Inadmissibility of further appeal against threat offense due to exhaustion of appellate remedies for prior complaint crimes
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the aggrieved party against the Court of Appeal’s decision that had previously rejected a second appeal, thereby leaving the initial sentence terminating the criminal proceedings for the threat offense in force. The dispute arose when the court of first instance terminated the criminal process against the defendant for the crime of threat based on the legal fiction that the victim’s unjustified absence from two consecutive hearings constituted a withdrawal of the prior complaint; the victim subsequently challenged these rulings, arguing that the procedural terminations were incorrect and seeking a resolution on the merits. The decisive legal basis for the dismissal was the exhaustion of appellate remedies, as offenses requiring a prior complaint, such as threat, are appealable only via the *recurs* (appeal) to the court of appeal, making the further appeal to the High Court inadmissible under the Criminal Procedure Code, with the aggrieved party ordered to pay 1,200,000 lei in judicial costs to the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 193 C. pen, art. 2841 C. proc. pen, art. 3851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Inadmissibility of further appeal against threat offense due to exhaustion of appellate remedies for prior complaint crimes: Potrivit art. 3851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., menționate în art. 279 alin. (2) lit. a), precum și a altor cazuri prevăzute de lege, printre care se află și infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen., pot fi atacate cu recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2646 din 13 octombrie 2004, Judecătoria Timișoara a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului P.L., pentru infracțiunea de amenințare, prevăzută de art. 193 C. pen., potrivit art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b) și art. 2841 C. proc. pen.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, fiind obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, partea vătămată a lipsit nejustificat la două termene de judecată consecutive, respectiv la data de 22 septembrie 2004 și respectiv 13 octombrie 2004, această lipsă fiind echivalentă, potrivit art. 2841 C. proc. pen., retragerea plângerii prealabile.
Tribunalul Timiș, prin decizia penală nr. 783/,R din 19 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată cu motivarea că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât recurentul nu a depus la dosar nici o dovadă pentru a-și justifica absența la cele două termene de judecată consecutive.
Împotriva menționatelor hotărâri, aceeași parte vătămată a declarat recurs care a fost respins însă, ca inadmisibil, prin decizia penală nr. 41/ R din 17 ianuarie 2005, reținând că sentințele pronunțate de judecătorii în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, pot fi atacate doar cu recurs, care în speță a fost soluționat în mod corect de Tribunalul Timișoara prin decizia penală nr. 783/ R din 19 noiembrie 2004.
Prin prezentul recurs adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție, partea vătămată J.V.N. critica toate soluțiile pronunțate, solicitând soluționarea cauzei pe fond.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 3851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., menționate în art. 279 alin. (2) lit. a), precum și a altor cazuri prevăzute de lege, printre care se află și infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen., pot fi atacate cu recurs.
Cum partea vătămată a folosit această cale de atac în cauză, hotărârea pronunțată fiind definitivă, irevocabilă, recursul declarat de această parte Înaltei Curți de Casație și Justiție este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată N.J.V. împotriva deciziei penale nr. 41 din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul P.L.
Obligă recurenta parte vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2005.