Revizuire for conflicting judgments: one-month statutory deadline calculated from judgment finality and resulting forfeiture

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2023

Asupra recursului, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia recurată

Prin decizia nr. 251 din 09 februarie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2376 din 10 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, din dosarul nr. x/2019.

2. Recursul

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, revizuentul a formulat recurs, fără a indica vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, recurentul a solicitat anularea deciziei civile nr. 2376 din 10 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţate în dosarul x/2019 şi a deciziei instanţei de revizuire nr. 251 din 09 februarie 2023 din dosarul nr. x/2022, motivat de faptul că hotărârile nu i-au fost comunicate în termen legal.

De asemenea, în motivarea căii de atac formulate, recurentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia din hotărârea atacată şi a reiterat susţinerile invocate pe fondul cauzei.

3. Apărările părţilor

Intimatul B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat în cauză.

Recurentul A. a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susţinerile referitoare la fondul cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că recurentul nu şi-a întemeiat în drept criticile formulate, dar a susţinut că este greşită soluţia de respingere ca tardivă a cererii de revizuire.

Ca urmare, Înalta Curte constată că analiza recursului urmează a fi făcută din prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât este criticată modalitatea de calcul a termenului de declarare al revizuirii pentru contradictorialitate de hotărâri, aşadar criticile au în vedere norme de procedură civilă.

Cu privire la critica privind greşita respingere a cererii de revizuire ca tardiv formulată, Înalta Curte reţine următoarele:

În esenţă, recurentul a criticat soluţia instanţei, susţinând că instanţa de revizuire ar fi trebuit să îi pună în vedere, prin citaţie, că la termenul de judecată pentru care a fost citat se va discuta tardivitatea căii extraordinare de atac.

Aceste susţineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurentul revizuent, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, cererea de revizuire are ca obiect anularea deciziei civile nr. 2376 din 10 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, faţă de sentinţa penală nr. 16 din 31 mai 1991 pronunţată în dosarul nr. x/1991, conform căreia renta lunară trebuia mărită.

Ultima hotărâre judecătorească, a cărei anulare s-a solicitat prin cererea de revizuire este decizia nr. 2376 din 10 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă din dosarul nr. x/2019, care a rămas definitivă la data pronunţării, astfel cum reiese din interpretarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

În consecinţă, data pronunţării deciziei nr. 2376 din 10 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 10 noiembrie şi s-a împlinit la 10 decembrie 2021, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 31 octombrie 2022, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată că, în mod legal, instanţa de revizuire a reţinut incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii revizuentei din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Având în vedere cele arătate mai sus, reţinând că recurentul revizuent a formulat critici ce sunt nefondate şi că decizia recurată este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză.

Având în vedere cererea formulată de intimatul B. prin care a solicitat obligarea recurentului revizuent la plata cheltuielilor de judecată, dar fără a depune dovada efectuării acestora, Înalta Curte urmează a respinge, în temeiul art. 452 din C. proc. civ., cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 251 din 09 februarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Respinge cererea de acordarea a cheltuielilor de judecată formulată de intimat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2023.