Disciplinary sanction proportionality for repeated violation of criminal case processing deadlines under Romanian judges' status law

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Acţiunea disciplinară

Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2023, Inspecţia Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, pârâtei A. – judecător în cadrul Judecătoriei X pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022.

În motivarea acţiunii se arată, în esenţă, că faptele doamnei judecător A. concretizate în amânarea succesivă a pronunţării, într-un număr de 153 de dosare penale, pe perioade îndelungate de timp, cuprinse între 69 şi 811 zile, de natură să afecteze grav drepturile persoanelor implicate în procedurile judiciare referitoare la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022.

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii

Prin Hotărârea nr.x din 4 martie 2024, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate, a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei A. – judecător în cadrul Judecătoriei X şi, în baza art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022, a aplicat doamnei A. – judecător în cadrul Judecătoriei X sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 25% pe o perioadă de 3 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din acelaşi act normativ.

În motivare, sub aspectul situaţiei de fapt, secţia a constatat că la 26 aprilie 2023, doamna judecător A. avea în pronunţare un număr de 267 de cauze penale, iar, la data de 10 august 2023, se aflau în pronunţare 205 dosare, din care în 196 de cauze s-a depăşit termenul legal de pronunţare.

La data finalizării cercetării disciplinare, doamna judecător A. figura cu 153 dosare nesoluţionate în care pronunţarea a fost amânată cu mult peste termenul legal (de la 69 până la 811 zile de la închiderea dezbaterilor).

În concret, s-a avut în vedere situaţia statistică depusă la dosar, din care au fost reţinute:

- în dosarul nr. x/2018, având ca obiect infracţiunea de ameninţare, pronunţarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 1 an şi 10 luni (un număr de 27 amânări de pronunţare);

- în dosarul nr. x/2019, având ca obiect infracţiunea de furt calificat, pronunţarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 1 an şi 10 luni (un număr de 29 amânări de pronunţare);

- în dosarul nr. x/2019, având ca obiect infracţiunea de lovire sau alte violenţe, pronunţarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 1 an şi 10 luni (un număr de 29 amânări de pronunţare);

- în dosarul nr. x/2020, având ca obiect infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, pronunţarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 1 an şi 10 luni (un număr de 29 amânări de pronunţare);

- în dosarul nr. x/2019, având ca obiect infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, pronunţarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 1 an şi 8 luni (un număr de 29 amânări de pronunţare);

- în dosarul nr. x/2021, având ca obiect plângere soluţii de neurmărire/netrimitere în judecată, pronunţarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 2 ani şi 3 luni (un număr de 41 amânări de pronunţare);

- în dosarul nr. x/2020, având ca obiect plângere soluţii de neurmărire/netrimitere în judecată, pronunţarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 2 ani şi 2 luni (un număr de 43 amânări de pronunţare);

- în dosarul nr. x/2020, având ca obiect revocarea/anularea suspendării executării pedepsei, pronunţarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 1 an şi 10 luni (un număr de 39 amânări de pronunţare);

- în dosarul nr. x/2021, având ca obiect plângere soluţii de neurmărire/netrimitere în judecată, pronunţarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 1 an şi 9 luni (un număr de 39 amânări de pronunţare);

- în dosarul nr. x/2021, având ca obiect plângere soluţii de neurmărire/netrimitere în judecată, pronunţarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 1 an şi 7 luni (un număr de 36 amânări de pronunţare);

- în dosarul nr. x/2021, având ca obiect plângere soluţii de neurmărire/netrimitere în judecată, pronunţarea a fost amânată succesiv, de aproximativ 1 an şi 6 luni (un număr de 35 amânări de pronunţare).

De asemenea, în urma verificărilor efectuate, s-au constatat următoarele:

- în dosarul nr. x/2019, având ca obiect infracţiunea de furt calificat, pronunţarea a fost amânată succesiv, aproximativ 1 an şi 6 luni (de la 24.02.2022 până la 25.08.2023);

- în dosarul nr. x/2020, având ca obiect infracţiunea de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, pronunţarea a fost amânată succesiv, mai mult de 1 an şi 6 luni (de la 10.02.2022 până la 25.08.2023);

- în dosarul nr. x/2020, având ca obiect infracţiunea de purtare abuzivă, pronunţarea a fost amânată mai mult de 6 luni (de la 15.12.2022 până la 26.06.2023);

- în dosarul nr. x/2021, având ca obiect confiscare specială, pronunţarea a fost amânată succesiv aproximativ 2 ani şi 4 luni (de la 20.05.2021 până la 13.09.2023);

- în dosarul nr. x/2021, având ca obiect înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, pronunţarea a fost amânată succesiv mai mult de 1 an şi 6 luni (de la 18.11.2021 până la 24.05.2023).

Totodată, au fost identificate situaţii în care, după amânări succesive de pronunţare cu depăşirea termenului legal, dosarele au fost repuse pe rol, şi anume:

- dosarul nr. x/2018, având ca obiect infracţiunea de furt calificat, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei X la data de 22.12.2018. La data de 20.05.2021, dosarul a rămas în pronunţare, fiind repus pe rol, după aproximativ 1 an şi 6 luni (respectiv la 16.11.2022) pentru a se pune în discuţie incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022 referitoare la prescripţie. Ulterior, cauza a rămas din nou în pronunţare la 24.03.2023, iar pronunţarea a fost amânată succesiv 4 luni, respectiv până la 26.07.2023 când a fost soluţionată.

- dosarul nr. x/2019, având ca obiect infracţiunea de furt calificat, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei X la data de 20.05.2019. La data de 13.05.2021, dosarul a rămas în pronunţare, fiind repus pe rol după aproximativ 1 an şi 9 luni (respectiv la 10.02.2023). Ulterior, cauza a rămas din nou în pronunţare la 03.03.2023, iar pronunţarea a fost amânată 2 luni, respectiv până la 31.05.2023.

- dosarul nr. x/2019, având ca obiect infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei X la data de 13.11.2019. La data de 18.11.2021, dosarul a rămas în pronunţare, fiind repus pe rol după 1 an (respectiv la 16.11.2022) pentru a se pune în discuţie incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022 referitoare la prescripţie. Ulterior, cauza a rămas în pronunţare la data de 24.11.2022, iar pronunţarea a fost amânată succesiv, aproximativ 10 luni, respectiv până la 16.09.2023 când a fost soluţionată.

În continuare, din verificările efectuate prin sondaj, cu privire la dosarele mai vechi de 2 ani de la data înregistrării pe rolul Judecătoriei X s-au constatat şi alte situaţii de nesoluţionare a cauzelor într-un termen rezonabil.

Spre exemplu:

- dosarul nr. x/2017, având ca obiect infracţiunile de delapidare şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei X la data de 31.07.2017. Din data de 11.11.2021, cauza este instrumentată de către doamna judecător A. care a acordat 13 termene de judecată pentru lipsă de procedură, lipsă de apărare, administrare probe, lipsă martori.

- dosarul nr. x/2018, având ca obiect infracţiunile de înşelăciune şi furt, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei X, în rejudecare, la data de 20.12.2021. La data de 30.03.2023, cauza a fost reţinută în pronunţare asupra cererii privind schimbarea încadrării juridice. Pronunţarea fiind amânată succesiv.

Secţia a avut în vedere dispoziţiile art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, potrivit cărora constituie abatere disciplinară "nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor."

Sub aspectul laturii obiective, secţia a raportat prevederile art. 224 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, art. 8, art. 391 şi art. 405 alin. (2) din C. proc. pen. la contextul analizat, constatând că starea de fapt rezultată din probe face dovada că doamna judecător A. a uzitat de instituţia amânării de pronunţare în foarte multe cauze ce i-au fost repartizate spre soluţionare, şi nu doar cu titlu de excepţie, de natură să afecteze grav drepturile persoanelor implicate în procedurile judiciare referitoare la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi a determinat în mod nepermis de mult prelungirea duratei procedurilor judiciare.

În concret, la data de 18 septembrie 2023, doamna judecător A. a dispus amânarea pronunţării, în mod repetat şi cu depăşirea termenelor prevăzute de dispoziţiile legale, în 153 de dosare penale (conform situaţiei statistice aflate la filele x din lucrarea nr. x).

În concret, prin amânarea succesivă a pronunţării în cauzele penale evidenţiate anterior a fost depăşit termenul maxim de 120 de zile prevăzut de art. 391 alin. (3) din C. proc. pen., respectiv termenul maxim de 30 de zile prevăzut de art. 405 alin. (2) din C. proc. pen.

De asemenea, s-a avut în vedere că numărul amânărilor de pronunţare succesive dispuse este cuprins între 5 şi 43, iar durata de timp cu care s-a depăşit termenul legal se situează între 69-811 zile, 151 dintre aceste cauze nefiind încă soluţionate.

Din datele statistice comunicate de Judecătoria X a rezultat că dintre dosarele penale soluţionate de doamna judecător până la finalizarea cercetării disciplinare (din totalul de 153 de dosare identificate în cadrul cercetărilor prealabile), faţă de obiectul acestora, şi anume trimiterea în judecată a unor inculpaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni, sunt aplicabile dispoziţiile art. 391 din C. proc. pen., termenul de 120 zile fiind depăşit cu 155 zile (dosar nr. x/2023 având ca obiect sesizarea cu acord de recunoaştere a vinovăţiei), cu 197 zile (dosar nr. x/2022 având ca obiect infracţiunea de furt în scop de folosinţă) şi respectiv cu 526 zile (dosar nr. x/2020 având ca obiect infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe).

Pe de altă parte, în cazul dosarelor nesoluţionate la data exercitării acţiunii disciplinare, având în vedere obiectul acestora (trimiterea în judecată a unor inculpaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni, respectiv plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată, revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, revocarea/anularea amânării aplicării pedepsei, înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, confirmare renunţare urmărire penală, recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine, reabilitarea judecătorească, înlocuirea muncii neremunerate, redeschidere urmărire penală) sunt aplicabile atât dispoziţiile art. 391 din C. proc. pen., cât şi art. 405 din C. proc. pen.

Astfel, la data de 18 septembrie 2023, termenele de 120 zile, respectiv de 30 de zile au fost depăşite după cum urmează: dosarele nr. x/2018, nr. y/2019 şi w/2019 cu 666 zile, dosarele nr. x/2020 şi nr. y/2020 cu 659 zile, dosarul nr. x/2019 cu 624 zile, dosarul nr. x/2019 cu 575 zile, dosarul nr. x/2021 cu 811 zile, dosarul nr. x/2021 cu 622 zile, dosarul nr. x/2020 cu 652 zile, dosarul nr. x/2022 cu 547 zile, dosarul nr. x/2022 cu 428 zile şi dosarul nr. x/2022 cu 505 zile.

Mai mult, au existat situaţii în care, după amânări succesive de pronunţare, doamna judecător a dispus repunerea pe rol a cauzei, urmată de alte amânări de pronunţare, în final, dispunând o soluţie de încetare a procesului penal (spre exemplu, dosarele nr. x/2018, nr. y/2019 şi nr. w/2019).

Referitor la modalitatea în care doamna judecător A. se raportează la obligaţia de a soluţiona cauzele într-un termen rezonabil, au fost menţionate, cu titlu de exemplu, dosarul nr. x/2017 care a fost înregistrat pe rolul instanţei la data de 31.07.2017, precum şi dosarul nr. x/2018 care a fost înregistrat pe rolul instanţei, în rejudecare, la data de 20.12.2021.

În acelaşi sens, s-a făcut referire şi la dosarul nr. x/2020 ce are ca obiect plângere soluţii de neurmărire/netrimitere în judecată şi care a fost înregistrat pe rolul instanţei la data de 28.11.2018 şi dosarul nr. x/2019 ce are ca obiect infracţiunea de furt calificat şi care a fost înregistrat la data de 26.03.2019.

În raport de numărul foarte mare de dosare în care doamna judecător A. a dispus amânarea pronunţării, cu depăşirea termenelor prevăzute de lege şi de frecvenţa cazurilor în care a uzitat de această instituţie, secţia a constatat că au fost afectate drepturile procesuale ale părţilor privind soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

A fost înlăturată apărarea doamnei judecător în sensul existenţei unui volumul mare de activitate şi a unui grad ridicat de complexitate a cauzelor, secţia reţinând că tocmai modul de lucru adoptat de către aceasta şi lipsa de diligenţă în gestionarea şedinţelor de judecată au generat creşterea volumului de activitate, precum şi efortul depus pentru îndeplinirea responsabilităţilor profesionale.

Nu a fost primită nici susţinerea pârâtei în sensul că situaţia statistică aflată la dosar nu este cea conformă realităţii, numărul dosarelor nesoluţionate fiind mai mic.

A fost analizat, comparativ, volumul de activitate al doamnei judecător prin raportare la celorlalţi judecători din cadrul instanţei, constatându-se că numărul şedinţelor la care doamna judecător a participat, numărul dosarelor rulate şi numărul dosarelor soluţionate se încadrează, în esenţă, în media pe secţie.

În consecinţă, volumul de activitate înregistrat de doamna judecător A., deşi considerabil, nu justifică, în mod obiectiv, nerespectarea dispoziţiilor referitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor, însă prezintă relevanţă din perspectiva individualizării sancţiunii disciplinare.

De altfel, argumentele invocate vizează aspecte generale, ce caracterizează activitatea şi condiţiile de lucru ale tuturor magistraţilor, nefiind de natură să o exonereze de răspundere pe pârâta judecător A.. În fine, nici argumentele de ordin subiectiv, referitoare la constituirea unui mod de lucru propriu, nu pot conduce la exonerarea de răspundere, întrucât, sarcinile aferente profesiei trebuie îndeplinite cu diligenţă, întârzieri de durata celor înregistrate de aceasta (unele de ordinul anilor), pentru un număr atât de mare de cauze, neputându-şi găsi nicio rezonabilă justificare.

Prin urmare, s-a constatat nu au existat circumstanţe reale sau personale de natură a afecta îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu şi de a înlătura, astfel, caracterul culpabil al faptei ori de a justifica modul defectuos de lucru.

Sub aspectul laturii subiective, secţia a reţinut că vinovăţia pârâtei judecător în săvârşirea faptei este dovedită şi rezultă din modul în care aceasta a înţeles să facă aplicarea dispoziţiilor legale ce se impuneau pentru soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Aceasta a rezultat din conduita pasivă adoptată pe parcursul soluţionării cauzelor expuse mai sus, precum şi din modul în care aceasta a înţeles să-şi gestioneze activitatea, deşi dosarele menţionate înregistrau o vechime considerabilă în sistem

Urmarea imediată a conduitei doamnei judecător constă în temporizarea procedurilor judiciare, conturându-se premisele încălcării dreptului justiţiabililor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, cu consecinţa deteriorării încrederii şi respectului opiniei publice în actul de justiţie.

Totodată, având în vedere obiectul dosarelor penale în care a dispus amânarea repetată a pronunţării, prin raportare la natura infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor şi la datele săvârşirii presupuselor infracţiuni, există riscul stingerii raportului juridic penal prin intervenirea prescripţiei răspunderii penale.

În raport de aceste aspecte, s-a reţinut că s-a făcut dovada, prin probele administrate, că au fost îndeplinite, cumulativ, elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 273 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, motiv pentru care a fost admisă acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei A. – judecător în cadrul Judecătoriei X.

La individualizarea sancţiunii, aplicată în condiţiile art. 273 din Legea nr. 303/2022, secţia, cu majoritate, a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă, precum şi consecinţele faptei săvârşite de pârâta judecător, din care a reţinut că doamna judecător a avut o conduită profesională culpabilă, sub aspectul componentei de soluţionare a cauzelor penale într-un termen rezonabil, care a produs consecinţe grave în privinţa drepturilor procesuale ale părţilor, afectând şi încrederea justiţiabililor în eficienţa sistemului judiciar, aspecte care reprezintă în sine deficienţe ale activităţii judecătorului persistente în timp, ceea ce justifică aplicarea unei sancţiuni apte să îi atragă atenţia asupra gravităţii faptei reţinute în sarcina sa.

Deşi doamna judecător A. nu a mai fost anterior sancţionată disciplinar, împrejurare ce conturează o îndeplinire corespunzătoare a obligaţiilor profesionale până la acest moment, s-au avut în vedere gravitatea faptei şi urmărilor produse, precum şi caracterul gradual al angajării răspunderii disciplinare, secţia, cu majoritate, a apreciat că se justifică aplicarea unei sancţiuni care să îi atragă atenţia asupra consecinţelor ce se pot produce prin abordarea, în cadrul activităţii desfăşurate, a unui mod de lucru defectuos.

În acest sens, a apreciat că se impune aplicarea faţă de doamna judecător A. a sancţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 25% pe o perioadă de 3 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din acelaşi act normativ.

~Opinia separată a hotărârii instanţei disciplinare s-a referit doar la individualizarea sancţiunii, apreciind că sancţiunea disciplinară constând în "avertisment" este suficientă.

În motivarea opiniei separate, s-a învederat că doamna judecător nu a mai fost sancţionată disciplinar până la acest moment, că a avut un volum de activitate ridicat care, în mod evident, a influenţat capacitatea acesteia de a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu în mod corespunzător, ce constituie un element ce trebuie avut în vedere din perspectiva individualizării sancţiunii ce urmează a fi aplicată.

S-a avut în vedere şi atitudinea doamnei judecător faţă de obligaţiile profesionale, în sensul că după declanşarea prezentei proceduri disciplinare s-a mobilizat şi a reuşit să diminueze considerabil numărul dosarelor nesoluţionate, spre exemplu, la data de 26.04.2023, avea în pronunţare un număr de 267 de cauze penale, iar la data finalizării cercetării disciplinare magistratul figura cu 153 dosare nesoluţionate.

Recursul

Împotriva hotărârii anterior amintite, doamna judecător a formulat recurs.

În principal, a solicitat admiterea recursului şi casarea integrală a hotărârii recurate, deoarece apreciază că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în mod greşit s-a reţinut întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, deşi lipseşte latura subiectivă.

În subsidiar, a solicitat admiterea recursului în parte, casarea hotărârii recurate în parte şi reindividualizarea sancţiunii disciplinare aplicată prin înlocuirea ei cu sancţiunea avertismentului prevăzută de art. 273 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022.

În motivarea căii de atac, a arătat că greşit s-ar fi reţinut existenţa intenţiei indirecte în nerespectarea în mod repetat a dispoziţiilor legale privind soluţionarea cu celeritate a cauzelor.

Astfel, deşi în considerentele hotărârii s-a arătat, pe de-o parte, că intenţia indirectă reiese din conduita pasivă şi modul defectuos de gestionare a activităţii completului de judecată, iar pe de altă parte, că numărul mare de dosare gestionate în perioada de referinţă, 1 ianuarie 2023 – 28 iunie 2023.

Susţine că nu a avut o atitutidine pasivă faţă de lucrările ce i-au revenit, ci a făcut tot ce era omeneşte posibil, lucrând peste program, în zilele libere sau în vacanţe; a decis să îşi acorde timp personal, în sensul de a efectua în mod real concediile de odihnă din cauza oboselii şi a problemelor medicale oculare.

A criticat reţinerea din hotărârea recurată, în sensul că volumul mare de activitate şi complexitatea cauzelor au fost determinate de modul defectuos în care a gestionat şedinţele de judecată, arătând că în mult cazuri complexitatea cauzelor determină întârzieri justificate.

Deşi volumul mare de activitate este considerat în hotărârea recurată un aspect general, care caracterizează activitatea şi condiţiile de lucru ale tuturor magistraţilor, totuşi a fost avut în vedere la aprecierea laturii subiective a abaterii obiect al acuzaţiei, ignorându-se faptul că au mai fost şi mai sunt magistraţi cu întârzieri similare într-un număr similar sau mai mare de dosare, care nu sunt cercetaţi disciplinar, deoarece nu există sesizare CSM în cazul fiecăruia.

Apreciază că este culpabilizată pentru un management defectuos al instanţelor judecătoreşti, iar acest mod de abordare afectează calitatea şi esenţa actului de justiţie.

A criticat şi concluzia instanţei disciplinare, în sensul existenţei laturii subiective, care s-a întemeiat exclusiv pe o comparaţie statistică nenuanţată între completul P7 al cărui este doamna judecător şi celelalte completuri din secţia penală a Judecătoriei X, deoarece situaţiile concrete ale acestora au fost şi sunt diferite, dincolo de faptul că este de notorietate că între două dosare care din punct de vedere statistic au acelaşi punctaj sau complexitate, complexitatea efectivă poate fi foarte diferită.

Recurenta arată că în urmă cu 5 ani a suferit o intervenţie chirurgicală, în urma căreia a decis să folosească zilele de concediu pentru a-şi menaja sănătatea; ca urmare, apreciază că nu este corect să i se impute că nu şi-a îndeplinit obligaţiile profesionale în timpul liber.

A detaliat împrejurări obiective care au dus la aglomerarea completului de judecată pe care îl conduce; a subliniat că în hotărârea disciplinară a fost comparată activitatea sa cu cea a altor colegi, care însă au beneficiat de degrevare.

La momentul la care a sesizat dezechilibru vădit între repartizarea aleatorie a dosarelor pe complete, a solicitat preşedintelui de secţie penală de la acea dată (B.) să ceară o verificare a sistemului informatic de repartizare, iar dezechilibrul repartizării dosarelor între complete a fost confirmat de informaticieni şi explicat că provine din bulversarea sistemului ca urmare a intervenţiilor în sistemul Ecris pentru reducerea complexităţii completelor ale căror titulari aveau funcţii de conducere şi beneficiau de degrevări, fiind vorba de o diferenţă de 80-100 dosare de fond repartizate în plus la P7 faţă de alţi colegi din secţia penală; aşadar, acesta a fost un alt motiv care a fost încărcat completul său cu un număr mai mare de dosare.

Din aspectele enumerate mai sus, recurenta susţine că decalajul dintre situaţia sa şi a colegilor cu care a fost comparată în hotărârea disciplinară s-a agravat în timp şi nu mai putea fi remediat decât prin folosirea concediului de odihnă pentru pronunţare/motivare, ceea ce este nu doar neimputabil şi profund inechitabil, ci şi nelegal.

În privinţa laturii subiective a abaterii obiect al acuzaţiei, aceasta nu poate fi dedusă decât comparând atribuţiile îndeplinite şi lucrările efectuate de recurentă în intervalul temporal în care a acumulat restanţe în pronunţarea/motivarea unor dosare, cu resursele de timp avute la dispoziţie în acelaşi interval de timp, dar şi calitatea acestor lucrări ce relevă nu doar preocuparea, ci şi efortul susţinut atât în studierea şi soluţionarea temeinică a dosarelor, cât şi în redactarea hotărârilor, activitate care reprezintă un proces complex, laborios, de analiză a tuturor susţinerilor şi apărărilor esenţiale ale părţilor, aplicarea legislaţiei fluctuante şi de formulare şi prezentare sintetică a propriului raţionament logico-juridic.

A invocat şi hotărârea nr. 2040/13.07.2023 dată de CSM, prin care s-a apreciat care ar fi numărul rezonabil de dosare care ar putea fi soluţionate în condiţii normale pe unitatea de timp, or raportat la standardul apreciat în hotărâre, completul doamnei judecător a avut o încărcătură mult mai mare în ultimii 20 ani. Deşi în anul 2024, CSM a revenit asupra acestei hotărâri, recomandarea viza volumul de muncă rezonabil raportat la care poate funcţiona normal un judecător în mod obişnuit şi acesta nu are legătură şi nu depinde de situaţia personalului sau de gradul de ocupare a schemelor de personal, deoarece reperul de normalitate rămâne acelaşi, indiferent de numărul judecătorilor care funcţionează la o instanţă (fie că este unul sau 20 de judecători, capacitatea individuală de muncă a fiecăruia rămâne invariabilă).

Cu privire la acuzaţia de management defectuos, în considerarea unei conduite pasive faţă de soluţionarea dosarelor vechi cu două efecte esenţiale, respectiv încălcarea dreptului părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi riscul prescrierii răspunderii penale faţă de obiectul şi natura cauzelor mai vechi, care au rămas nepronunţate/nemotivate, a arătat că experienţa de circa 20 ani de activitate ca judecător în ambele secţii ale unei instanţe aglomerate, cum este Judecătoria X, a ajutat-o să realizeze că volumul de muncă repartizat completului de judecată al cărui titular este, nu mai poate fi împlinit în standarde acceptabile de calitate în termenele legale, având în vedere resursele temporale, fizice şi psihice limitate de care dispunea în mod obiectiv la momentul dat; astfel, nu a adoptat o atitudine pasivă, ci a căutat un mod de abordare a volumului de muncă, cel mai înţelept în situaţia dată.

Ulterior pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 358 din 25 mai 2022, recurenta a calculat termenele de prescripţie în dosarele aflate la acel moment pe rolul completului său şi a decis modificarea ordinii de soluţionare a dosarelor, tocmai în scopul eliminării în dosarele aflate pe rol, a riscului prescrierii răspunderii penale, la care se referă motivarea hotărârii CSM; ca urmare, ordinea soluţionării dosarelor s-a făcut în funcţie de data la care ar urma să se împlinească termenul de prescripţie a răspunderii penale, iar nu în funcţie de vechimea datei la care dosarul a fost înregistrat sau la care a rămas în pronunţare, pentru a diminua riscul prescrierii răspunderii în dosarele aflate pe rol. În acest scop, au fost dosare în care a acordat termene foarte scurte, contribuind astfel şi la supraaglomerarea unor şedinţe, tocmai pentru a putea fi soluţionate şi pronunţate mai repede decât le-ar fi sosit rândul în ordinea obişnuită, efectul corelativ fiind inevitabil acumularea unor întârzieri mai mari în pronunţarea/motivarea unor dosare mai vechi, dar care nu se aflau sub riscul împlinirii termenului de prescripţie.

Recurenta a invocat obligaţiile statului în asigurarea unui volum de muncă rezonabil, care să poată fi gestionat în termenele prevăzute de lege, aşa cum reies din punctul V al Recomandării nr. (2010) 12 a Comitetului de Miniştri privind independenţa, eficienţa şi responsabilităţile judecătorilor, în care se recomandă statelor membre luarea unor măsuri pentru crearea condiţiilor necesare îndeplinirii în mod eficient a atribuţiilor de către judecători, inclusiv prin recrutarea unui număr de judecători suficient şi asigurarea unor pregătiri adecvate, cât şi prin asigurarea unui suport de personal şi de echipamente suficiente şi degrevarea de sarcini nejudiciare.

În legătură cu principiul celerităţii şi soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, acest principiul a fost consacrat în scopul creşterii calităţii actului de justiţie, fiind aşadar subordonat acestui scop; are o valoare intrinsecă doar prin respectarea lui şi îşi împlineşte raţiunea pentru care este promovat, îmbunătăţind calitatea actului de justiţie.

În lipsa unei normări realiste a muncii magistratului, respectarea principiului celerităţii soluţionării cauzelor pe fondul supraaglomerării tot mai accentuate a volumului de activitate, poate genera foarte uşor situaţii absurde şi incompatibile cu esenţa actului de dreptate, în care judecătorul soluţionează dosare fără să le mai citească integral, în care alege soluţia mai uşor şi mai rapid de motivat.

Doamna judecător a arătat că regretă că nu a putut pronunţa/motiva un număr mai mare de dosare şi într-un timp mai scurt, dar ştie că a încercat tot ce a fost omeneşte posibil în circumstanţele date, a muncit multe zile libere şi destul de multe nopţi, uneori până la epuizare, pentru a acoperi cât de mult se poate din volumul de muncă ce i-a fost repartizat, iar când a realizat că nu mai poate fi încadrat în termenele legale întregul volum de muncă repartizat, a încercat să stabilescă o ordine de pronunţare/motivare a dosarelor în funcţie de priorităţi, admiţând că ar fi lăsat la urmă mai multe dosare care nu mai aveau nicio miză şi nu mai produc niciun efect, dar care, din păcate, fac număr în statistici, dorind să aibă în vedere efectele juridice ale Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 358/2022.

A făcut referire la opinia separată a hotărârii disciplinare, solicitând înlocuirea sancţiunii aplicate cu cea a avertismentului.

Apărările părţilor

Intimata Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători

Cu titlu preliminar, se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurentă şi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare, aşa cum a decis Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivele şi criticile formulate de recurentă, cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. x din 4 martie 2024, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate, a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei A. – judecător în cadrul Judecătoriei X şi, în baza art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022, a aplicat doamnei A. – judecător în cadrul Judecătoriei X sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 25% pe o perioadă de 3 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din acelaşi act normativ.

Prin motivele de recurs, recurenta a criticat hotărârea de sancţionare disciplinară, arătând că situaţia de fapt nu este corect reţinută, instanţa disciplinară nu a analizat toate aspectele de fapt şi nu a avut în vedere toate aspectele particulare ale speţei, respectiv întreaga sa activitate, datele statistice, încărcătura instanţei, condiţiile dificile de lucru şi numărul foarte mare de dosare, chestiuni care, în opinia recurentei, sunt cauze care ar exonera-o de răspunderea disciplinară.

Referitor la fondul litigiului, Înalta Curte reţine că sunt nefondate criticile privind neanalizarea situaţiei de fapt sau a vinovăţiei, calea extraordinară de atac a recursul fiind fondată doar în privinţa chestiunii proporţionalităţii sancţiunii aplicate, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, fără a nega volumul de activitate al instanţei în cadrul căreia este judecător recurenta, se impune precizarea că instanţa nu este învestită a aprecia, în actualul cadru procesual, cu privire la hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce priveşte organizarea administrativă sau competenţa instanţelor judecătoreşti.

Art. 224 alin. (1) din Legea 303/2022, privind statutul judecătorilor şi procurorilor instituie în sarcina judecătorilor obligaţia de a rezolva lucrările în termenele stabilite şi de a soluţiona cauzele în termen rezonabil, în funcţie de complexitatea acestora.

La rândul său, art. 270 alin. (1) din aceeaşi lege prevede că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora răspund disciplinar pentru săvârşirea, cu vinovăţie, a abaterilor disciplinare prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti prevăd ca obligaţie a judecătorilor, soluţionarea într-un termen rezonabil a cauzelor deduse judecăţii.

Aceste obligaţii sau îndatoriri sunt prevăzute şi în Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, dar ca standarde de conduită a acestora, conform cu onoarea şi demnitatea profesiei, judecătorii fiind obligaţi să-şi îndeplinească cu competenţă şi corectitudine îndatoririle profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin legi. Din aceleaşi dispoziţii rezultă că judecătorii sunt datori să depună toate diligenţele necesare în vederea îndeplinirii lucrărilor repartizate, cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile (art. 12 şi 13).

Sub aspectul laturii obiective, art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022 impune îndeplinirea cumulativă atât a condiţiei încălcării în mod imputabil din partea judecătorului a dispoziţiilor ce prevăd soluţionarea cu celeritate a cauzelor, cât şi condiţia caracterului repetat al acestei încălcări.

În acest sens, sunt relevante prevederile art. 8 C. proc. pen., potrivit cărora "Organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil".

Dispoziţiile art. 361 C. proc. pen. obligă judecătorul să dispună măsurile necesare pentru a se asigura soluţionarea cu celeritate a cauzelor; art. 391 C. proc. pen. prevede la alin. (1) că "Deliberarea, redactarea şi pronunţarea hotărârii se fac într-un termen de maximum 60 de zile de la închiderea dezbaterilor.", iar la alin. (3) "În cazuri temeinic justificate, dacă deliberarea, redactarea şi pronunţarea hotărârii nu pot avea loc în termenul prevăzut la alin. (1), instanţa poate amâna succesiv pronunţarea, fiecare amânare neputând depăşi 30 de zile. În toate cazurile, deliberarea, redactarea şi pronunţarea hotărârii nu pot avea loc mai târziu de 120 de zile de la închiderea dezbaterilor."

La rândul său, art. 405 alin. (2) C. proc. pen. stipulează "În cazurile în care rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, deliberarea şi pronunţarea hotărârii au loc în termen de cel mult 15 zile de la închiderea dezbaterilor, dacă legea nu prevede altfel. În cazuri temeinic justificate, dacă deliberarea şi pronunţarea hotărârii nu pot avea loc în acest termen, instanţa poate amâna pronunţarea o singură dată, pentru o durată de cel mult 15 zile. Preşedintele sau, după caz, alt membru al completului pronunţă minuta hotărârii, în condiţiile alin. (1), dacă legea nu prevede altfel."

În acelaşi sens, se reţin şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, care instituie în sarcina judecătorilor obligaţii punctuale de a lua măsurile necesare în scopul pregătirii judecăţii, astfel încât să se asigure soluţionarea cu celeritate a cauzelor.

Din situaţia de fapt expusă pe larg anterior, în hotărârea instanţei disciplinare, rezultă că doamna judecător a dispus amânarea succesivă a pronunţării în cauzele penale cu durate excesive, depăşind considerabil durata prevăzută de lege; la momentul exercitării acţiunii disciplinare, un număr de 151 de cauze penale nu erau încă soluţionate.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a doamnei judecător, care, deşi nu a urmărit rezultatul faptelor sale, totuşi l-a acceptat şi perpetuat, fără a schimba modul impropriu în care acesta a înţeles să-şi gestioneze activitatea, încălcând constant şi cu întârzieri care nu pot fi circumscrise unei culpe scuzabile dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor.

Din această perspectivă, Înalta Curte respinge criticile din memoriu de recurs, prin care s-a susţinut că lipseşte latura subiectivă a abaterii disciplinare; nu poate fi primită interpretarea dată situaţiei de fapt, în sensul că toate eforturile depuse în finalizarea lucrărilor sunt de natură a înlătura vinovăţia reţinută în sarcina recurentei.

Aceasta deoarece în mod corect a reţinut instanţa disciplinară – raportat la situaţia de fapt dovedită – că doamnei judecător îi este imputabilă fapta, având în vedere maniera de gestionare a timpului de lucru şi de prioritizare a lucrărilor, precum şi starea de pasivitate asumată în ceea ce priveşte îndeplinirea acestor obligaţii.

Sunt nefondate criticile formulate de doamna judecător în susţinerea recursului, potrivit cărora sancţionarea sa disciplinară s-a făcut fără a fi luate în considerare circumstanţele personale, respectiv volumul de activitate al completului de judecată pe care îl conduce, numărul de dosare rulate, operativitatea completului său de judecată, precum şi exercitarea altor atribuţii de serviciu, respectiv judecător delegat la executări penale, perioadă în care nu a solicitat degrevarea sa.

Apărările, prezentate atât în memoriul de recurs cât şi susţinute oral cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, referitoare la modul în care a înţeles să îşi gestioneze activitatea nu pot fi primite, în condiţiile în care doamna judecător a încercat să justifice întârzierile mari, repetate, în soluţionarea cauzelor ce i-au fost repartizate spre soluţionare prin aceea că a dat prioritate dosarelor în care se împlinea termenul de prescripţie penală.

Înalta Curte are în vedere că legea procesuală, atât civilă, cât şi penală, prevede termene clare pentru îndeplinirea procedurilor judiciare, acestea nefiind lăsate la latitudinea judecătorului; în plus, argumentele recurentei, în majoritatea lor, vizează aspecte generale, ce caracterizează (afectează) activitatea şi condiţiile de lucru ale tuturor magistraţilor din instanţa în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea recurentul , nefiind de natură să o exonereze pe doamna judecător de răspundere.

De altfel, doamna judecător a avut un volum de muncă comparabil cu al colegilor săi, astfel cum rezultă din datele statistice. În acest sens, se reţine că operativitatea înregistrată în soluţionarea cauzelor şi complexitatea dosarelor revenite spre soluţionare nu relevă discrepanţe majore, de natură a constitui un element justificativ în temporizarea procedurilor judiciare.

Nici argumentele de ordin subiectiv nu pot conduce la exonerarea de răspundere a doamnei judecător, întrucât sarcinile aferente profesiei trebuie îndeplinite cu diligenţă, întârzierile de durata celor înregistrate de recurentă, pentru un număr atât de mare de cauze, neputându-şi găsi nicio rezonabilă justificare.

Cu aceeaşi motivare, instanţa de recurs va respinge şi apărările recurentei privind neefectuarea zilelor de concediu legal. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că, în ultimii şapte ani, doamna judecător nu a beneficiat de toate zilele de concediu de odihnă la care au dreptul magistraţii, iar în prezent are un număr de 161 de zile de concediu neefectuate, cum rezultă din adresa de la filele x. Această împrejurare nu poate constitui un argument pentru ca instanţa să reţină lipsa laturii subiective a abaterii disciplinare, cum solicită recurenta, întrucât textele de lege anterior citate prevăd obligaţia profesională a magistratului de a soluţiona într-un termen rezonabil cauzele deduse judecăţii.

Înalta Curte reţine că nu sunt întemeiate nici criticile recurentei ce vizează vinovăţia; aceasta întrucât latura subiectivă a abaterii disciplinare reţinute în sarcina doamnei judecător decurge din modul defectuos în care a înţeles să gestioneze întreaga sa activitate şi să facă aplicarea dispoziţiilor legale care prevăd obligaţia soluţionării cu celeritate a cauzelor. În acest context, atitudinea sa psihică a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale, a căror producere, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o.

Pentru considerentele arătate, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că instanţa disciplinară a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii disciplinare ale recurentei pârâte, sub aspectul săvârşirii abaterii prevăzute de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, hotărârea secţiei pentru judecători fiind legală şi temeinică în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii disciplinare, iar recursul declarat de recurentă este fondat doar în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicate.

Este de necontestat faptul că recurenta a avut o conduită profesională culpabilă, sub aspectul soluţionării cauzelor penale într-un termen rezonabil, care a produs consecinţe grave în privinţa drepturilor procesuale ale părţilor, afectând şi încrederea justiţiabililor în eficienţa sistemului judiciar, aspecte care reprezintă în sine deficienţe ale activităţii judecătorului persistente în timp, ceea ce justifică aplicarea unei sancţiuni disciplinare.

În acelaşi timp, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători are în vedere circumstanţele personale ale recurentei, respectiv vechimea acesteia în magistratură de peste 20 ani, de faptul că această acţiune disciplinară este singulară în activitatea profesională desfăşurată de doamna judecător, împrejurare de natură a contura, până la acest moment, o exercitare corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu.

Relevant din perspectiva atitudinii pârâtei faţă de obligaţiile profesionale este şi faptul că după declanşarea prezentei proceduri disciplinare, doamna judecător a depus eforturi considerabile şi a reuşit, într-un termen scurt, să diminueze semnificativ numărul dosarelor nesoluţionate, spre exemplu, la data de 26.04.2023, doamna judecător A. avea în pronunţare un număr de 267 de cauze penale, iar la data finalizării cercetării disciplinare magistratul figura cu 153 dosare nesoluţionate.

Cu privire la situaţia redactărilor, Înalta Curte a constatat că după înregistrarea cauzei pe rolul Completului de 5 judecători, doamna judecător s-a mobilizat şi a pronunţat cauzele penale în care fusese amânată succesiv pronunţarea, iar la data de 4 noiembrie 2024 mai avea 14 dosare, în care durata totală a amânării de pronunţare era între 12 şi 40 de zile, potrivit adresei aflate la fila x.

Înalta Curte apreciază că scopul procedurii disciplinare, sub aspect punitiv şi preventiv, poate fi atins şi prin aplicarea sancţiunii constând în "avertisment", în loc "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 25% pe o perioadă de 3 luni", sancţiune prevăzută de art. art. 273 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022, cu respectarea principiului aplicării graduale a sancţiunilor.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători va admite recursul declarat în cauză, va casa, în parte, decizia recurată şi, rejudecând, va înlocui sancţiunea disciplinară, în sensul arătat anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta A. împotriva Hotărârii nr. x din 4 martie 2024 pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2023.

Casează, în parte, hotărârea recurată şi rejudecând înlocuieşte sancţiunea disciplinară "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 25% pe o perioadă de 3 luni" prevăzută de art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022 cu sancţiunea disciplinară a avertismentului, prevăzută de art. 273 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2024.