Claim for compensation for criminal evidence storage: cassation appeals admitted, appellate decisions quashed and case remanded

Acțiune în pretenții. Nesoluționarea, de către prima instanță, a cererii de introducere în cauză a altei persoane. Invocarea din oficiu, în apel, a nerespectării prevederilor art. 78 Cod procedură civilă. Încălcarea principiului disponibilităţii

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Participanții la procesul civil. Părțile

Index alfabetic: Acțiune în pretenții

Daune-interese

Cheltuieli judiciare

Conservare mijloc material de probă în dosar penal

Apel

Reţinerea cauzei pentru judecata procesului

Introducere forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane

Principiul disponibilităţii

Principiul rolului activ al judecătorului

Principiul non reformatio in peius

C. proc. civ., art. 9 alin. (2), art. 40, art. 78 alin. (2), art. 425 alin. (1) lit. b),

art. 477, art. 478, art. 479 alin. (1)

O.G. nr. 14/2007

C. proc. pen., art. 32, art. 272-275

Legea nr. 253/2013, art. 50

Prin invocarea din oficiu a nerespectării de către prima instanţă a prevederilor art. 78 C. proc. civ., apreciind că este un motiv de ordine publică întemeiat pe dispoziţiile art. 479 alin. (1) teza finală C. proc. civ., urmată de respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, întrucât art. 478 C. proc. civ. nu permite introducerea terţului în cauză, la cererea reclamantului, instanța de apel a produs o vătămare sub aspectul accesului la instanţă şi a încălcat principiul disponibilității, fiind distorsionat cadrul procesual determinat prin cererile şi apărările părţilor

Pentru ipoteza din art. 78 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la cazul unui litisconsorţiu necesar, legiuitorul a lăsat părţilor dreptul de apreciere asupra necesităţii lărgirii sferei subiective a procesului. Pentru introducerea în cauză a terţului nu este necesar acordul părţilor existente în dosar, fiind suficient ca una dintre părţi să formuleze cerere de introducere în cauză a terţului.

Prin introducerea în cauză a altei persoane, instanţa nu poate aduce corecturi cererii de chemare în judecată, pentru considerentul că reclamanta s-ar fi îndreptat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală. În situaţia în care pârâtul chemat în judecată de către reclamant nu are calitate procesuală, soluţia este cea prevăzută de art. 40 C. proc. civ., iar aplicarea art. 78 C. proc. civ. este justificată nu de lipsa, ci de întregirea prin prezenţa în proces şi a altei persoane.

Independent de instituţia de resort în sarcina căreia sunt imputate despăgubirile, în ipoteza în care reclamanta se îndreaptă împotriva statului pentru recuperarea sumelor avansate în legătură cu depozitarea şi conservarea mijloacelor materiale de probă, verificarea cadrului procesual pasiv urmează a se efectua în raport cu temeiurile cererii de chemare în judecată şi apărările formulate în cauză.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1714 din 8 octombrie 2024

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 martie 2022 pe rolul Tribunalului Olt, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/104/2922 reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova, reprezentată legal de Administrația Finanțelor Publice Olt, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 800.000 lei, ce reprezintă echivalentul a 10 euro/h pentru perioada 09.10.2015 - 14.12.2017 - dată la care prin adresa nr. 1448/14.12.2017, societatea reclamantă, în temeiul dispozițiilor art. 272 raportat la art. 276 alin. (6) C. proc. pen. a solicitat plata cheltuielilor judiciare efectuate în dosarele penale nr. x/P/2015 și nr. x/P/2019 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, cu conservarea mijloacelor materiale de probă, respectiv a 26.000 de litri deşeuri periculoase, a unei remorci de mare tonaj și a unui cap tractor, bunuri ce au fost indisponibilizate de organele A.N.A.F., parchet și poliție în vederea confiscării lor și depozitate la societatea reclamantă și în continuare la plata a 10 euro/h de la data de 14.12.2017 până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata daunelor-interese, constând în plata dobânzilor legale calculate la suma totală ce urmează a fi plătită începând cu data de 09.10.2015 până la plata efectivă a sumei datorate, reprezentând plata cheltuielilor judiciare efectuate cu conservarea mijloacelor materiale de probă mai sus menţionate.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 30, art. 192, art. 194 C. proc. civ., art. 272, art. 276 alin. (6) C. proc. pen., O.G. nr. 14/2007, Decizia nr. 440/22.06.2017 a Curții Constituţionale a României.

Pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, în nume propriu, cât și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor ca reprezentant al Statului Român a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive atât a Ministerului Finanţelor Publice, cât şi a D.G.R.F.P. Craiova şi A.J.F.P. Olt, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, a formulat întâmpinare, invocând excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Olt, excepţia netimbrării acţiunii, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 117/2023 din 04 aprilie 2023, Tribunalul Olt, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada anterioară datei de 15 martie 2019 şi a respins, ca prescrise, pretenţiile aferente acestei perioade.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Regională a Finanţelor Publice, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt pentru perioada ulterioară datei de 30.09.2020 şi a respins, pentru pretenţiile aferentei acestei perioade, cererea de chemare în judecată, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, Tribunalul Olt a respins în rest, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finantelor Publice, Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 80/2024 din 15 februarie 2024, Curtea de Apel Craiova, Secția a II-a civilă a admis apelul reclamantei, a anulat sentința atacată și a reținut cauza spre judecare, acordând termen de judecată 28 martie 2024, când, prin decizia nr. 175/2024, a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.

3. La 05.04.2024 reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 80/2024 din 15 februarie 2024 pronunțate Curtea de Apel Craiova, Secția a II-a civilă, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. s-a susţinut că instanța de apel, prin invocarea dispozițiilor art. 479 alin. (1) teza finală C. proc. civ., a dat o dezlegare greșită cu privire la faptul că instanța de fond ar fi ignorat posibilitatea parcurgerii procedurii prevăzute de dispozițiile art. 78 C. proc. civ. pentru introducerea în cauză a Inspectoratului de Poliție Județean Olt. Conform normei legale menţionate, această procedură trebuia să fie realizată până la terminarea cercetării procesului la prima instanță.

A precizat recurenta-reclamantă că, potrivit doctrinei și jurisprudenței, instanța de apel nu poate invoca din oficiu faptul că un terț nu a fost introdus în cauză în primă instanță, deoarece acest lucru nu constituie un motiv de ordine publică. Acest aspect nu poate fi invocat nici de părți în apel, dacă nu a fost discutat în primă instanță.

În opinia titularei memoriului de recurs, așa cum a expus și prin răspunsul la întâmpinare în fața primei instanțe, I.P.J. Olt nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind titular de drepturi și obligații în legătură cu bunurile confiscate și depozitate, acestea fiind trecute în proprietatea Statului Român, care are obligația de a acoperi cheltuielile legate de depozitare. Măsura luată de organele de poliție din cadrul I.P.J. Olt a fost ca urmare a obligației legale ce decurge din dispozițiile art. 251 C. proc. pen., de a aduce la îndeplinire dispozițiile procurorului în numele Statului Român ca titular al acţiunii penale, aşa cum rezultă din dispozițiile art. 249 C. proc. pen.

Recurenta a criticat din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și nelegalitatea sentinței pronunțate de instanța de fond, care a omis să pună în discuția contradictorie a părților și să se pronunțe asupra cererii de introducere în cauză în calitate de terț a Ministerului Afacerilor de Interne, formulată prin întâmpinare de Statul Român în temeiul prevederilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat, într-o primă critică, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 78 alin. (2) și art. 479 C. proc. civ., precizând că, deși Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, este titularul acțiunii penale, acesta nu a avansat nicio cheltuială pentru staționarea și conservarea bunurilor.

S-a arătat că în cadrul procedurilor penale societatea reclamantă nu a avut calitate de parte, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 272 alin. (1) și art. 275 alin. (3) și (5) C. proc. pen. care reglementează modul de acoperire a cheltuielilor avansate de Stat sau plătite de părți.

De asemenea, a precizat titulara memoriului de recurs că nici Ministerul de Interne nu a fost parte în desfășurarea procedurilor penale și nici nu a acționat în nume propriu pentru a fi parte la raportul obligațional în baza căruia să îi fie antrenată răspunderea și nici nu este proprietar sau coproprietar al bunurilor, singurul proprietar fiind Statul Român, care are obligația de a suporta cheltuielile în temeiul dispozițiilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 253/2013.

Printr-o altă critică a invocat recurenta-reclamantă încălcarea legii de către instanța de apel prin refuzul aplicării normei juridice reglementate de art. 223 alin. (1) C. civ. raportat la art. 79 alin. (2) și (3) din Legea nr. 253/2013, art. 1 și 3 din O.G. nr. 14/2007.

Potrivit recurentei, instanța de apel a ignorat toate normele de drept material invocate prin memoriul de apel și nu a pus în discuția părților niciunul dintre motivele invocate, dând o altă configurație raportului juridic dedus judecății, prin ridicarea din oficiu a unor motive de ordine publică.

La 13.06.2024 reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs și împotriva deciziei nr. 175/2024 din 28 martie 2024 pronunțate Curtea de Apel Craiova, Secția a II-a civilă, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. s-a arătat că instanța de apel, invocând dispozițiile art. 479 alin. (1) teza finală C. proc. civ. care interzic schimbarea cadrului procesual stabilit în primă instanță, a dat o dezlegare greșită cu privire la faptul că instanța de fond ar fi ignorat posibilitatea parcurgerii procedurii prevăzute de dispozițiile art. 78 C. proc. civ. pentru introducerea în cauză a Inspectoratului de Poliție Județean Olt. Conform art. 78 C. proc. civ., această procedură trebuia să fie realizată până la terminarea cercetării procesului la prima instanță.

A precizat recurenta-reclamantă că, potrivit doctrinei și jurisprudenței, instanța de apel nu poate invoca din oficiu faptul că un terț nu a fost introdus în cauză în primă instanță, deoarece acest lucru nu constituie un motiv de ordine publică. Acest aspect nu poate fi invocat nici de părți în apel, dacă nu a fost discutat în primă instanță.

În opinia titularei memoriului de recurs, așa cum a expus și prin răspunsul la întâmpinare în fața primei instanțe, I.P.J. Olt nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind titular de drepturi și obligații în legătură cu bunurile confiscate și depozitate, acestea fiind trecute în proprietatea Statului Român, care are obligația de a acoperi cheltuielile legate de depozitare. Măsura luată de organele de poliție din cadrul I.P.J. Olt a fost ca urmare a obligației legale ce decurge din dispozițiile art. 251 C. proc. pen., de a aduce la îndeplinire dispozițiile procurorului în numele Statului Român ca titular al acţiunii penale, aşa cum rezultă din dispozițiile art. 249 C. proc. pen.

Recurenta a criticat din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și nelegalitatea sentinței pronunțate de instanța de fond, care a omis să pună în discuția contradictorie a părților și să se pronunțe asupra cererii de introducere în cauză în calitate de terț a Ministerului Afacerilor de Interne, formulată prin întâmpinare de Statul Român în temeiul prevederilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., după expunerea situației factuale, s-a invocat, în esență, contradictorialitatea deciziei atacate, instanța de apel încălcând dispozițiile art. 78 alin. (2) și (3) C. proc. civ., de ordin imperativ.

În opinia autoarei căii extraordinare de atac, instanța de apel nu putea invoca din oficiu nerespectarea prevederilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ. direct în faza apelului ca motiv de ordine publică reglementat de art. 478 alin. (1) din același cod, soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată fiind nelegală.

De asemenea, în mod nepermis a reținut instanța de apel că societatea reclamantă s-ar face vinovată de neparcurgerea procedurii prevăzute de art. 78 C. proc. civ.

A mai arătat recurenta că trimiterea instanței de control judiciar la dispozițiile art. 272 alin. (1) și (2) C. proc. pen. este nelegală, întrucât în cauză, așa cum s-a stabilit prin decizia C.C.R. nr. 440/2017, nu sunt incidente normele procesuale penale, ci dispozițiile legii civile.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. s-a invocat omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra excepției autorității de lucru judecat, având în vedere încheierea nr. 788/22.12.2021 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/311/2021, prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt.

În opinia recurentei, dacă instanța de apel ar fi procedat la soluționarea acestei excepții, nu mai era necesară invocarea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, întrucât s-ar fi stabilit că Statul Român are calitate procesual pasivă și nu I.P.J. Olt.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat, într-o primă critică, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 78 alin. (2) și art. 479 C. proc. civ., precizând că, deși Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, este titularul acțiunii penale, acesta nu a avansat nicio cheltuială pentru staționarea și conservarea bunurilor

S-a arătat că în cadrul procedurilor penale societatea reclamantă nu a avut calitate de parte, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 272 alin. (1) și art. 275 alin. (3) și (5) C. proc. pen. care reglementează modul de acoperire a cheltuielilor avansate de Stat sau plătite de părți.

De asemenea, a precizat titulara memoriului de recurs că nici Ministerul de Interne nu a fost parte în desfășurarea procedurilor penale și nici nu a acționat în nume propriu pentru a fi parte la raportul obligațional în baza căruia să îi fie antrenată răspunderea și nici nu este proprietar sau coproprietar al bunurilor, singurul proprietar fiind Statul Român, care are obligația de a suporta cheltuielile în temeiul dispozițiilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 253/2013.

Printr-o altă critică a invocat recurenta-reclamantă încălcarea legii de către instanța de apel prin refuzul aplicării normei juridice reglementate de art. 223 alin. (1) C. civ. raportat la art. 79 alin. (2) și (3) din Legea nr. 253/2013, art. 1 și 3 din O.G. nr. 14/2007.

Potrivit recurentei, instanța de apel a ignorat toate normele de drept material invocate prin memoriul de apel și nu a pus în discuția părților niciunul dintre motivele invocate, dând o altă configurație raportului juridic dedus judecății, prin ridicarea din oficiu a unor motive de ordine publică.

La 19 august 2024 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea depusă de pârâta Administrația Judeţeană a Finanțelor Publice Olt, în nume propriu, cât și pentru Ministerul Finanțelor ca reprezentant al Statului Român și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, prin care a solicitat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea recursului declarat împotriva deciziei nr. 80/15.02.2024, în raport cu dispozițiile art. 480 C. proc. civ., întrucât decizia atacată este una intermediară, putând fi recurată odată cu decizia pronunțată asupra fondului. În subsidiar, a precizat că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., solicitând anularea recursului.

În privința recursului declarat împotriva deciziei nr. 175/28.03.2024 a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității și nulității recursului declarat împotriva deciziei nr. 80/15.02.2024 precum și a tuturor apărărilor formulate de intimata-pârâtă, reiterând, totodată, solicitarea de admitere a recursurilor pentru motivele expuse.

Prin rezoluţia din 11 septembrie 2024 a fost stabilit, pentru soluționarea recursului, termen de judecată la 8 octombrie 2024 cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Înalta Curte, analizând deciziile atacate în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine caracterul fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recurenta-reclamantă invocă motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., privind încălcarea de către instanţă, prin deciziile atacate, a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi lipsa motivelor pe care acestea se întemeiază, criticile fiind fondate.

Pentru început, în ce priveşte coordonatele soluţionării cauzei, Înalta Curte reţine că societatea reclamantă a pretins pârâţilor plata despăgubirilor legate de conservarea unor mijloace materiale de probă, respectiv a 26.000 litri deşeuri periculoase, a unei remorci de mare tonaj şi a unui cap tractor, indisponibilizate de organele de poliţie, parchet şi ANAF în vederea confiscării şi depozitate la societatea reclamantă (recurentă în cauză).

Instanţa fondului a constatat prescrise pretenţiile anterioare datei de 15 martie 2019, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor pentru perioada ulterioară datei de 30 septembrie 2020 şi a respins în rest, ca nefondată, acţiunea.

Instanţa de apel învestită cu calea de atac a reclamantei a invocat din oficiu nerespectarea de către prima instanţă a prevederilor art. 78 C. proc. civ., apreciind că este un motiv de ordine publică întemeiat pe dispoziţiile art. 479 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Înalta Curte formulează observaţia că instanţa de apel, când a ridicat motivul de ordine publică, în şedinţa din 15 februarie 2024, nu a precizat dacă se întemeiază pe art. 78 alin. (1) sau alin. (2), deşi ipotezele reglementate fiind distincte comportă un regim juridic diferit în privinţa armonizării principiului rolului activ al judecătorului cu principiul disponibilităţii, garantat de art. 9 C. proc. civ., reclamanta formulând, în acest context, concluzii de admitere a motivului de ordine publică ridicat de instanţă, singurul, de altfel, analizat prin considerentele hotărârii pronunţate.

Ca urmare a admiterii apelului, curtea de apel a anulat sentinţa şi nu a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, pentru a se pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a unui terţ, respectiv a IPJ Olt, potrivit art. 78 alin. (2) C. proc. civ., urmând ca în funcţie de poziţia procesuală a părţilor iniţiale, fie să fie introdus în cauză terţul, fie să se respingă cererea de chemare în judecată, cu respectarea principiului „non reformatio in pejus”.

Curtea de apel a stabilit un nou termen de judecată la aceeaşi instanţă, la care a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată, cu consecinţa vătămării reclamantei, sub aspectul accesului la instanţă, cererea de chemare în judecată nefiind soluţionată, deşi se reţinuse prin decizia anterioară, de anulare a sentinţei, culpa procesuală a primei instanţe.

Art. 78 alin. (2) C. proc. civ. stabileşte că instanţa va respinge cererea fără a se pronunţa pe fond - deci fără ca într-un litigiu ulterior hotărârea să poată fi opusă cu autoritate de lucru judecat - dacă sunt îndeplinite cumulativ cerinţele ca niciuna dintre părţi să nu fi solicitat introducerea în cauză a terţului şi dacă judecătorul apreciază că pricina nu poate să fie soluţionată fără participarea terţului.

Pentru ipoteza din art. 78 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la cazul unui litisconsorţiu necesar, legiuitorul a lăsat părţilor dreptul de apreciere asupra necesităţii lărgirii sferei subiective a procesului.

Pentru introducerea în cauză a terţului nu este necesar acordul părţilor existente în dosar, fiind suficient ca una dintre părţi să formuleze cerere de introducere în cauză a terţului.

Instanţa de apel, prin considerentele deciziei de anulare a sentinţei întemeiate pe dispoziţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut că legea nu o îndrituieşte să introducă din oficiu terţul în proces, reclamanta având dreptul să hotărască dacă se judecă sau nu în contradictoriu şi cu persoana arătată de instanţă, respectiv IPJ Olt.

Instanţa de apel a reţinut că reclamanta ar fi avut iniţiativa introducerii în cauză tardiv, abia la termenul din 28 martie 2024, terţul neputând fi introdus în proces, întrucât art. 478 C. proc. civ. prevede că în apel nu se mai poate schimba cadrul procesual stabilit în prima instanţă, iar art. 78 alin. (3) C. proc. civ. stabileşte momentul până la care alte persoane pot fi introduse în cauză, dat de terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe, din necesitatea stabilităţii şi previzibilităţii procesului civil.

Înalta Curte constată că instanţa de apel distorsionează cadrul procesual determinat prin cererile şi apărările părţilor, fiind întemeiată critica legată de nesocotirea principiului disponibilităţii reglementat prin art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel cum rezultă din actele dosarului şi din consemnările din practicaua sentinţei apelate, recurenta-reclamantă, în etapa procesuală anterioară desfăşurată la prima instanţă, a formulat concluzii asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi a cererii pârâtului - Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, formulate prin întâmpinare, de introducere în cauză a Ministerului de Interne (ministerul de resort) în considerarea raporturilor juridice ale reclamantei cu organele de cercetare ale IPJ Olt, cerere formulată deci în limitele temporale prevăzute de lege, însă lăsată nesoluţionată de prima instanţă.

Totodată, privind exigenţele motivării impuse prin art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., se observă că din deciziile recurate lipseşte cu desăvârşire analiza instanţei de apel asupra raporturilor juridice deduse judecăţii, în baza căreia să se poată verifica judiciar necesitatea obiectivă a introducerii în cauză a terţului în temeiul art. 78 alin. (2) C. proc. civ., în sensul unei condiţii necesare pentru stabilirea existenţei dreptului subiectiv care se urmăreşte a fi realizat.

Analiza se impunea pentru a se motiva de ce nu s-a acordat prioritate disponibilităţii procesuale în modalitatea aleasă de părţi în apel, în raport cu dispoziţiile art. 477 şi art. 478 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât prin apelul reclamantei s-a contestat şi soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor.

Astfel, prima instanţă a constatat lipsa calităţii procesuale a pârâţilor Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice - DGFP şi AJFP Olt, motivând că bunurile în care au fost încărcate deşeurile nu se mai aflau în custodia statului, prin Ordonanţa Parchetului de clasare din 30 septembrie 2020 dispunându-se restituirea.

Or, prin cererea de apel, reclamanta a arătat că, ulterior, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, prin Ordonanţa din 27 iunie 2022 a dispus trecerea acestor bunuri abandonate în proprietatea privată a statului, fiind ridicate de la reclamantă la 12 septembrie 2022.

De asemenea, se arată că situaţia este diferită în legătură cu cantitatea de 26.000 litri substanţe periculoase, care nu au fost confiscate şi se află în depozitare la reclamantă, spre conservare, fiind efectuate în continuare cheltuieli cu acestea, situaţie de fapt contestată de intimate.

Recurenta-reclamantă şi-a configurat cauza cererii de chemare în judecată, apreciind că, nefiind parte în procedura penală în sensul art. 32 C. proc. pen., nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 272 - 275 C. proc. pen., ci dispoziţiile din Legea nr. 253/2013, O.G. nr. 14/2007, art. 223 alin. (1) C. civ., precum şi dispoziţiile legii procesuale civile, astfel cum se reţine prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 440/2017, regimul juridic al bunurilor în legătură cu depozitarea şi conservarea cărora sunt formulate pretenţiile deduse judecăţii formând obiectul disputei în apel.

Înalta Curte reţine că, prin introducerea în cauză a altei persoane, instanţa nu ar putea aduce corecturi cererii de chemare în judecată, pentru considerentul că reclamanta s-ar fi îndreptat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.

În situaţia în care pârâtul chemat în judecată de către reclamant nu are calitate procesuală, soluţia este cea prevăzută de art. 40 C. proc. civ., aplicarea art. 78 C. proc. civ. fiind justificată nu de lipsa, ci de întregirea prin prezenţa în proces şi a altei persoane.

Esenţial este, însă, că, independent de instituţia de resort în sarcina căreia sunt imputate despăgubirile, recurenta-reclamantă se îndreaptă împotriva statului pentru recuperarea sumelor avansate în legătură cu depozitarea şi conservarea bunurilor respective, verificarea cadrului procesual pasiv urmând a se efectua în raport cu temeiurile cererii de chemare în judecată şi apărările formulate în cauză.

Prin urmare, fiind întemeiate motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ., care atrag nulitatea deciziilor recurate, nemaifiind utilă cercetarea celorlalte motive invocate, în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 501 C. proc. civ., avându-se în vedere dezlegările din prezenta decizie în soluţionarea apelului, Înalta Curte a admis recursurile declarate de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 80/2024 din 15 februarie 2024 și deciziei nr. 175/2024 din 28 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a civilă, pe care le-a casat şi a trimis cauza spre o nouă judecată a apelului reclamantei aceleiaşi instanţe.