Revision inadmissibility for alleged contradiction of interlocutory decisions in severed cases; requirement of final judgments for res judicata under Art. 509(1)(8) CPC.

Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Invocarea contrarietății hotărârilor intermediare pronunţate în apel în dosare disjunse. Condiţii şi efecte

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Index alfabetic: Revizuirea. Cazul prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă

Coparticipare procesuală activă

Disjungere

Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat

Hotărâre intermediară

C. proc. civ., art. 27, art. 60 alin. (1), art. 431 alin. (1)-(2), art. 480 alin. (1),

art. 509 alin. (1) pct. 8, alin. (2), art. 513 alin. (1), alin. (4)

Ulterior măsurii disjungerii dispusă de prima instanţă, hotărârile pronunțate în celelalte dosare sunt limitate la cadrul procesual determinat de art. 477 şi art. 478 C. proc. civ. în apelurile reclamanţilor din dosarele respective, astfel încât nu se verifică condiția existenței identității de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cadrul procesual activ fiind diferit.

Hotărârile la care se referă art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt hotărârile finale, iar nu cele intermediare, de admitere a apelurilor şi de anulare a sentinţelor pronunţate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, în care cauzele sunt în curs de soluţionare.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1707 din 8 octombrie 2024

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, Secţia I civilă la data de 13.04.2022 sub nr. x/120/2022 (astfel cum a fost disjunsă, prin încheierea din 13.04.2022 pronunţată în dosarul principal nr. y/120/2022), reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâta F. S.A., societate aflată în procedura falimentului, reprezentată prin lichidatorul judiciar definitiv G. S.P.R.L., au solicitat instanţei să constate că reclamanții și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă, prin raportare la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 (astfel cum a fost modificat art. 30 prin Legea nr. 197/2021) și, pe cale de consecință, să fie obligată pârâta la acordarea acestui beneficiu începând cu data de 01.04.2001 și până la data de 01.01.2010 (dată la care a încetat alimentarea permanentă cu combustibilul tip «cărbune» a capacității de producție, prin retragerea din exploatare pe considerente de mediu, însoțită de expirarea pe acest considerent a avizelor nr. 18 și nr. 19 privind încadrarea în condiții deosebite a personalului) sau până la data încetării raportului de muncă, în cazul salariaților al căror contract individual de muncă a încetat anterior datei de 01.01.2010, conform perioadelor cuprinse în anexa cererii de chemare în judecată; să fie obligată pârâta, în temeiul art. 34 alin. (5) C. muncii, la eliberarea unei adeverințe cu mențiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești.

Prin sentinţa civilă nr. 1548 din data de 04 octombrie 2023, Tribunalul Dâmboviţa, Secția I civilă a respins acțiunea reclamanților.

2. Apelul reclamanților a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Ploiești, Secţia I civilă, prin decizia nr. 558 din 17 aprilie 2024.

3. Împotriva acestei decizii, reclamanții A., B., C., D. şi E. au formulat cerere de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care au solicitat anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea cererii de revizuire s-a arătat că revizuenții, alături de alți reclamanți, au formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta F. S.A., societate aflată în procedura falimentului, reprezentată prin lichidatorul judiciar definitiv G. S.P.R.L., acțiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. y/120/2022. Instanța învestită cu soluționarea cauzei a dispus disjungerea cauzei și formarea a 56 de dosare diferite.

Au arătat revizuenții că în unele dintre dosarele disjunse, tribunalul a respins cererile reclamanților, inclusiv în dosarul care face obiectul cauzei pendinte, în acest caz, Curtea de Apel Ploiești respingând apelul formulat împotriva sentinței primei instanțe, a confirmat soluția de respingere, fiind ignorată coparticiparea procesuală activă.

Însă, în alte dosare disjunse din dosarul inițial, cu aceleași circumstanțe de fapt și de drept, Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile reclamanților, a anulat soluțiile tribunalului, trimițând cauzele spre rejudecare pentru a soluționa fondul cererilor. Deciziile anterioare și definitive invocate de revizuenți în susținerea cererii sunt următoarele: decizia nr. 336/07.03.2024 pronunțată în dosarul nr. z/120/2022; decizia nr. 225/14.02.2024 pronunțată în dosarul nr. w/120/2022; decizia nr. 210/13.02.2024 pronunțată în dosarul nr. xx/120/2022; decizia nr. 1822/23.10.2023 pronunțată în dosarul nr. yy/120/2022; decizia nr. 1818/23.10.2023 pronunțată în dosarul nr. ww/120/2022; decizia nr. 1716/11.10.2023 pronunțat în dosarul nr. xy/120/2022; decizia nr. 1807/19.10/2023 pronunțată în dosarul nr. yz/120/2022, toate dosarele fiind disjunse din dosarul inițial nr. y/120/2022.

Potrivit revizuenților, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind încălcată autoritatea de lucru judecat a primelor hotărâri definitive pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în aceeași problemă de drept în calea de atac a apelului.

Au invocat revizuenții contrarietatea hotărârii atacate, pronunțate de instanța de apel, care a ignorat coparticiparea procesuală activă inițială, reclamanții formulând o acțiune în constatarea condițiilor speciale de muncă în temeiul art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, fiind în mod greşit apreciată ca inadmisibilă.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă la 16 mai 2024 sub nr. x/1/2024, fiind fixat termen de judecată în şedinţă publică la 8 octombrie 2024, cu citarea părţilor.

Cererea de revizuire a fost comunicată intimatei F. S.A., prin lichidator judiciar G. S.P.R.L., care nu a uzat de dreptul de a formula întâmpinare.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

Conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ., „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect”, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, „oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă”.

Înalta Curte reţine că, în virtutea dispoziţiilor art. 27 şi art. 513 alin. (1) C. proc. civ. privind legea aplicabilă procedurii de judecată, potrivit cu care hotărârile judecătoreşti rămân supuse motivelor căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul (12 aprilie 2022), în cauză sunt incidente dispoziţiile art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018, de modificare a conţinutului art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de a exista hotărâri definitive şi contradictorii, condiţii care nu sunt îndeplinite, revizuirea nefiind admisibilă.

Ca regulă, având în vedere prevederile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., nu este necesar ca prin hotărârile potrivnice să se fi rezolvat fondul cauzei, astfel încât dacă hotărârile apreciate ca potrivnice sunt pronunţate în temeiul unor considerente de ordin procedural, există autoritate de lucru judecat atunci când litigiile sunt soluţionate pe baza aceleiaşi excepţii procesuale.

Hotărârile la care se referă art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt însă hotărârile finale, observându-se că deciziile invocate de revizuenţi, pronunţate în apelurile declarate de alţi reclamanţi sunt nişte hotărâri intermediare, de admitere a apelurilor şi de anulare a sentinţelor pronunţate de tribunal, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, cauzele fiind în curs de soluţionare.

Revizuenţii nu îşi concep motivarea în sensul analizei punctuale a considerentelor, ci invocă contrarietatea în ce priveşte soluţia pronunţată prin decizia atacată, respectiv de respingere a apelului revizuenţilor - reclamanţi, în timp ce prin deciziile pronunţate anterior în cauzele cu obiect şi cauze similare s-au admis apelurile altor reclamanţi, revizuenţii prevalându-se de efectele coparticipării procesuale iniţiale.

Acest argument nu poate fi primit, având în vedere dispoziţiile art. 60 alin. (1) C. proc. civ. privind regimul juridic al coparticipării procesuale, potrivit cu care actele de procedură, apărările sau concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu le pot profita celorlalţi şi nici nu îi pot prejudicia.

După măsura disjungerii dispusă de prima instanţă, sentinţele au fost pronunţate în dosarele înregistrate ulterior, iar deciziile instanţei de apel a căror putere de lucru judecat o invocă revizuenţii s-au limitat la cadrul procesual determinat de art. 477 şi art. 478 C. proc. civ., în apelurile reclamanţilor din dosarele respective.

Revizuenţii încearcă să se prevaleze de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat [art. 431 alin. (2) C. proc. civ.], care nu presupune întrunirea triplei identităţi de elemente: părţi, obiect, cauză.

În ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti anterioare, trebuie să se verifice o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi, ceea ce nu este cazul în speţă, cadrul procesual activ fiind diferit.

Totodată, prin decizia a cărei revizuire se solicită, în temeiul art. 480 alin. (1) C. proc. civ., a fost menţinută soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii revizuenţilor ca inadmisibilă, în urma unei analize a efectelor aplicării în timp a Legii nr. 197/2021, avându-se în vedere Decizia nr. 2/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 371 din 2 mai 2023. Urmare a pronunţării acestei decizii de unificare a jurisprudenţei, instanţa a concluzionat că reclamanţii (revizuenţii în cauză) au la dispoziţie acţiunea în realizare având ca obiect obligarea casei de pensii la valorificarea drepturilor acordate direct de lege.

Comparând deciziile pronunţate anterior, invocate de revizuenţi cu puterea lucrului judecat se constată că instanţele au dispus în temeiul art. 480 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., anularea sentinţelor, constatându-se că prima instanţă nu a soluţionat fondul cauzei şi s-au încălcat principiile procesuale ale contradictorialităţii şi dreptului la apărare în discutarea admisibilităţii acţiunii ori motivarea sentinţei nu corespunde cerinţelor impuse prin art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., prin toate aceste decizii, instanţele de apel stabilind în sarcina primei instanţe ca, în rejudecarea acţiunii să aplice şi decizia nr. 2/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, cauzele respective aflându-se pe rolul instanţelor.

Scopul reglementării acestui caz de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în cauză, dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind de strictă interpretare şi aplicare.

Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 513 C. proc. civ., a respins cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B,, C., D. şi E. împotriva deciziei nr. 558 din 17 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I civilă, în dosarul nr. x/120/2022.