parțial probele solicitate de recurent, respectiv proba cu înscrisuri constând în fișa de repartizare a lucrării, ordinul prin care a fost desemnat înlocuitor al directorului de direcție, situația amânărilor de pronunțare a judecătorilor în perioada 2021 la zi și dacă a beneficiat de vreo degrevare a activității. Inspectorul judiciar a respins celelalte probe solicitate, iar la data de 29.06.2023 a revenit asupra acestei probei încuviințate reținând imposibilitatea administrării acesteia.

În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Normele de efectuare a lucrărilor de inspecție: „Respingerea cererilor, excepțiilor și probelor solicitate de magistratul vizat pe parcursul cercetării disciplinare nu afectează valabilitatea acesteia și nu împiedică reiterarea lor în fața secției competente a Consiliului Superior al Magistraturii.”

Se reține, în acord cu intimata Inspecția Judiciară, că raportat la dispozițiile regulamentare menționate anterior, respingerea unor cereri formulate de magistrat nu poate fi asimilată încălcării dreptului la apărare de vreme ce soluția este motivată, iar magistratul are posibilitatea reiterării apărărilor atât în fața instanței disciplinare, dar și prin intermediul căii de atac exercitate împotriva hotărârii, ipoteză aplicabilă și în situația în care inspectorul judiciar revine asupra probei ca urmare a imposibilității administrării acesteia.

Contrar susținerilor magistratului, se constată că probele în dosarul nr. 23-x au fost încuviințate prin procesul-verbal din data de 20.06.2023, fiind stabilit termen pentru continuarea cercetării disciplinare la data de 29.06.2023, termen la care conducerea Tribunalului X a arătat că este în imposibilitate obiectivă de a transmite aceste date. Astfel, prin adresa nr. 1/9557 /C/26.06.2023, conducerea Tribunalului X a comunicat că, în pofida efortului depus de Compartimentul IT, nu a putut fi generată o situație care să reflecte întocmai realitatea, întrucât în datele ce au fost transmise de specialiștii IT se regăsesc inclusiv cauze care au fost repuse pe rol în vederea completării cercetării judecătorești sau deși au fost soluționate, figurează ca fiind amânări de pronunțare (fila 61, dosar disciplinar). Având în vedere imposibilitatea obiectivă de administrare a acestei probe, inspectorul judiciar a revenit asupra probei, apreciind că la dosarul disciplinar există suficiente elemente care să conducă la pronunțarea unei soluții în cauză.

Astfel, în ceea ce privește cercetările disciplinare prealabile, respingerea probelor cerute în apărare s-a făcut după examinarea utilității și pertinenței acestora, în contextul probatoriului deja administrat în această etapă, în conformitate cu dispozițiile regulamentare arătate mai sus.

Ca urmare, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în cererea de recurs nu sunt identificate critici referitoare la încălcarea de către instanța disciplinară a unor reguli de procedură de natură a atrage sancțiunea nulității hotărârii atacate.

7.8.Înalta Curte apreciază că motivele invocate de către recurent cu privire la faptul că prin hotărârile recurate instanța disciplinară nu a motivat soluțiile pronunțate asupra respingerii excepțiilor invocate și asupra fondului cauzei sunt nefondate reținând că atât încheierea, cât hotărârea atacate îndeplinesc condițiile legale sub aspectul motivării acestora, întrucât cuprind motivele pe care se întemeiază, permițând instanței de recurs să aprecieze asupra acestora. Prin urmare, instanța de recurs va respinge criticile din cererea de recurs ce pot fi încadrate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

7.9.Argumentele dezvoltate de recurent în susținerea ipotezei de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează încălcarea normei de drept substanțial, mai precis a textelor legale incriminatoare, ca și a normelor procedurale pretins încălcate de intimata judecător, invocate în cuprinsul acțiunii disciplinare. În ceea ce privește acest motiv de casare, Înalta Curte îl apreciază ca fiind fondat, după cum se va arăta în continuare.

I. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor

Potrivit art. 271 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abatere disciplinară „nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor.”

Art. 224 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor instituie în sarcina judecătorilor obligația de a rezolva lucrările în termenele stabilite și de a soluționa cauzele în termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora.

Aceste obligații sau îndatoriri sunt prevăzute și în Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor ca standarde de conduită, judecătorii fiind obligați să-și îndeplinească cu competență și corectitudine îndatoririle profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin legi, regulamente și ordine de serviciu. Totodată, judecătorii sunt datori să depună toate diligentele necesare în vederea îndeplinirii lucrărilor repartizate, cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile (art. 12 și 13 Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor).

Textul art. 271 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor impune îndeplinirea cumulativă atât a condiției încălcării în mod imputabil din partea judecătorului a dispozițiilor ce prevăd soluționarea cu celeritate a cauzelor, cât și condiția caracterului repetat al acestei încălcări.

Întrucât în dreptul intern nu sunt reglementate aspectele privind durata rezonabilă de soluționare a cauzei, aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri se va face prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea a statuat că această apreciere se face în funcție de circumstanțele cauzei și ținând seama de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special de complexitatea cauzei, de comportamentul părților și de cel al autorităților competente, precum și de miza litigiului pentru părțile în cauză (Cauza Frydlender împotriva Franței, Cauza Cârstea și Grecu împotriva României).

Respectarea principiului celerității, ca dimensiune a oricărui proces civil sau penal, se analizează raportat la circumstanțele fiecărei cauze în parte, astfel că celeritatea procesului civil nu trebuie absolutizată în detrimentul unui proces desfășurat cu respectarea tuturor principiilor fundamentale.

Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare analizate, prezintă relevanță dispozițiile art. 391 și 405 C. proc. pen. care prevăd termenele de deliberare, redactare și pronunțare a hotărârii.

Din punct de vedere al laturii obiective, raportat la cele subliniate prin acțiunea disciplinară și reținute de instanța disciplinară, se întrunesc elementele specifice ale abaterii disciplinare, existând întârzieri în ceea ce privește pronunțarea; din situația de fapt expusă pe larg în considerentele prezentei hotărâri, rezultă că domnul judecător A a dispus amânarea succesivă a pronunțării, în mod repetat, într-un număr de 110 dosare penale.

Astfel, a fost prezentată, cu titlu exemplificativ, situația următoarelor dosare: dosarul nr. x/3/2021/al, având ca obiect infracțiunea de dare de mită (în procedura camerei preliminare), în care pronunțarea a fost amânată 242 zile; dosarul nr. y/3/2017, având ca obiect infracțiunea de omor, în care pronunțarea a fost amânată 412 zile; dosarul nr. x/3/2019*, având ca obiect infracțiunea de trafic de droguri, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului X - Secția X la data de 01.09.2021 în care pronunțarea a fost amânată 483 zile; dosarul nr. x/3/2020, având ca obiect infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, în care pronunțarea a fost amânată 421 zile; dosarul nr. y/3/2019, având ca obiect alte modificări ale pedepsei, în care pronunțarea a fost amânată 314 zile; dosarul nr. y/3/202l/al, având ca obiect infracțiuni de corupție (în procedura camerei preliminare), în care pronunțarea a fost amânată 358 zile; dosarul nr. x/3/2022, având ca obiect infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în care pronunțarea a fost amânată 310 zile; dosarul nr.z/3/2019, având ca obiect infracțiunea de trafic de droguri, în care pronunțarea a fost amânată 290 zile; dosarul nr. x/3/2017, având ca obiect infracțiuni de corupție, în care pronunțarea a fost amânată în total 464 zile; dosarul nr. z/3/2021, având ca obiect infracțiunea de omor, în care pronunțarea a fost amânată 293 zile; dosarul nr. xx/3/2019, având ca obiect infracțiuni de corupție, în care pronunțarea a fost amânată 273 zile; dosarul nr. xy/3/2019, având ca obiect infracțiunea de consum ilicit de droguri, în care pronunțarea a fost amânată 279 zile; dosarul nr. xz/3/2019, având ca obiect infracțiunea de trafic de droguri, în care pronunțarea a fost amânată 214 zile; dosarul nr. xx/3/2021/al, având ca obiect infracțiunea de trafic de influență (în procedura camerei preliminare), în care pronunțarea a fost amânată 229 zile; dosarul nr. xy/3/2021/al, având ca obiect infracțiunea de consum ilicit de droguri, în care pronunțarea a fost amânată 223 zile; dosarul nr. xz/3/2021, având ca obiect infracțiunea de consum ilicit de droguri, în care pronunțarea a fost amânată 223 zile; dosarul nr. y/3/2022, având ca obiect infracțiunea de trafic de droguri, în care pronunțarea a fost amânată 217 zile; dosarul nr. yx/3/2021, având ca obiect infracțiunea de dare de mită, în care pronunțarea a fost amânată 217 zile.

La data finalizării cercetării disciplinare, domnul judecător A mai figura cu 9 dosare în care a fost amânată pronunțarea, iar la data de 14.02.2024 pronunțase toate dosarele menționate anterior.

Din datele statistice comunicate de Tribunalul X a rezultat că doar într-un număr de 27 de dosare, din cele 110 dosare în care s-a dispus amânarea pronunțării, a fost depășit termenul de 120 zile sau după caz, de 30 zile prevăzut de dispozițiile procesual penale menționate anterior.

Ca urmare, fapta domnului judecător A concretizată în amânările repetate de pronunțare, cu nerespectarea termenului legal, în cauzele evidențiate anterior se circumscrie laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, deoarece se constată o exercitare necorespunzătoare a atribuțiilor judiciare prevăzute de lege și regulamente.

Din perspectiva laturii subiective, Înalta Curte apreciază că faptele reținute în sarcina recurentului se circumscriu unei culpe scuzabile care nu este de natură a atrage răspunderea disciplinară.

Astfel, la stabilirea caracterului imputabil al nerespectării dispozițiilor legale reținute a fi încălcate de către domnul judecător se vor avea în vedere atât aspectele ce țin de activitatea profesională desfășurată în perioada de referință, cât și împrejurări obiective, externe voinței magistratului.

Din această perspectivă, în analiza termenului rezonabil de soluționare a cauzelor prezintă relevanță complexitatea cauzei, comportamentul părților și al autorităților competente, miza litigiului, dar și volumul de activitate al instanței și al judecătorului.

În același sens, respectarea principiului celerității se analizează raportat la circumstanțele fiecărei cauze în parte, iar complexitatea este circumstanțiată de numărul inculpaților trimiși în judecată, probele administrate, specificul procedurii judiciare, măsurile preventive dispuse cu privire la unii dintre inculpați, toate acestea putând conduce la temporizarea actului de justiție.

Relativ la volumul de activitate înregistrat la nivelul Secției X a Tribunalului X și la situația resurselor umane alocate, din adresa nr. 1/8461 /C/19.05.2023 emisă de Tribunalul X rezultă că, în cursul anului 2021, în schema de personal a Secției X a existat un număr de 40 de posturi de judecător, activitatea fiind îndeplinită efectiv de un număr mediu de 33 judecători; în cursul anului 2022, în schema de personal a Secției X a existat un număr de 40 de posturi de judecător, activitatea fiind îndeplinită efectiv de un număr mediu de 34 judecători; în prezent, schema de personal a Secției X prevede un număr de 40 de posturi de judecător, activitatea fiind îndeplinită efectiv, în primul trimestru al anului 2023, de un număr mediu de 35 judecători, inclusiv președintele de secție, 5 judecători nefiind prezenți ca urmare a delegării /detașării sau ca urmare a concediului de odihnă prelungit, respectiv a concediului de creștere copil. De asemenea, în luna aprilie 2023, activitatea de judecată a fost îndeplinită efectiv de un număr mediu de 34 de judecători.

Cu referire la volumul de activitate înregistrat de pârât, din datele statistice comunicate de Tribunalul X reiese că, în perioada 01.01.2021-31.12.2021, domnul judecător A a participat la 123 ședințe de judecată, a prezidat 106 de ședințe de judecată, a rulat 810 dosare, a soluționat 574 de dosare cu o complexitate cumulată de 9979,95 puncte, a avut o operativitate de 70,86%, fiindu-i repartizate spre redactare 460 de dosare.

În perioada 01.01.2022-31.12.2022, domnul judecător a participat la 115 ședințe de judecată, a prezidat 97 ședințe de judecată, a rulat 769 dosare, a soluționat 546 de dosare cu o complexitate cumulată de 10887,07 puncte, a avut o operativitate de 71%, fiindu-i repartizate spre redactare 417 de dosare.

În perioada 01.01.2023-31.03.2023, domnul judecător a participat la 35 ședințe de judecată, a prezidat 29 ședințe de judecată, a rulat 194 dosare, a soluționat 147 de dosare cu o complexitate cumulată de 6845,95 puncte, a avut o operativitate de 75,77%, fiindu-i repartizate spre redactare 119 de dosare.

În luna aprilie 2023, domnul judecător a participat la 7 ședințe de judecată, a prezidat 6 ședințe de judecată, a rulat 33 de dosare, a soluționat 27 de dosare cu o complexitate cumulată de 6845,95 puncte, a avut o operativitate de 81,82%, fiindu-i repartizare spre redactare 22 de dosare.

În luna mai 2023, domnul judecător a participat la 7 ședințe de judecată, a prezidat 6 ședințe de judecată, a rulat 59 de dosare, a soluționat 49 de dosare cu o complexitate cumulată de 1760,225 puncte, a avut o operativitate de 83,05%, fiindu-i repartizate spre redactare 36 de dosare.

Prin urmare, situațiile statistice menționate demonstrează faptul că, în perioada 01.01.2021-31.03.2023, domnul judecător A a rulat 1865 de dosare, a soluționat 1406 de dosare, fiindu-i repartizate pentru redactare un număr de 1051 dosare.

Relativ la atribuțiile extrajudiciare, din informațiile transmise de conducerea instanței a rezultat că, în perioada 2021-2022, domnul judecător a îndeplinit atribuții materia cooperării judiciare internaționale în materie penală și a exercitat atribuții specifice în cadrul Biroului de Aplicare a Apostilei.

În anul 2023, domnul judecător a îndeplinit atribuții privind analiza practicii instanțelor de control judiciar și a problemelor de drept care au condus la pronunțarea unor soluții diferite, precum și atribuții cu privire la măsurile privind unificarea practicii.

Prin urmare, volumul de activitate înregistrat, în perioada de referință, de domnul judecător A a fost unul considerabil, determinând întârzierile constatate în respectarea termenului rezonabil de soluționare a cauzelor.

În ceea ce privește amânarea pronunțării, un aspect relevant al cauzei este faptul că numărul dosarelor în care a fost amânată pronunțarea este mic raportat la numărul dosarelor soluționate în perioada analizată, respectiv de 1,92%. Așa cum se susține și prin memoriul de recurs, instanța de recurs apreciază că acest procentaj nu este apt să reprezinte o practică constantă în activitatea recurentului, judecător în cadrul Secției X a Tribunalului X.

Cu atât mai mult, în perioada 01.01.2021 -31.03.2023, doar în 27 de cauze din cele 1865 dosare rulate și 1406 soluționate a fost depășit termenul de recomandare stabilit de Codul de procedură penală ceea ce reprezintă un procent de doar 1,44% din totalul dosarelor rulate, care nu poate fi de natură a releva o nerespectare repetată a dispozițiilor privind soluționarea cu celeritate a cauzelor.

Nu în ultimul rând, în analiza caracterului imputabil al depășirii termenului de 120 de zile prevăzut de art. 391 C. proc. pen., respectiv a termenului de 30 de zile prevăzut de art. 405 alin. (2) C. proc. pen., prezintă relevanță și complexitatea cauzelor în care domnul judecător A a dispus amânarea pronunțării.

Astfel, dosarului nr. x/3/2021/al al Tribunalului X (dosar care a stat la baza sesizării inspecției Judiciare) i-a fost alocată o complexitate de 183 de puncte, cauza având un grad de dificultate ridicat, dosarul cuprinzând 178 de volume de urmărire penală.

Este relevant și faptul că dosarele verificate de Inspecția Judiciară sunt cauze cu complexitate ridicată determinată de natura infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, numărul acestora, numărul mare de acte de urmărire penală, probatoriul complex administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare penală, în raport de competența materială de primă instanță a tribunalului. În acest context, referitor la dosarele reținute de Inspecția Judiciară, se constată că obiectul cauzelor este unul complex, fie prin prisma obiectului infracțiunilor deduse judecății (omor sau tentativă de omor, trafic de droguri, trafic de persoane, trafic de minori, grup infracțional organizat, evaziune fiscală, delapidare, spălare de bani, fonduri europene obținute sau folosite în mod nelegal etc), fie prin numărul de inculpați trimiși în judecată, a numărului de martori ce se impun a fi audiați în cauză, a probelor care trebuie administrate sau readministrate în fața instanței.

Mai mult, verificările prealabile și cercetarea disciplinară au relevat faptul că depășirea termenului prevăzut de lege pentru pronunțarea hotărârii a fost identificată in cazul a 27 dintre cele 110 dosare în care domnul judecător A a dispus amânarea pronunțării; or, raportat la numărul total de 1406 dosare soluționate, în perioada de referință, dosarele în care au fost depășite termenele legale menționate reprezintă un procent de 1,92 %.

Prin urmare, în contextul unui volum de activitate ridicat și al unei complexități deosebite a cauzelor ce i-au revenit spre soluționare, domnul judecător A nu a depășit în mod imputabil termenul prevăzut de art. 391 proc. pen. pentru deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârilor judecătorești, respectiv termenul prevăzut de art. 405 alin. (2) C. proc. pen. în cauzele reținute prin acțiunea disciplinară; în consecință, amânarea succesivă a pronunțării în cauzele ce i-au revenit spre soluționare, în modalitățile descrise anterior, nu are un caracter imputabil pârâtului judecător A, fiind justificată de cauze obiective care se circumscriu unei culpe scuzabile în sens disciplinar.

Relevant din perspectiva Înaltei Curți este și faptul că, la data finalizării cercetării disciplinare, recurentul mai figura cu doar cu 9 dosare în care a fost amânată pronunțarea, iar la momentul primului termen de judecată în fața Secției pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii toate hotărârile erau pronunțate; astfel, împrejurarea corectării situației, ca urmare a efortului depus pe durata judecății acțiunii disciplinare întărește caracterul neimputabil al întârzierilor constatate și a lipsei intenției de încălcare a principiului celerității.

Toate aspectele menționate anterior constituie împrejurări obiective de înlăturare a caracterului imputabil al nesoluționării cu celeritate a dosarelor expuse în situația de fapt.

În acest context, instanța de recurs are în vedere faptul că obligația soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor deduse judecății trebuie privită și prin prisma supraîncărcării rolului Secției X a Tribunalului X și, implicit, al recurentului. Recurentul susține că situația de fapt a fost determinată atât de volumul mare de activitate cu care s-a confruntat, orele suplimentare efectuate, precum și de atribuțiile îndeplinite în cadrul secției, dar și în modificarea legislativă a prevederilor art. 406 C. proc. pen., astfel încât momentul pronunțării minutei hotărârii echivalează cu motivarea acesteia, chestiune care necesită o resursă de timp suplimentară considerabilă.

Având în vedere argumentele invocate în apărare, incluzând aspecte vizând gradul ridicat de complexitate a cauzelor, volumul mare de muncă, ca și condițiile concrete de desfășurare a activității profesionale a recurentului, raportat la particularitățile concrete ale speței, Înalta Curte apreciază că acestea sunt de natură să justifice modalitatea de instrumentare a cauzelor, criticile recurentului formulate prin prisma caracterului imputabil au semnificația atribuită de autorului recursului și sunt de natură să îl exonereze pe acesta de răspundere disciplinară.

Înalta Curte notează că angajarea răspunderii disciplinare se realizează numai prin îndeplinirea cumulativă a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare și inexistența unor cauze de exonerare a răspunderii disciplinare.

Pentru toate argumentele arătate anterior, Înalta Curte constată că pentru fapta reținută în sarcina recurentului judecător, sub aspectul laturii subiective, nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare pentru care a fost exercitată acțiunea disciplinară, și pe cale de consecință, nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a angaja răspunderea disciplinară a pârâtului din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

II. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. q teza I din Legea nr.303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor

Potrivit art. 271 lit. q teza I din Legea nr.303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor constituie abatere disciplinară „neredactarea hotărârilor judecătorești sau a actelor judiciare ale procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege”.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. q teza I din Legea nr.303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, sub aspect obiectiv, constă în neîndeplinirea obligației de a redacta hotărârile judecătorești în termenele prevăzute de lege, iar din punct de vedere al laturii subiective se impune ca aceste fapte să fie imputabile judecătorului, fiind exclusă orice cauză care exonerează magistratul de răspundere disciplinară.

Art. 224 alin.(l) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor instituie în sarcina judecătorilor obligația de a rezolva lucrările în termenele stabilite și de a soluționa cauzele în termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora, respectarea termenului de redactare a hotărârilor judecătorești fiind inclusă în cadrul obligațiilor care revin judecătorului.

Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (3) C. proc. pen. "în cazurile în care rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, hotărârea se redactează de președinte sau de către alt membru al completului de judecată desemnat de președinte în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțarea minuteiși se semnează de toți membrii completului de judecată și de grefier."

Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare analizate, din datele statistice comunicate de Tribunalul X a rezultat că, la data de 18.07.2023, domnul judecător A figura cu un număr de 117 hotărâri judecătorești neredactate în termenul legal, inclusiv încheieri finale de dezînvestire.

La data de 01.09.2023, domnul judecător figura cu 36 de astfel de hotărâri neredactate.

Totodată, la data de 13 martie 2024, domnul judecător nu mai figura cu hotărâri judecătorești neredactate în termenul legal.

În consecință, având în vedere situația de fapt reținută, în cauză s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către domnul judecător a termenului legal de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare.

Dar, pentru existența abaterii disciplinare nu este suficient să se constate că magistratul a comis o faptă ilicită prevăzută de legile care guvernează sistemul judiciar, ci este absolut necesar a se stabili dacă această faptă a fost comisă de către autorul ei cu forma de vinovăție prevăzută de lege, respectiv neredactarea hotărârilor judecătorești să se datoreze culpei magistratului, mai exact să îi fie imputabil acestuia.

Astfel, elementul psihologic ce precede și însoțește fapta ilicită trebuie analizat și sub aspectul imputabilității conduitei pârâtului judecător.

În lipsa unor criterii prevăzute de lege, în funcție de care să se stabilească caracterul imputabil al încălcării dispozițiilor legale referitoare la respectarea termenelor în care se efectuează lucrările, se vor avea în vedere toate aspectele care țin de activitatea desfășurată de judecător în perioada de referință și în raport de care să se constate în concret dacă această conduită este sau nu imputabilă acestuia.

Sub acest aspect, prezintă relevanță volumul de muncă considerabil înregistrat de domnul judecător A în perioada de referință, situație în raport de care și numărul hotărârilor în privința cărora termenul de redactare a crescut.

Se menține astfel aspectele deja subliniate pe larg la analiza abaterii disciplinare prevăzute de art. lit. g teza I din Legea nr.303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, volumul la nivelul Secției X a Tribunalului X a fost unul ridicat în contextul unui deficit de personal și al complexității deosebite a cauzelor repartizate completurilor de judecată.

Faptul că pârâtul înregistrează un număr mare de hotărâri neredactate în termen nu poate duce automat la aprecierea că întârzierile înregistrate îi sunt imputabile acesteia; în acest sens, trebuie menționat faptul că fiecare cauză are specificul ei, iar modalităţile și stilul în care magistrații înțeleg să-și motiveze hotărârile pronunțate sunt diferite.

Or, interpretarea și respectiv aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. q teza 1 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor nu trebuie să-i determine pe judecători, din motive de eficiență să acționeze în favoarea productivității, sacrificând astfel îndeplinirea corespunzătoare a rolului pe care aceștia îl au, acela de a pronunța o hotărâre bine gândită, în conformitate cu interesele celor care apelează la justiție.

Astfel, constatarea abaterii disciplinare trebuie făcută exclusiv în acele cazuri în care, din situația de fapt, este evident caracterul imputabil al întârzierilor.

Având în vedere, în mod similar, faptul că, la data de 13 martie 2024, domnul judecător nu mai figura cu hotărâri judecătorești neredactate în termenul legal, împrejurarea corectării situației, ca urmare a efortului depus pe durata judecății acțiunii disciplinare întărește caracterul neimputabil al întârzierilor constatate în redactare și a lipsei intenției de încălcare a principiului celerității.

Coroborat cu aspectul că domnul judecător A nu a mai fost anterior sancționat disciplinar, împrejurare ce conturează o îndeplinire corespunzătoare a obligațiilor profesionale până la acest moment, sub aspectul laturii subiective, fapta pârâtului se circumscrie unei culpe scuzabile care nu este de natură a atrage răspunderea disciplinară, condițiile de la locul de muncă, volumul foarte mare al activității, modul specific de lucru în procedura de redactare a hotărârilor constituind împrejurări obiective exoneratoare de răspundere și de înlăturare a caracterului imputabil al întârzierilor înregistrate.

Așadar, pot fi reținute justificări pertinente și suficiente în aprecierea caracterului neimputabil al motivelor ce au condus la depășirea termenelor legale pentru redactarea hotărârilor astfel că fapta reținută nu constituie abatere disciplinară în sensul art. 271 lit. q teza I din Legea nr.303/2022.

Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că în cauză nu s-a făcut dovada existenței abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I și lit. q teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul A împotriva hotărârii nr. x din 27 martie 2024 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii ‒ Secția pentru judecători în materie disciplinară, în dosarul nr. x/J/2023 și va casa hotărârea atacată și, după rejudecare, va respinge acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară împotriva recurentului A pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I și lit. q teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A împotriva încheierii din 13 martie 2024 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii ‒ Secția pentru judecători în materie disciplinară, în dosarul nr. x/J/2023.

Admite recursul declarat de recurentul A împotriva hotărârii nr. x din 27 martie 2024 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii ‒ Secția pentru judecători în materie disciplinară, în dosarul nr. x/J/2023.

Casează hotărârea atacată și, rejudecând:

Respinge acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară împotriva recurentului A pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I și lit. q teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ.