Appeal in cancellation inadmissible due to substantive legal criticisms constituting a super-appeal rather than a material error

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia atacată

Prin decizia nr. 107 din 13 mai 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2024, s-a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova şi s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 4267 din 3 octombrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023.

2. Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei anterior menţionate, A. a formulat contestaţie în anulare înregistrată la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2024.

Prin cererea formulată contestatorul solicitând desfiinţarea deciziei atacate.

3. Apărările părţilor

Intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, apreciind că susţinerile contestatorului nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., va analiza cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în speţă.

În temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, pentru considerentele arătate în continuare, este întemeiată excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimat prin întâmpinare, excepţie de procedură ce face inutilă, în tot, expunerea şi cercetarea în fond a cauzei.

Se constată că cererea intitulată contestaţie în anulare nu a fost întemeiată în drept de contestator. Mai mult, se constată că criticile formulate de contestator nu pot fi încadrate în cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

În cadrul contestaţiei în anulare, contestatorul critică hotărârea atacată arătând că dezlegarea pricinii din această speţă se bazează pe o gravă eroare materială, astfel că susţinerile contestatorului vor fi analizate prin prisma dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Conform art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

În sensul dispoziţiilor legale anterior menţionate, noţiunea de "greşeală materială" reprezintă o greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluţia respectivă.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepţie, noţiunea de "greşeală materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată, de exemplu, de apreciere a probelor, ori de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestaţie în anulare se urmăreşte îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de exemplu, anularea greşită ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Pe de altă parte, nu orice greşeală materială conduce la admiterea contestaţiei în anulare, ci numai acele erori materiale esenţiale, care au fost determinante pentru soluţia instanţei de recurs.

În speţă, criticile formulate sunt, în esenţă, nemulţumirile părţii referitoare la judecarea litigiului de fond, care nu pot face obiect de analiză pe calea contestaţiei în anulare. Astfel, argumentele invocate de contestator nu pot fi încadrate în cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., nereprezentând o eroare materială, explicaţia instanţei de recurs care motivează asupra corectitudinii soluţiei de anulare a cererii de revizuire ca insuficient timbrată în raport cu achitarea iniţial de către parte a unei taxe judiciare de timbru de 20 de RON ce a fost completată abia în recurs cu suma de 180 RON, aşadar după aplicarea sancţiunii anulării cererii de revizuire.

Se reţine că, deşi contestatorul a făcut referire la acest motiv de contestaţie în anulare, în sensul că afirmă că dezlegarea pricinii în speţă s-a bazat pe o gravă eroare materială, nu se poate analiza acest motiv de contestaţie invocat deoarece contestatorul nu motivează această susţinere.

Astfel, Înalta Curte constată că susţinerile contestatorului referitoare la fondul cauzei nu au pot fi reţinute ca motive de contestaţie în anulare întrucât nu se încadrează în cazurile şi condiţiile prevăzute expres de dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ., ci reprezintă critici de nelegalitate ce se constituie, în fapt, într-un recurs la recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând că, în speţă, criticile deduse judecăţii nu se circumscriu niciunuia dintre motivele contestaţiei în anulare reglementate de dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, calea de atac.

În contextul celor anterior expuse, dacă instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare ar examina motivele contestaţiei din perspectiva celor solicitate de contestator s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestaţia în anulare neputând fi însă convertită într-un "recurs la recurs".

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa constantă, a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluţionat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei, contestaţia în anulare neputând avea semnificaţia unui "recurs deghizat", ci trebuind să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

Ca atare, verificând regularitatea sesizării, dată fiind şi modalitatea de redactare a actului procedural adresat instanţei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că demersul judiciar nu poate fi primit întrucât criticile deduse judecăţii nu se circumscriu motivelor reglementate de dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ., motiv pentru care contestaţia în anulare declarată în cauză va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 107 din 13 mai 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2024, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 octombrie 2024, în şedinţă publică.