Inadmissibility of revision against a jurisdictional ruling correcting a material error, as it does not invoke the merits

Şedinţa publică din data de 09 februarie 2024

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.03.2021 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Prim-Ministrul României, Guvernul României, Ministrul Finanţelor şi Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, anularea O.U.G. nr. 8/18.02.2021 prin care se menţine valoarea punctului de pensie de 1.442 RON în cursul anului 2021; repunerea în vigoare a art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019, care prevede o valoare a punctului de pensie de 1.875 RON de la 1 septembrie 2021; restituirea sumelor reprezentând diferenţele rezultate din aplicarea Legii nr. 127/2019, plata valorii punctului de pensie de 1.875 RON cu valoarea punctului de referinţă de 75 de RON, începând cu 1 septembrie 2021, actualizată cu rata medie a inflaţiei la momentul plăţii efective, cu dobânda legală şi o nouă decizie de revizuire a pensiei; majorarea cuantumului pensiei prin aplicarea Legii nr. 127/2019, respectiv a art. 152 alin. (4) care prevede o mărire a punctului de pensie pe perioada 1 februarie 1975 - 1 aprilie 2001 cu 10% persoanelor care nu fac dovada venitului lunar brut realizat începând cu data de 1 septembrie 2021; obligarea Guvernului la plata unor daune materiale în cuantum de 10.000 RON, apreciind că dovezile administrate sunt evidente, în condiţiile existenţei unui prejudiciu moral.

Prin sentinţa civilă nr. 933/CA din data de 20 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate şi precizate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Prim-Ministrul României, Guvernul României, Ministrul Finanţelor şi Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 144/2021 din data de 09 decembrie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu; a declinat competenta de soluţionare a acţiunii formulate şi precizate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii: Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Casa Judeţeană de Pensii Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Î.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului.

Prin decizia nr. 630 din 03 februarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a stabilit competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Prim - Ministru B., Casa Judeţeană de Pensii Braşov, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea supusă revizuirii.

Prin încheierea din 15 iunie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis sesizarea din oficiu şi a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul Deciziei nr. 630 din 3 februarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că în cauză competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă - complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale.

3. Cererea de revizuire.

Împotriva încheierii din 15 iunie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de revizuire A., invocând dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele art. 483 şi următoarele din C. proc. civ.

În esenţă, a arătat că acţiunea are ca obiect principal obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii de Pensii Braşov la acordarea de despăgubiri cauzate de O.U.G. nr. 8/2021, acţiune care se circumscrie ipotezei reglementate de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, considerând că se impune anularea încheierii din 15 iunie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat ca, în speţă, competenţa de soluţionare să rămână în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimaţii Casa Judeţeană de Pensii Braşov, Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale au formulat întâmpinări în cuprinsul cărora au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în raport de criticile formulate, de temeiul de drept indicat, precum şi de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii invocată de intimaţi prin întâmpinări, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că revizuirea este o cale de atac nedevolutivă care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greşită a situaţiei de fapt prin hotărârea atacată. În ceea ce priveşte categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit, în principal, că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat cu privire la caracterul fondat sau nefondat al cererii, obiectul revizuirii constituindu-l hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi doar cu titlu de excepţie şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509 din C. proc. civ. pot face obiect al revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Cererea de revizuire formulată de revizuenta A. vizează încheierea din 15 iunie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin care s-a admis sesizarea din oficiu şi s-a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul Deciziei nr. 630 din 3 februarie 2022, pronunţate de aceeaşi instanţă, în sensul că, în cauză, competenţa de soluţionare s-a stabilit în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă - complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Încheierea din 15 iunie 2023, aşa cum s-a menţionat în dispozitivul acesteia, face parte integrantă din Decizia nr. 630 din 3 februarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, fiind definitivă.

O primă condiţie de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii vizează sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul său, avându-se în vedere împrejurarea că, în această materie, prevederile legale incidente sunt de strictă interpretare şi aplicare, nefiind permis a se extinde dincolo de limitele impuse de normele procedurale reglementate de art. 509-513 C. proc. civ.

Legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii în principal împotriva hotărârii prin care s-a rezolvat fondul cauzei, iar o atare concepţie a fost consacrată constant şi în doctrina şi jurisprudenţa în materie, singura excepţie fiind reglementată de noul C. proc. civ. în art. 509 alin. (2), respectiv pentru motivele prevăzute la alin. (1) pct. 3, în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 fiind supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

În materia revizuirii, a evoca fondul în primă instanţă înseamnă a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt deja stabilite, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios. Astfel, evocarea fondului are loc atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, instanţa reapreciază probele administrate de instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie cu totul diferită decât aceea pronunţată de instanţele inferioare. De asemenea, numai dacă din considerentele deciziei rezultă că instanţa a schimbat situaţia de fapt, păstrând totuşi soluţia atacată, revizuirea este admisibilă.

Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic la speţa de faţă, Înalta Curte reţine că, prin încheierea din 15 iunie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021 s-a îndreptat, din oficiu, eroarea materială strecurată în dispozitivul Deciziei nr. 630 din 03 februarie 2022 prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, astfel că, această decizie nu s-a pronunţat asupra fondului şi nici nu a evocat fondul, ci doar a stabilit regulatorul de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ.

Având în vedere că hotărârea care evocă fondul este aceea prin care instanţa soluţionează cererea de chemare în judecată şi celelalte cereri principale sau incidentale formulate de parte, rezultă că hotărârea care soluţionează conflictul de competenţă (respectiv încheierea prin care se îndreaptă erori materiale cuprinse într-o astfel de hotărâre - cum este şi cazul în prezenta speţă) nu evocă fondul şi nu poate fi atacată prin calea de atac a revizuirii.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 509 alin. (2) potrivit cărora "Pentru motivele prevăzute la alin. (1) pct. 3, în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul", Înalta Curte constată că, pe cale extraordinară de atac formulată în cauză, nu s-au indicat niciunul dintre motivele pentru care se poate cerere revizuirea, fiind reiterate doar aspecte de fond ale pricinii.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele reglementate în mod expres de C. proc. civ., demersul părţii fiind inadmisibil.

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate asupra cererii de revizuire.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimaţi şi va respinge cererea de revizuire declarată de revizuenta A. împotriva încheierii din 15 iunie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimaţi.

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuenta A. împotriva încheierii din 15 iunie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 09 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.