Constitutional referral refusal upheld; prior annulment of unstamped appeal stands.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Disputes Section) dismissed as unfounded the claimant's appeal against the appellate decision, thereby upholding the lower court's refusal to refer two constitutional challenges to the Constitutional Court; consequently, the appellate ruling that had dismissed those referral requests remains in force, and the prior annulment of the claimant's appeal as unstamped also stands. The underlying dispute arose from a request for a provisional order to enforce an earlier final judgment against a national university, which the first-instance court had rejected as inadmissible; the claimant's appeal was later annulled for failure to pay the judicial stamp duty, and he then challenged the appellate court's refusal to refer his constitutional objections. The High Court held that referral to the Constitutional Court under Article 29(1) of Law No. 47/1992 requires the challenged provision to have a genuine connection to the case's outcome; the contested stamp-duty provision (Article 6(1) of GEO No. 80/2013) applied only to small-claims procedures, not to provisional-order proceedings, so it was irrelevant, and the second challenge merely reargued a purported constitutional conflict rather than raising a proper exception of unconstitutionality.
Legislator headnote
AI generatedart. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ, art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 496 din C. proc. civ; Constitutional referral refusal upheld; prior annulment of unstamped appeal stands: The underlying dispute arose from a request for a provisional order to enforce an earlier final judgment against a national university, which the first-instance court had rejected as inadmissible; the claimant's appeal was later annulled for failure to pay the judicial stamp duty, and he then challenged the appellate court's refusal to refer his constitutional objections. The High Court held that referral to the Constitutional Court under Article 29(1) of Law No. 47/1992 requires the challenged provision to have a genuine connection to the case's outcome; the contested stamp-duty provision (Article 6(1) of GEO No. 80/2013) applied only to small-claims procedures, not to provisional-order proceedings, so it was irrelevant, and the second challenge merely reargued a purported constitutional conflict rather than raising a proper exception of unconstitutionality.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as unfounded in the dispositive.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la 16.09.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, a formulat cerere având ca obiect ordonanţă preşedinţială prin care a solicitat executarea sentinţei nr. 6950/31.10.2018 pronunţate în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 530/12.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă 4670/29.09.2022,Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a a admis excepţia inadmisibilităţii sub toate aspectele invocate şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea, ca inadmisibilă.
Împotriva sentinţei de mai sus, reclamantul A. a formulat apel, solicitând admiterea acestuia şi rejudecarea cauzei.
Prin rezoluţia din data de 11.11.2022, comunicată apelantului în data de 11.11.2022, instanţa a pus în vedere acestuia să achite o taxa judiciară de timbru de 50 de RON, sub sancţiunea anulării căii de atac ca netimbrată.
Apelantul a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru.
Prin încheierea de şedintă din data de 16.01.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşt, secţia a IX-a a admis în parte cererea de reexaminare şi a diminuat cuantumul taxei judiciare de timbru datorate de apelant, de la 50 de RON, la 20 de RON.
Prin notele scrise depuse în data de 27.01.2023, apelantul a invocat excepţia de neconstitutionalitate a art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin încheierea de şedinţă din data de 02.02.2023, curtea a recalificat calea de atac declarată, din apel, în recurs, dispunând întregirea completului de judecată cu un nou membru.
La 28.02.2023, recurentul-reclamant a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 17/2017.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin decizia civilă nr. 589 din 2 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal au fost respinse cererile de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibile.
A fost admisă excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare.
A fost anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 4670 din 29.09.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), ca netimbrat.
3. Cererea de recurs
Împotriva soluţiei de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale a formulat recurs recurentul-reclamant, solicitând admiterea acestuia.
În motivarea recursului, a arătat că, în ceea ce priveşte taxa judiciară de timbru impusă prin art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, perceperea unei taxe judiciare de timbru, în condiţiile în care statul are obligaţia de a asigura punerea în aplicare a sentinţelor judecătoreşti, mai ales fiind vorba de un drept special, cel la educaţie, este o problemă care aduce atingere drepturilor fundamentale, iar această barieră trebuie îndepărtată.
Totodată, impunerea unei taxe de timbru este nefondată şi chiar incorectă întrucât judecarea cauzei este făcută prin încălcarea obligaţiei instanţei de a asigura celeritatea judecăţii. Trebuie să existe un mijloc pentru justiţiabili fie să fie scutiţi de plata taxei de timbru, fie statul să le returneze taxa întrucât cauza nu s-a judecat cu celeritate.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., recurentul a arătat că, prin modificarea făcută prin Decizia ICCJ nr. 17/2017, s-a stabilit, în mod nelegal şi nefondat, faptul că în cazul hotărârilor pronunţate în această materie (a contenciosului administrativ), poate fi exercitată numai calea de atac a recursului.
Lipsa precizărilor clare în textul de lege, aşa cum se poate acesta consulta de către oricine la acest moment, care să indice modificarea făcută de Decizia ICCJ nr. 17/2017, aduce atingere atât drepturilor cetăţenilor, mai ales în ceea ce priveşte accesul la o instanţă, dar mai ales separaţiei puterilor în stat.
Nu trebuie ignorate situaţiile în care cetăţenilor li se pot anula căile de atac pentru greşita indicare a acestora, iar taxa de timbru creşte în cazul promovării unei căi de atac, de la 20 RON la 50 RON.
Cum dezlegările date de ICCJ prin interpretarea legilor pot aduce atingere principiilor constituţionale, a apreciat recurentul că este absolută necesar să fie cenzurate astfel de interferenţe ale unor instanţe care aplică dreptul comun în domeniul de specialitate exclusiv al CCR, dreptul constituţional.
4. Apărările intimatei
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Analizând recursul declarat de recurentul-reclamant A. din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992:
"Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.", text din care rezultă, fără dubiu, că o condiţie de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale o reprezintă legătura dintre textul de lege apreciat a fi neconstituţional şi soluţionarea cauzei.
Înalta Curte reţine că legătura dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată cu soluţionarea cauzei nu este generată de simpla tangenţă a acestora cu obiectul cererii, ci este necesar ca aspectele de neconstituţionalitate, o dată dezlegate de Curtea Constituţională, să aibă aptitudinea de a influenţa soluţia ce se va pronunţa în cauză.
Prin urmare, dacă de textul de lege criticat nu depinde soluţionarea cauzei, dacă acesta nu are o relevanţă reală asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa, cererea de sesizare nu poate fi primită.
Astfel, se constată că, în speţă, nu este îndeplinită condiţia privitoare la existenţa unei legături între soluţionarea cauzei şi textul normativ vizat de excepţia de neconstituţionalitate, respectiv art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, care reglementează modul de determinare a taxei judiciare de timbru în cazul cererilor de valoare redusă, formulate potrivit procedurii speciale prevăzute la titlul X al cărţii a VI-a din C. proc. civ. sau potrivit Regulamentului (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă.
Cererea de chemare în judecată în speţa de faţă nu este circumscrisă niciuneia din procedurile de mai sus, ea fiind formulată potrivit procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale, taxa judiciară de timbru nefiind stabilită potrivit acestui text de lege.
Prin urmare, întrucât textul de lege criticat nu a influenţat modalitatea de stabilire a taxei de timbru în cauza de faţă, acesta nu are legătură cu soluţionarea dosarului, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu această excepţie de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstitutionalitate art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 17/2017, instanţa de control judiciar reţine că recurentul nu formulează critici concrete la adresa hotărârii atacate, ci reiterează susţinerile sale referitoare la faptul că lipsa precizărilor clare în textul de lege, aşa cum se poate acesta consulta de către oricine la acest moment, care să indice modificarea făcută de Decizia ICCJ nr. 17/2017, aduce atingere atât drepturilor cetăţenilor, mai ales în ceea ce priveşte accesul la o instanţă, dar mai ales separaţiei puterilor în stat.
Or, sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării unui conflict juridic de natură constituţională nu se realizează pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, invocate de părţi sau de instanţă din oficiu, în cadrul unui proces aflat pe rol, ci printr-o procedură distinctă, care nu implică existenţa unui proces, în cadrul căreia dreptul de sesizare este rezervat unui număr limitat de subiecţi de drept.
În aceste condiţii, în mod corect a apreciat prima instanţă că cererea recurentului-reclamant, deşi intitulată ca atare, nu constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 589 din 2 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale a României, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 589 din 2 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale a României, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 15 februarie 2024.