Inadmissibility of appeal against final decision on recusal motion and successive cancellation proceedings

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2024

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 2500 din 6 decembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 1778 din 06 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2022 şi a obligat pe contestatoare la plata sumei de 2.500 RON către intimata B., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Asupra cererii de recuzare a fiecăruia dintre cei trei membri ai completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei, depuse de contestatoare după închiderea dezbaterilor, Înalta Curte a avut în vedere prevederile art. 47 alin. (4) C. proc. civ., precum şi faptul că nu se invocă aspecte care să vizeze incompatibilitatea membrilor completului de judecată (faţă de dezlegările obligatorii din Decizia RIL nr. 24/2020), faţă de care a constatat inadmisibilitatea cererii de recuzare, ce a fost formulată cu nerespectarea dispoziţiilor legale anterior citate.

În motivarea soluţiei căii extraordinare de atac, instanţa a reţinut că prin cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea a solicitat anularea Deciziei nr. 1778 din 6 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de aceeaşi parte împotriva Deciziei nr. 195 din 02 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

În raport de prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. şi faţă de succesiunea hotărârilor pronunţate în soluţionarea cererilor contestatoarei, s-a constatat că Decizia nr. 1778 din 06 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, contestată în prezenta cauză, este o hotărâre nesusceptibilă a fi atacată pe calea contestaţiei în anulare speciale, fiind o hotărâre definitivă, pronunţată în soluţionarea unei alte contestaţii în anulare speciale, formulată împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs.

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii menţionate la pct. 1, contestatoarea A. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile privitoare la alcătuirea instanţei, deoarece instanţa, incompatibilă absolut, nu a ţinut cont de cererea de recuzare depusă la dosar după rămânerea în pronunţare asupra cauzei.

Astfel, a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, dar instanţa a respins cererea sa, a închis dezbaterile şi a rămas în pronunţare asupra cauzei, care a fost amânată pentru 6 decembrie 2023. Ulterior, a constatat că judecătorii erau incompatibili absolut, fiindcă pronunţaseră Decizia nr. 195/2022, împotriva căreia fusese formulată contestaţia în anulare anterioară.

Mai mult, prin decizia recurată, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare, încălcând astfel prevederile art. 49 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ.

Această soluţie este nelegală, câtă vreme cererea de recuzare îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 47 din C. proc. civ., mai ales că textul nu stabileşte o limită finală a momentului depunerii cererii, cum greşit s-a reţinut.

A susţinut că atât doctrina cât şi jurisprudenţa au statuat că recuzarea poate fi solicitată şi după închiderea dezbaterilor şi momentul stabilit pentru pronunţarea hotărârii, înăuntrul termenului de amânare a pronunţării, cum a procedat şi recurenta.

În acest caz, instanţa ar fi trebuit să procedeze la repunerea cauzei pe rol, în vederea soluţionării cererilor de recuzare.

Procedura de filtru

În cauză, prin încheierea din 13 mai 2024 s-a luat act de raportul asupra admisibilităţii în principiu, prin care s-a apreciat că recursul nu este admisibil, fiind declarat împotriva unei decizii definitive; raportul s-a comunicat părţilor la 20 mai 2024, filele x.

Recurenta a depus punct de vedere la raport, prin care a învederat că, în opinia sa, recursul este admisibil, deoarece ar fi recurat doar soluţia privind respingerea recuzării, iar nu întreaga hotărâre.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin motivele de recurs, a fost criticată atât soluţia de respingere a cererii de recuzare, cât şi cea privind fondul litigiului.

Cu privire la soluţia de respingere a cererii de recuzare

În cauză, recursul a fost declarat şi împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibile, a cererii de recuzare, fiind incidente, în privinţa căilor de atac, dispoziţiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Conform art. 26 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, Completurile de 5 judecători în alte materii decât cea penală sunt formaţiuni de judecată cu o competenţă specifică, nefiind o instanţă ierarhic superioară vreuneia din secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.

Un argument în acest sens, îl reprezintă şi faptul că, atunci când a reglementat competenţa Completului de 5 Judecători, în materie civilă, în soluţionarea anumitor căi de atac împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, legiuitorul a făcut-o în mod expres şi limitativ (spre exemplu, prin art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.), ipoteza dedusă judecăţii nefiind însă reglementată.

La pronunţarea prezentei decizii, este avută în vedere jurisprudenţa constantă a Completului de 5 judecători cu privire la inadmisibilitatea recursului exercitat împotriva încheierii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care este respinsă cererea de recuzare, jurisprudenţă reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 35/2023, nr. 8/2019, nr. 23/2019, nr. 83/2019, nr. 94/2019, nr. 132/2019, nr. 150/2019, nr. 236/2020, nr. 72/2021, nr. 73/2021, nr. 74/2021.

Având în vedere prevederile C. proc. civ. anterior citate, se reţine că soluţia dată asupra cererii de recuzare este definitivă, deci nu mai poate fi supusă căii de atac a recursului, sens în care se concluzionează că recursul exercitat este inadmisibil.

Cu privire la soluţia dată asupra contestaţiei în anulare

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii", iar art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că:

"hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Conform art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Împotriva hotărârilor judecătoreşti, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta", iar art. 129 din Constituţia României stipulează că "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În speţă, prin Decizia nr. 195 din 2 februarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 2039 A din 17 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă. A casat decizia şi sentinţa nr. 185 din 5 februarie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, recurenta formulat calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, care a fost respinsă prin Decizia nr. 1778 din 6 octombrie 2022 a acestei instanţe.

La rândul său, împotriva Deciziei nr. 1778 din 6 octombrie 2022, contestatoarea a formulat calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 2500 din 6 decembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, care face obiectul prezentului dosar.

Înalta Curte reţine, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale menţionate, că decizia pronunţată în soluţionarea unui recurs este o hotărâre definitivă, iar decizia prin care instanţa se pronunţă asupra contestaţiei în anulare formulată împotriva unei decizii definitive este tot o hotărâre judecătorească definitivă. Ca urmare, împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti nu poate fi exercitată o altă cale de atac a recursului.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 2500 din 6 decembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2024.