Procedural delay challenge regarding excessive first hearing interval in appellate litigation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the challenge filed by the appellant, thereby upholding the procedural schedule and finding no merit in the complaint regarding procedural delay. The dispute arose from a civil case in administrative and fiscal litigation where the appellant contested the court's scheduling of the first hearing for a date approximately five and a half months after the appeal was registered, arguing that this constituted an unjustified delay violating the right to a trial within a reasonable time. The Court rejected the claim, holding that the scheduled hearing date was consistent with the objective capacity of the judge and the section, and that no passivity or failure to take necessary procedural measures was evident on the part of the judiciary given the notoriety of the caseload; the decision rests on Article 522 of the Code of Civil Procedure, which governs challenges to procedural delays, and the interpretive doctrine that "optimal and foreseeable" time limits must be assessed against objective institutional resources rather than subjective party expectations.
Legislator headnote
AI generatedart. 201 alin. (3) din C. proc. civ, art. 522 din C. proc. civ, art. 30 alin. (1) C. proc. civ, art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ, art. 522 alin. (1) C. proc. civ; Procedural delay challenge regarding excessive first hearing interval in appellate litigation: The dispute arose from a civil case in administrative and fiscal litigation where the appellant contested the court's scheduling of the first hearing for a date approximately five and a half months after the appeal was registered, arguing that this constituted an unjustified delay violating the right to a trial within a reasonable time. The Court rejected the claim, holding that the scheduled hearing date was consistent with the objective capacity of the judge and the section, and that no passivity or failure to take necessary procedural measures was evident on the part of the judiciary given the notoriety of the caseload; the decision rests on Article 522 of the Code of Civil Procedure, which governs challenges to procedural delays, and the interpretive doctrine that "optimal and foreseeable" time limits must be assessed against objective institutional resources rather than subjective party expectations.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe provision cited in the dispositive as the legal basis for dismissing the challenge regarding procedural delay.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2024
Asupra contestaţiei privind tergiversarea procesului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
La data de 15 aprilie 2024, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 58R din 29 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin rezoluţia din 29 aprilie 2024 s-a pus în vedere recurentei să plătească suma de 50 RON taxă judiciară de timbru şi s-a dispus comunicarea recursului; la 19 iunie 2024 s-a dispus comunicarea întâmpinării, iar la 18 iunie 2024 s-a stabilit primul termen de judecată la 5 decembrie 2024.
Ulterior, la data de 23 septembrie 2024, petenta A. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului, prin care a susţinut că termenul de judecată stabilit este prea îndepărtat, în raport de prevederile art. 201 alin. (3) din C. proc. civ.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522 din C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ. "Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente", iar în temeiul art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., "Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenţie."
Prin urmare, una dintre condiţiile necesare pentru exercitarea dreptului la acţiune este cea privind existenţa unei pretenţii, care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei.
De asemenea, art. 522 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată." La alin. (2) al aceluiaşi articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, vizând, în esenţă, pasivitatea instanţei de judecată, care nu utilizează mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare sau nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.
Textele de lege anterior amintite reglementează contestaţia privind tergiversarea procesului ca pe un mijloc procedural specific destinat a înlătura dificultăţile ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil.
Raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori, astfel că, în ipoteza admiterii contestaţiei, completul de judecată dispune măsurile necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii.
Examinând actele dosarului şi raportându-se la textele legale redate anterior, Înalta Curte reţine că obiectul contestaţiei la tergiversare pendinte îl reprezintă nemulţumirea petentei referitoare la faptul că instanţa a stabilit termen de judecată la data de 5 decembrie 2024 în dosarul nr. x/2023.
Înalta Curte notează că motivele prevăzute de dispoziţiile privind contestaţia la tergiversarea procesului trebuie privite ca un remediu oferit de normele de procedură, care au aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen optim şi previzibil.
Noţiunea de termen optim şi previzibil trebuie apreciată însă nu prin raportare la elemente subiective, care ţin de dorinţa părţii de a-i fi soluţionată cauza într-un termen cât mai scurt, ci de posibilitatea obiectivă a judecătorului, conferită de lege, de a putea trece la judecarea pricinii numai după parcurgerea tuturor etapelor procedurale premergătoare, impuse de dispoziţiile art. XVII din Legea nr. 2/2013.
Din această perspectivă, la analiza respectării "termenului optim şi previzibil" în soluţionarea cauzei, trebuie luate în considerare şi alte elemente obiective, care ţin de încărcătura instanţei de judecată pe rolul căreia a fost înregistrată cauza şi, implicit, a completului de judecată desemnat pentru pregătirea dosarului şi pentru soluţionarea acestuia.
În cauza dedusă judecăţii, prin rezoluţia emisă la 29 aprilie 2024, de regularizare a recursului, s-a stabilit faptul că recurenta datorează taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON pentru soluţionarea recursului şi s-a dispus comunicarea cererii către intimaţi.
La data de 10 mai 2024, recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.
La 19 iunie 2024 s-a dispus comunicarea întâmpinării către recurentă, cu menţiunea de a depune răspuns la întâmpinare.
Prin rezoluţia emisă la 18 iunie 2024 s-a stabilit primul termen de judecată la 5 decembrie 2024.
În speţă, se reţine că termenul de judecată a fost fixat în raport cu posibilităţile obiective ale instanţei de a soluţiona cererile aflate pe rolul său, în funcţie de planificarea şedinţelor de judecată stabilite pentru Completul C3 din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal învestit cu soluţionarea dosarului.
Astfel, la momentul judecăţii contestaţiei pendinte, se constată că judecătorul cauzei a fixat primul termen de judecată la data de 5 decembrie 2024, cu luarea în considerare a particularităţilor litigiului dedus judecăţii, termenul condicii de şedinţă fiind situat la nivelul lunii decembrie 2024, în contextul supraaglomerării notorii existente la nivelul acestei secţii a instanţei supreme, astfel cum s-a arătat anterior.
Ca urmare, constatând că în cauză nu se poate reţine pasivitatea instanţei de judecată în privinţa adoptării măsurilor necesare pentru fixarea primului termen de judecată în dosarele alocate spre soluţionare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, urmează a respinge contestaţia la tergiversare dedusă judecăţii, pe temeiul art. 522 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petenta A. în legătură cu dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2024.