Securitate collaborator status: insufficiency of vague information to prove restriction of fundamental rights

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea primei instanţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.06.2022, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.

Prin sentinţa nr. 2320 din 12 decembrie 2022, Curtea a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului CNSAS.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.

A susţinut recurentul că instanţa a calificat în mod greşit informaţiile furnizate de pârât în cadrul notei informative olografe nr. 5384/0022/14.09.1983 că nu ar îndeplini condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind constatarea calităţii de colaborator a acestuia. Pe lângă nota informativă, în cadrul acţiunii a menţionat şi nota ofiţerului în care s-au dispus măsuri.

Din coroborarea actelor existenta la dosar cu Raportul cu propunere de recrutare în calitate de colaborator a pârâtului A., rezultă că sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b), însă instanţa de fond a analizat şi a apreciat izolat fiecare material probator.

Astfel, atitudinea denunţată se referă la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist (intenţia de a părăsi ţara), persoanele denunţate sunt identificate iar împotriva persoanelor denunţate Securitatea a luat/a înăsprit măsurile de supraveghere.

3. Apărările formulate

Intimatul-pârât a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant şi a actelor şi lucrărilor dosarului, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Nu se poate reţine incidenţa motivului de casare invocat de recurent, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de fond aplicând şi interpretând corect dispoziţiile de drept material.

Noţiunea de "colaborator al Securităţii" este definită în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".

Potrivit acestor dispoziţii, prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securităţii este aceea ca persoana să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii; a doua condiţie vizează calitatea informaţiei furnizate, în sensul denunţării de activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiţie se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, nu orice informaţie sau declaraţie se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menţionat.

Din analiza materialelor informative prezentate de recurentul-reclamant, rezultă că activitatea intimatului nu poate fi încadrată ca fiind aceea de colaborator al securităţii întrucât îi lipseşte elementul esenţial prevăzut de dispoziţiile legale mai sus menţionate, respectiv îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului. Informaţiile furnizate cu privire la persoanele despre care era chestionat nu vizau activităţi concrete ale acestora, care să vizeze acţiuni potrivnice regimului, nefiind, prin urmare, de natură a îngrădi drepturile şi libertăţile cetăţeneşti ale persoanelor respective. După cum reiese din conţinutul notei informative, aspect corect reţinut de instanţa de fond, cele relatate nu priveau o persoană anume, informaţiile furnizate fiind vagi, ceea ce nu denotă îndeplinirea condiţiei prevăzute de lege.

De asemenea, nici cele consemnate în nota ofiţerului de securitate, care face referire la discuţiile purtate cu sursa, nu pot suplini dovezile în privinţa conţinutului informaţiilor şi a posibilelor consecinţe ale acestora.

Prin urmare, înscrisurile la care face trimitere recurentul-reclamant nu pot avea relevanţa juridică pretinsă întrucât, în cauză, nu au fost prezentate şi alte probe care să permită o apreciere în sensul celor susţinute prin recurs, astfel că nu se impune o soluţie contrară celei adoptate de judecătorul fondului.

Sub acest aspect, se reţin şi cele statuate prin Decizia nr. 672/2012 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" sunt neconstituţionale, deoarece constatarea calităţii de colaborator al Securităţii trebuie să fie rezultatul unei analize minuţioase asupra întregului material depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi nu poate fi stabilită numai pe baza "relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii".

Instanţa de contencios constituţional a apreciat că, pentru a da eficienţă dreptului la un proces echitabil şi, implicit, dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" nu pot fi administrate şi apreciate individual, ca probe unice.

Astfel, a primi interpretarea excesivă dată de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii noţiunilor de activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi de îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat.

2. Soluţia instanţei de recurs

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 2320 din 12 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.