Challenge to procedural delay dismissed as moot due to prior communication of the underlying civil judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's complaint regarding procedural delay as remaining without object, thereby leaving the original civil judgment in force with no further recourse available. The dispute concerned a procedural challenge filed by the initial plaintiff, who alleged that the court's final decision from December 2023 had not been drafted or served, effectively seeking the court to compel its redaction and communication to the parties. The decisive legal basis for the dismissal was the invocation of Article 30 and Article 32 of the Civil Procedure Code, which require a viable claim for any judicial proceeding, combined with Article 522, which defines a delay complaint as a mechanism to cure judicial inactivity; because the court verified that the judgment had already been drafted and dispatched for service in September 2024, the object of the complaint ceased to exist, rendering the action moot.
Legislator headnote
AI generatedart. 30 alin. (1) C. proc. civ, art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ, art. 522 alin. (1) C. proc. civ; Challenge to procedural delay dismissed as moot due to prior communication of the underlying civil judgment: De asemenea, art. 522 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată." La alin. (2) al aceluiaşi articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, vizând, în esenţă, pasivitatea instanţei de judecată, care nu utilizează mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare sau nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2024
Asupra contestaţiei privind tergiversarea procesului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Prin Decizia nr. 2609 din 13 decembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 1307A din 28 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Contestaţia privind tergiversarea procesului
La 29 august 2024, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe contestaţia privind tergiversarea procesului, prin care petenta a arătat că decizia anterior menţionată nu a fost redactată şi nici comunicată părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Asupra excepţiei lipsei obiectului prezentei contestaţii la tergiversare, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ. "Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente", iar în temeiul art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., "Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenţie."
Prin urmare, una dintre condiţiile necesare pentru exercitarea dreptului la acţiune este cea privind existenţa unei pretenţii, care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei.
De asemenea, art. 522 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată." La alin. (2) al aceluiaşi articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, vizând, în esenţă, pasivitatea instanţei de judecată, care nu utilizează mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare sau nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.
Textele de lege anterior amintite reglementează contestaţia privind tergiversarea procesului ca pe un mijloc procedural specific destinat a înlătura dificultăţile ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil.
Raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori, astfel că, în ipoteza admiterii contestaţiei, completul de judecată dispune măsurile necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii.
În prezenta cauză, pe calea contestaţiei la tergiversare, petenta a solicitat redactarea şi comunicarea Deciziei nr. 2609 din 13 decembrie 2023, ipoteză care se încadrează în dispoziţiile art. 522 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine însă că Decizia nr. 2609 din 13 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost redactată şi expediată în vederea comunicării către părţi la 18 septembrie 2024.
Astfel, întrucât obiectul demersului judiciar al petentei nu mai subzistă la data soluţionării contestaţiei de faţă, hotărârea fiind comunicată părţilor, Înalta Curte urmează să respingă contestaţia ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petenta A. în legătură cu dosarul nr. x/2019, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2024.