Peremption of recourse: failure to request judgment in absentia fails to interrupt the six-month procedural lapse

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii. Procedura derulată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 04.06.2020, sub numărul x/2020, reclamanta Consorţiul format din A. şi B., desemnat în calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul Sectorului 3 şi Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, anularea Deciziei nr. 21287 din 17.02.2020 emise de Primăria Sectorului 3 al Municipiului Bucureşti, anularea dispoziţiei atacate şi predarea autoturismului aparţinând debitoarei către lichidatorului judiciar.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 6954 din 16 decembrie 2020, Tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti şi a respins acţiunea în contradictoriu cu acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis excepţia tardivităţii şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta C. S.R.L. prin lichidatori judiciari B. şi A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Sectorului 3 al Municipiului Bucureşti, ca fiind tardiv introdusă.

1.3. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate şi, rejudecând, anularea Deciziei nr. 21287 din 17.02.2020 emise de Primăria Sectorului 3 al Municipiului Bucureşti, privind respingerea plângerii formulate împotriva Dispoziţiei nr. 1703/16.04.2019 emise de Primarul Sectorului 3 al Municipiului Bucureşti privind trecerea în patrimonial privat al Municipiului Bucureşti a autovehiculului cu număr de înmatriculare x şi pe cale de consecinţă anularea dispoziţiei atacate şi predarea autoturismului aparţinând debitoarei către lichidatorul judiciar.

1.4. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 29.04.2021.

Prin încheierea de şedinţă din 10 ianuarie 2022, Curtea a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de lipsa părţilor care nu au solicitat judecarea în lipsă.

La data de 19.01.2022, recurenta-reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol.

Prin încheierea de şedinţă din 27 iunie 2022, Curtea a respins cererea de repunere pe rol, constatând lipsa părţilor şi faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, şi a menţinut măsura suspendării judecăţii.

2. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs

La data de 19.09.2022, recurenta-reclamantă a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Prin Decizia nr. 143 din 23 ianuarie 2023, Curtea a admis excepţia perimării ridicată din oficiu şi a constatat perimată cererea de recurs.

A reţinut instanţa că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 10.01.2022, când cauza a fost suspendată pentru lipsa părţilor, iar cererea formulată de recurentă la data de 19.01.2022 nu poate fi considerată ca un act întrerupător de perimare, în sensul art. 417 C. proc. civ., pentru că nu a fost îndeplinit cu respectarea prevederilor legale.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta-reclamantă C. S.R.L., solicitând schimbarea hotărârii atacate şi repunerea cauzei pe rol în vederea judecării.

A susţinut recurenta că în mod eronat s-a dispus perimarea cauzei, perimarea fiind o sancţiune procedurală ce operează de drept dacă cererea a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni.

În cauză, lichidatorul judiciar a formulat două cereri de repunere pe rol, respectiv la 18.01.2022, termenul de judecată fiind fixat la 27.06.2022, şi la 19.09.2022, termenul de judecată fiind fixat la 23.01.2023, ambele cereri întrerupând perimarea, reprezentând acte de procedură făcute în vederea judecării procesului, în sensul art. 417 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.,

"Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Deci, perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

De asemenea, dispoziţiile art. 418 C. proc. civ. prevăd în mod expres şi limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv:

"(1) Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată;

(2) În cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare;

(3) Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege."

Înalta Curte apreciază că, în cauză, în mod corect instanţa de recurs a constatat că s-a împlinit termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., ultimul act de procedură fiind efectuat la data de 10.01.2022, când pricina a fost suspendată pentru lipsa părţilor, măsura suspendării fiind menţinută prin încheierea de şedinţă din 27 iunie 2022.

Împrejurarea că recurenta-reclamantă, prin lichidator judiciar, a solicitat repunerea cauzei pe rol la data de 18.01.2022, nu a fost de natură a întrerupe cursul perimării, având în vedere că pricina nu a fost repusă pe rol, ci, prin încheierea de şedinţă din 27 iunie 2022, instanţa a respins cererea de repunere pe rol şi a menţinut măsura suspendării cauzei, reţinând că niciuna dintre părţi nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Contrar alegaţiilor recurentei-reclamante, Înalta Curte apreciază că cererea de repunere pe rol neînsoţită de solicitarea de judecată în lipsă nu poate constitui act de procedură căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, deoarece nu se poate păşi nici ulterior la continuarea judecăţii în lipsa unei solicitări exprese de judecare în lipsă.

De asemenea, actul de procedură întreruptiv al cursului termenului de perimare trebuie efectuat în vederea judecării procesului, cerinţă neîndeplinită de prima cerere de repunere pe rol formulată de recurenta-reclamantă.

Prin urmare, în mod corect instanţa a apreciat că nu a fost întrerupt cursul perimării în înţelesul dispoziţiilor art. 417-418 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cea de-a doua cerere de repunere pe rol formulată de recurentă la data de 19.09.2022, prin care a solicitat şi judecata în lipsă, Înalta Curte constată că acest act de procedură a fost întocmit după împlinirea termenului de perimare, 10.07.2022.

Prin urmare, decizia recurată este la adăpost de orice critică, conduita recurentei-reclamante fiind una culpabilă, ce echivalează cu lipsa de stăruinţă în judecarea pricinii, întrucât a formulat cererea de repunere a cauzei pe rol fără să fi solicitat judecarea în lipsă şi nici nu s-a prezentat la termenul pentru care a fost legal citată, deşi suspendarea cauzei fusese dispusă tocmai pentru lipsa nejustificată a părţilor.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta C. S.R.L. prin Consorţiul format din lichidatori judiciari A. şi B. împotriva sentinţei nr. 143 din 23 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.