Securitate collaborator status: whether reporting economic comparisons and emigration intent satisfies the statutory hostility and fundamental rights restriction criteria

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 decembrie 2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ("CNSAS", "Consiliul"), în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1603 din 27 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1603 din 27 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, reclamantul susţine că instanţa de fond a reţinut greşit că informaţiile furnizate de pârât nu se referă la acţiuni îndreptate împotriva regimului comunist. Se încadrează în această categorie comentariile referitoare la nivelul de trai şi comparaţiile dintre condiţiile de trai din străinătate şi cele din România, care au constituit întotdeauna, pentru organele de Securitate, motive de deschidere a unor dosare de urmărire informativă.

Contrar celor reţinute în sentinţa recurată, reclamantul apreciază că nu prezintă relevanţă, din perspectiva art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, notorietatea informaţiilor furnizate de pârât, gradul de informare a Securităţii ori modalitatea în care, urmare a furnizării acestor informaţii, Securitatea a încălcat drepturi şi libertăţi ale persoanei denunţate. Interpretarea din considerentele sentinţei este contrară scopului normei şi ar conduce la neaplicarea acesteia. Astfel, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că denunţul pârâtului cu privire la comparaţiile pe care le făcea persoana urmărită între nivelul de trai din România şi cel din Occident nu se referă la o atitudine potrivnică regimului comunist. În realitate, cele susţinute de persoana denunţată veneau în contradicţie cu propaganda regimului de la Bucureşti, care susţinea că nivelul de trai din ţară atingea cele mai înalte standarde, depăşind nivelul de viaţă din statele occidentale.

De altfel, arată recurentul-reclamant, intimatul-pârât nu avea cum să cunoască gradul de informare a Securităţii şi trebuia să ia în considerare că informaţiile pe care le oferea constituiau materiale de primă sesizare.

Apreciază recurentul CNSAS că şi cea de-a doua condiţie legală era îndeplinită în speţă, întrucât nu se poate susţine că furnizarea informaţiilor nu a fost făcută conştient. Intimatul-pârât nu putea să cunoască, la data informărilor, dacă Securitatea avea sau nu cunoştinţă de situaţiile denunţate, astfel că nu a menajat interesele persoanei denunţate, nu a avut o atitudine precaută şi nici de protejare a celui denunţat. Prin urmare, nesocotind interesele celui denunţat, pârâtul a conştientizat că asupra persoanei la care se referă delaţiunile pot fi luate măsuri de urmărire şi verificare şi, prin urmare, a vizat îngrădirea drepturilor privind viaţa privată, atât timp cât a acceptat că persoana denunţată putea să facă obiectul unor investigaţii suplimentare ale Securităţii, ca rezultat al denunţurilor sale.

Susţine recurentul-reclamant că textul de lege incident se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, iar nu la încălcarea propriu-zisă, fiind suficientă crearea unei stări de pericol la adresa celui denunţat, astfel cum rezultă şi din jurisprudenţa instanţelor naţionale. Pârâtul trebuia să realizeze că, odată ce furniza astfel de informaţii, asupra persoanelor la care se referea în denunţuri urma să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea organelor de Securitate ori o înăsprire a formelor de supraveghere, Aceste investigaţii suplimentare presupuneau cel puţin încălcarea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, prin căutarea şi obţinerea de noi informaţii despre cei urmăriţi, fără acordul lor.

Consideră Consiliul recurent că nu există nicio condiţie legală referitoare la notorietatea informaţiilor. Legiuitorul nu face o astfel de distincţie, iar intimatul-pârât nu avea cum să cunoască gradul de informare a Securităţii, astfel că trebuia să adopte o atitudine prudentă şi să ia în calcul ipoteza că nu se cunoşteau atitudinile/opiniile persoanei denunţate. Or, intimatul-pârât a dovedit că nu a fost interesat de posibilele efecte negative ale informaţiilor sale şi, prin urmare, a vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată al celui denunţat.

Mai arată că relevantă este activitatea concretă desfăşurată de persoana verificată de organele de Securitate, iar nu activitatea desfăşurată ulterior primirii informaţiilor de către aceste organe. Consecinţa finală a denunţului reprezenta un element independent de voinţa denunţătorului, fiind, astfel, corectă reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa persoanelor care au furnizat informaţii apte să producă repercusiuni împotriva celui denunţat, fără ca aceste repercusiuni să se producă în mod concret.

Învederează recurentul-reclamant şi că în speţă nu s-a demonstrat exercitarea unor presiuni pentru furnizarea notelor informative şi că pârâtul nu s-a aflat în niciuna dintre situaţiile de excepţie reglementate de art. 2 lit. b) teza a doua din O.U.G. nr. 24/2008.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, reţionamentul expus de instanţa de fond fiind corect şi legal, informaţiile prezentate în notele informative nevizând îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului şi nefiind apte să producă o astfel de consecinţă.

Susţine intimatul că argumentele din recursul Consiliului nu sunt apte să răstoarne concluziile primei instanţe, respectiv să demonstreze îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Informaţiile redate în cuprinsul notelor informative se refereau la activităţi cotidiene din viaţa de student, la modalitatea în care B. îşi petrecea vacanţele, la detalii despre viaţa familiei sale şi la chestiuni obiective şi generale despre situaţia din Ungaria, adică chestiuni fără vreo relevanţă sau însemnătate politică. Din informaţiile redate se observă că s-a adus la cunoştinţa organelor de Securitate contrariul faptelor pe care Securitatea se aştepta ca B. să le comită. Astfel, susţine intimatul-pârât, a arătat că B. nu avea de gând să se transfere în Ungaria sau în alte ţări occidentale, acesta considera că regimul de acolo este foarte asemănător cu cel din România, că viaţa din Ungaria este dificilă datorită cheltuielilor foarte ridicate şi că, în cadrul protestelor din perioada aceea, nici nu se pusese în discuţie alipirea Ardealului la Ungaria. A mai arătat expres că persoana urmărită nu a manifestat nici activităţi şi nici atitudini potrivnice regimului comunist din România, ci, cel mult, discuţiile purtate cu acesta aveau ca obiect opinii general - obiective cu privire Ia subiectele actuale ale acelor timpuri, privind România şi Ungaria - ambele ţări aflându-se ambele sub regimuri socialiste.

Aşadar, apreciază intimatul-pârât, aceste informaţii nu denunţau activităţi sau atitudini contrare regimului comunist, întreprinse de B. sau de alte persoane şi nici nu se refereau la credinţe sau opinii personale ale acestuia, ci la aspecte generale ale vieţii din România şi din Ungaria, aferente perioadei respective, expuse într-un mod obiectiv şi factual.

Susţine recurentul-reclamant că, în perioada 1987 - 1988, a fost persuadat de către organele de Securitate, prin mijloacele clasice de intimidare, pentru a oferi informaţii despre studentul B.. Astfel, în perioada respectivă, a fost indirect obligat, prin intimidare şi ameninţare, de către organele represive ale Securităţii, să ofere notele informative depuse de Consiliu la dosar, cu privire la persoana urmărită. Intimatul-reclamant reiterează aspectele referitoare la natura informaţiilor oferite şi consideră că ele pot fi catalogate ca irelevante şi neutre, urmărind să nu îl afecteze pe B., câtă vreme cunoştea că organele de Securitate îl urmăreau pe acesta încă din anul 1986.

Pentru aceste motive, concluzionează intimatul-pârât că nu este îndeplinită prima condiţie impusă de art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie prevăzută de textul de lege incident, susţine intimatul-pârât că, raportat la natura şi caracterul informaţiilor prezentate, acestea nu erau nici măcar apte să conducă la îngrădirea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale lui B., sens în care solicită a se avea în vedere că:

- la momentul recrutării sale, exista deja un dosar de urmărire al Securităţii pe numele lui B., acesta avea cunoştinţă de faptul că este urmărit de către organele Securităţii şi, mai mult, atât pârâtul, cât şi toţi colegii cunoşteau aceste aspecte, B. relatându-le de la bun început despre situaţia sa politică;

- prin informaţiile oferite, intimatul-pârât a încercat să îl protejeze pe B., prezentând mereu chestiuni cotidiene, generale, fără semnificaţie politică, într-un mod cât mai sumar şi obiectiv, aceasta fiind unica modalitate de protejare atât a persoanei urmărite, cât şi a intimatului şi familiei sale; susţinerile reclamantului CNSAS din cuprinsul recursului sunt false şi contrare realităţii, câtă vreme, tocmai cunoscând că Securitatea îl urmărea pe B. încă din anul 1986, intimatul a încercat să prezinte doar detalii cotidiene, generale, cu privire la activitatea lui B., fără a folosi în acest sens mijloace ascunse de urmărire/ascultare în scopul de a viola viaţa privată a celui urmărit;

- aspectele privind petrecerea vacanţei de vară la mare cu cortul, ieşirea la o bere cu colegii şi cu profesorii după examen, căsătoria surorii sale, impozitele şi taxele foarte ridicate din Ungaria sau faptul că, în Ungaria, cei înstăriţi aveau posibilitatea de a prinde şi alte programe TV prin satelit, în contextul în care opinia personală a lui B. era aceea că viaţa în Ungaria era similară cu cea din România, nu pot fi caracterizate nici măcar ca fiind apte să creeze o stare de pericol pentru cel urmărit, în sensul jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cum susţine recurentul CNSAS;

- nu se poate afirma că aceste informaţii vizau sau erau apte să conducă la îngrădirea dreptului la viaţa privată, respectiv a dreptului la libertatea cuvântului, pentru a se putea trage concluzia că intimatul-pârât deţine calitatea de colaborator al Securităţii, după cum afirmă în mod neîntemeiat CNSAS;

- intimatul-pârât cunoştea că persoana era deja urmărită de organele de Securitate încă din anul 1986, iar nu ca urmare a denunţului său; a fost recrutat în mod intenţionat de organele de Securitate, fiind obligat să ofere informaţii suplimentare despre activitatea şi viaţa privată a persoanei urmărite, în caz contrar familia sa fiind în pericol şi, dată fiind natura informaţiilor oferite, era conştient că acestea nu erau apte a îngrădi dreptul la viaţă privată al acesteia;

- împrejurarea că intimatul-pârât a fost obligat, indirect, să prezinte anumite informaţii Securităţii, respectiv să redacteze şi semneze notele informative sub dictarea Securităţii, nu denotă, în mod automat, că aceste acţiuni au fost apte, în vreun mod, să afecteze viaţa şi/sau drepturile lui B. sau că intimatul ar fi urmărit acest lucru. Din contră, până în anul 1991, B. şi-a finalizat studiile fără impedimente şi a devenit profesor de matematică, exact aşa cum îşi dorise de la bun început, fără a suferi vreo piedică sau constrângere din partea Securităţii sau a regimului politic.

În concluzie, arată intimatul-pârât, nici a doua condiţie impusă de lege nu este îndeplinită.

Suplimentar celor două condiţii legale, solicită a se avea în vedere şi modalitatea în care a avut loc recrutarea, respectiv fără voia sa şi fără a existe vreun interes în a-l urmări pe B., aspect de care recurentul nu ţine cont. În anul 1987, pe când era student în anul II de Facultate, intimatul-pârât a fost chemat la secretariatul facultăţii, unde un reprezentant al Securităţii i-a adus la cunoştinţă că a fost recrutat în vederea supravegherii colegului său de facultate, B., suspectat de manifestări naţional-iredentiste. Reprezentantul Securităţii i-a relatat că a fost recrutat pentru această sarcină ca urmare a originilor "serioase", precum şi a conduitei exemplare ca student, Securitatea deţinând deja toate informaţiile despre situaţia sa familială, ocupaţiile părinţilor săi, domiciliul acestora, parcursul său educaţional. Totodată, reprezentantul Securităţii i-a adus la cunoştinţă că avea obligaţia de a semna Angajamentul faţă de Securitate, sens în care i-a fost dictat conţinutul acestui înscris din 10.06.1987, pe care a fost obligat să îl redacteze olograf şi să îl semneze.

Arată că în contextul în care prima întâlnire cu reprezentantul Securităţii s-a derulat extrem de rapid, întreaga procedură fiind deja pregătită anterior, nu a avut posibilitatea de a refuza în fapt cooperarea cu Securitatea. Sunt de notorietate acţiunile Securităţii în perioada respectivă, activitatea invadentă de urmărire pe care o aborda, precum şi sentimentul profund de frică permanentă instaurată de această instituţie. Din această pricină, având doar 20 de ani, susţine intimatul-pârât că nu s-a putut opune solicitării Securităţii, simţind că o astfel de opoziţie ar fi putut avea repercusiuni grave asupra sa şi asupra familiei sale. Ca atare, a încercat să îl sprijine în mod indirect pe B., prin relatările sale păstrând un ton cât mai obiectiv şi relatând în mare parte chestiuni cotidiene, irelevante din perspectiva Securităţii, astfel cum a reţinut şi prima instanţă.

Consideră intimatul-pârât că, în aplicarea legii, nu orice furnizare de informaţii conduce la concluzia că persoana care le-a furnizat are calitatea de colaborator al Securităţii, impunându-se verificarea naturii informaţiilor oferite, contextul factual în care au fost prezentate, modalitatea de prezentare, raportat la fiecare speţă în parte. În caz contrar, s-ar lipsi de conţinut dispoziţiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, simpla existenţa a unor note informative sau a unor declaraţii conferite de particulari Securităţii echivalând, din start, cu calitatea de colaborator a persoanei în cauză. În speţa de faţă, Curtea de Apel Bucureşti a procedat la o astfel de analiză a informaţiilor prezentate de pârât Securităţii şi a ajuns la concluzia corectă că natura acestora nu poate atrage incidenţa art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru următoarele considerente:

Pentru a răspunde criticilor reclamantului, instanţa de control judiciar consideră necesar a expune în prealabil situaţia de fapt dedusă judecăţii şi parcursul litigios al cauzei.

Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat instanţa de contencios administrativ, solicitând ca, în aplicarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, să constate calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului A..

În dovedirea cererii, reclamantul a învederat că pârâtul este titularul dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.), fiind menţionat şi în dosarul x (titular B.B.E.I. - cotă C.N.S.A.S.) şi că a fost recrutat de organele de Securitate în anul 1987 pentru supravegherea colegilor de an şi a mediului studenţesc din căminul Grozăveşti, în principal a lui B., cunoscut cu manifestări naţionalist-iredentiste. După repartizarea ca profesor în comuna Bale, jud. Bihor, acesta a fost reînregistrat ca informator în legătura IJS Bihor în aprilie 1989, pe linie de securitate şi gardă, în perioada 1987-1989.

A mai arătat că pârâtul a întocmit olograf şi semnat olograf indescifrabil un angajament datat 10.06.1987, prin care a preluat numele conspirativ "C." şi că, pe parcursul colaborării cu Securitatea, a furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii. În acest sens, au fost prezentate instanţei de fond următoarele note informative olografe semnate cu numele conspirativ "C.":

- Nota din 06.05.1987, olografă, semnată cu numele conspirativ C., în care se menţionează:

"Vă informez că în cadrul facultăţii de matematică se află studentul român de naţionalitate maghiară B., în anul II, grupa 211. Despre acesta pot informa următoarele: se află în relaţii apropiate doar cu sursa şi cu D., student în anul II grupa 210 la matematică cu care cel în cauză se află în relaţii, întrucât a stat un an de zile în cameră. Sus numitul în unele discuţii pe care le-a purtat cu sursa şi cu unii colegi ca E.., F., G. a povestit că a fost deseori în Ungaria si că acolo comparativ cu România există un nivel de trai mult mai ridicat, că metroul construit în România este mult sub nivelul celui din Budapesta, că produsele ungureşti sunt de o calitate superioară celor româneşti precum si alte aspecte laudative la adresa Ungariei diminuând realizările economice ale tării noastre. Faţă de sursă a afirmat că intenţionează ca în vara aceasta să efectueze o nouă excursie în Ungaria, unde din câte a înţeles sursa are o soră. În rest faţă de colegii români este retras, rareori poate fi văzut în compania acestora. Faţă de sursă, pe care o simpatizează uneori are momente de sinceritate. Pe perioada cât locuia în cămin cel în cauză primea diverse vizite de la cetăţeni maghiari din diverse zone ale ţării. În prezent B. locuieşte la o gazdă, unde posedă o garsonieră împreună cu o studentă C. de la Facultatea de Limba şi Literatura română anul 11. Pe perioada cât a stat în cămin se zvonea faptul că B. a mai fost student la o facultate din Cluj-Napoca şi că a fost dat afară pentru unele manifestări cu caracter politic. Sursa ne mai menţionează că printre vizitatorii iui B. sunt şi unii studenţi din Cluj iar locuinţa sa actuală s-ar afla în Drumul Taberei în zona Orizont", (dosar nr. x, f. xv.);

- Notă din 16.06.1987, olografă, semnată cu numele conspirativ C., în care s-a menţionat:

"Vă informez că studentul B.. într-o discuţie privitor la echivalarea facultăţilor în străinătate, acesta a afirmat că matematica-fizica nu se echivalează peste hotare, este decis să renunţe la această facultate, urmând să se înscrie la silvicultură. Din această discuţie au rezultat intenţiile celui în cauză de a se stabili peste hotare. De fapt B. a afirmat că sora lui din Târgu-Mureş a primit aprobarea de a pleca. După cum am afirmat într-o notă anterioară acesta s-a stabilit într-o garsonieră din Drumul Taberei care are telefonul cu nr. x. Am mai aflat că E. are doi studenţi de naţionalitate maghiară în cadrul Facultăţii de matematică dar în ani mai mari. Acesta i-a mai spus că în vacanţă care începe pe 13 iulie va pleca la mare cu cortul împreună cu studenta C, cu care acesta convieţuieşte." (dosar nr. x, f. x);

- Notă din 18.03.1988, olografă, semnată cu numele conspirativ C., în care se menţionează:

"Luni 16.03.1988 am fost vizitat la cămin de către colegul meu de facultate B.., ocazie cu care acesta mi-a spus următoarele: nu mi-a spus din ce surse ştie, însă mi-a relatat că a doua zi 15.03.1988 urma ca în Ungaria să aibă loc o mare manifestaţie (cel puţin în Budapesta) prin care oamenii muncii de acolo urmau să protesteze împotriva creşterii preţurilor la toate produsele şi pentru crearea unor condiţii de viaţă mai corespunzătoare. B. afirma că în general în Ungaria se trăieşte greu cu toate că aprovizionarea este corespunzătoare, însă datorită preţurilor ridicate şi impozitelor mari oamenii nu au posibilităţi să cumpere hrană, că în general viată este mai liberă decât la noi şi dădea exemplu că ungurii pot cumpăra dispozitive pentru televizoare prin care pot să prindă programele de televiziune prin sateliţi însă datorită preţurilor mari nu au acces la acestea decât o mică parte din populaţie. Sora lui B. care nu a reuşit la un institut de învăţământ superior şi-a depus actele de căsătorie cu un maghiar din Budapesta, poloist. Acesta l-a vizitat şi pe H. în Bucureşti, ocazie cu care i-a spus că între nivelul de trai din Anglia (unde lucrează tatăl acestuia) şi cel din Ungaria este net defavorabil Ungariei. B.. care într-o perioadă intenţiona să se retragă din facultate şi să dea la silvicultură, intenţionează să o continue şi să-şi găsească loc de muncă în judeţele Covasna şi Harghita. Adresa lui din Bucureşti este: Calea x, et. VIII" (dosar nr. x, fila x);

- Notă din 02.05.1988, olografă, semnată cu numele conspirativ C., în care se menţionează:

"La începutul lunii aprilie 1988 în cadrul unei discuţii pe care am avut-o cu colegul de grupă B.. şi în prezenţa altor colegi printre care: S. O., G. acesta a relatat următoarele: a auzit că în Ungaria, la Budapesta au avut loc nişte demonstraţii şi la întrebarea mea dacă aceşti demonstranţi au cerut şi alipirea Ardealului la Ungaria, el mi-a spus că nu a auzit de acest lucru. În continuare s-a discutat pe marginea cărţilor care apar, atât în Ungaria cât şi în România şi care au ca subiect originea şi apartenenţa acestei regiuni ia România sau Ungaria. B. a arătat că cărţile care apar în Ungaria şi România pe această temă conţin multe minciuni şi se bat cap în cap. Aceste cărţi sunt scrise nu pentru popor pe care nu-l interesează acest lucru ci pentru autorităţile din ţările respective. El a afirmat că nu-l interesează această problemă în dezbatere, nu citeşte aceste cărţi şi nu a citit nici Istoria Transilvaniei. A citit unele cărţi privind atrocităţile săvârşite de hortişti în Transilvania şi l-a întrebat pe tatăl său dacă este adevărat ce se scrie în ele, iar acesta care este membru de partid i-a spus că unele sunt adevărate iar în alte părţi sunt şi exagerări. Fiind întrebat de unul dintre colegi dacă ar pleca în Ungaria a spus că nu ar pleca întrucât şi acolo şi aici este regim socialist, piaţa este mai bine aprovizionată în Ungaria însă preţurile sunt mult mai ridicate. Nu se pune problema să plece în această ţară şi dacă ar fi să plece, ar pleca în Occident, însă în momentul de fată nu se pune această problemă." (dosar nr. x, f. xv.).

Pârâtul A. a contestat susţinerile reclamantului CNSAS, apreciind, în esenţă, că informaţiile furnizate organelor de Securitate nu îndeplineau condiţia de a viza activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, iar scopul furnizării lor nu a fost acela de a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Prima instanţă a valorificat apărările pârâtului A., apreciind că nu sunt întrunite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de conţinutul şi natura informaţiilor furnizate prin notele informative, anterior expuse, care nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Împotriva sentinţei instanţei de fond, reclamantul CNSAS a declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în speţa de faţă.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este considerat colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.".

Aşadar, pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii, textul de lege prevede întrunirea cumulativă a două condiţii, respectiv persoana pârâtă să fi furnizat organelor de Securitate informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi aceste informaţii să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Îndeplinirea acestor cerinţe se verifică de instanţa de contencios administrativ prin prisma probatoriului administrat în cauză, a dovezilor depuse în probaţiune de reclamant şi a celor depuse în contraprobă de pârât, impunând o analiză concretă, efectivă şi punctuală a înscrisurilor depuse în dosar, din perspectiva naturii şi conţinutului informaţiilor furnizate organelor de Securitate.

În raport de contextul factual anterior prezentat şi de norma legală aplicabilă, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile de nelegalitate formulate de reclamantul CNSAS, instanţa de fond făcând o greşită aplicare în cauză a normelor de drept material.

Lecturând considerentele sentinţei atacate, Înalta Curte constată că prima instanţă a analizat îndeplinirea primei condiţii legale prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv aceea ca informaţiile furnizate să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi, constatând că nu se confirmă, nu a mai procedat la analiza celei de-a doua condiţii, referitoare la vizarea îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Contrar opiniei primei instanţe, Înalta Curte constată că parte din informaţiile oferite de pârâtul A. organelor de Securitate se subsumează primei condiţii legale, expunând aspecte care fac parte din activităţile considerate potrivnice regimului comunist totalitar, astfel cum rezultă din notele informative din datele de 06.05.1987, 16.06.1987 şi 18.03.1988.

În ceea ce priveşte nota informativă dată la data de 02.05.1988, Înalta Curte constată că, prin natura informaţiilor oferite, acestea nu erau de natură a-l afecta în vreun fel pe B. (persoana urmărită) în relaţia cu organele de Securitate, necuprinzând aspecte din care să rezulte vreo atitudine sau acţiune a acestuia, care ar fi putut fi apreciată drept potrivnică regimului politic comunist. Dimpotrivă, conform relatărilor pârâtului, opiniile exprimate de persoana urmărită sunt în sensul respingerii ideilor iredentiste referitoare la alipirea Ardealului la Ungaria şi indicării ferme a lipsei intenţiei de a părăsi teritoriul României, opinii care nu aveau aptitudinea de a ridica suspiciuni organelor de represiune comuniste.

O cu totul altă situaţie rezultă din conţinutul celorlalte note informative date de pârâtul A.,

Astfel, prin nota informativă din 06.05.1987, pârâtul a adus la cunoştinţa organelor de Securitate că persoana urmărită (B.) a afirmat că "a fost deseori în Ungaria si că acolo comparativ cu România există un nivel de trai mult mai ridicat, că metroul construit în România este mult sub nivelul celui din Budapesta, că produsele ungureşti sunt de o calitate superioară celor româneşti precum si alte aspecte laudative la adresa Ungariei diminuând realizările economice ale tării noastre.".

Prin nota informativă din 16.06.1987, pârâtul a adus la cunoştinţa organelor de Securitate că persoana urmărită "a afirmat că matematica-fizica nu se echivalează peste hotare, este decis să renunţe la această facultate, urmând să se înscrie la silvicultură. Din această discuţie au rezultat intenţiile celui în cauză de a se stabili peste hotare."

În fine, prin nota informativă din 18.03.1988, pârâtul învederează că B. i-a relatat că "a doua zi 15.03.1988 urma ca în Ungaria să aibă loc o mare manifestaţie (cel puţin în Budapesta) prin care oamenii muncii de acolo urmau să protesteze împotriva creşterii preţurilor la toate produsele şi pentru crearea unor condiţii de viaţă mai corespunzătoare. B. afirma că în general în Ungaria se trăieşte greu cu toate că aprovizionarea este corespunzătoare, însă datorită preţurilor ridicate şi impozitelor mari oamenii nu au posibilităţi să cumpere hrană, că în general viată este mai liberă decât la noi şi dădea exemplu că ungurii pot cumpăra dispozitive pentru televizoare prin care pot să prindă programele de televiziune prin sateliţi însă datorită preţurilor mari nu au acces la acestea decât o mică parte din populaţie."

Informaţiile oferite de intimatul-pârât exprimau nemulţumirile persoanei urmărite (B.) la adresa situaţiei economice din România, apreciată a fi mai grea decât în Ungaria, susţineau ideea unei vieţi mai libere în altă ţară şi conturau dorinţa acesteia de a părăsi teritoriul României, sens în care urmărea să schimbe specializarea pe care o urma la facultate, pentru a-şi putea echivala studiile peste hotare. Aceste informaţii interesau organele de Securitate, regimul totalitar comunist prezumând astfel de persoane ca având atitudini potrivnice sistemului, într-o perioadă în care libertatea de circulaţie era îngrădită de autorităţile statale, interzicând propriilor cetăţeni să părăsească teritoriul ţării, iar dreptul la liberă exprimare era supus controlului şi cenzurii. Aprecierile persoanei urmărite cu privire la situaţia economică a ţării contraveneau propagandei regimului politic, care susţinea existenţa unui nivel de trai ridicat, peste cel din statele occidentale, iar contestarea acestei situaţii şi expunerea realităţii erau ferm descurajate, prin măsuri de supraveghere şi urmărire informativă de către organele de Securitate sau chiar prin luarea unor măsuri mai aspre (condamnare penală). Similar, intenţia de părăsire a teritoriului României era considerată o dovadă a opoziţiei faţă de regimul politic comunist.

Altfel spus, comentariile negative la adresa regimului politic, inclusiv criticile referitoare la situaţia economică a ţării ori intenţiile de plecare din ţară erau considerate activităţi neconforme cu ideologia regimului comunist totalitar, iar aceste acţiuni puteau atrage persecuţii din partea organelor represive ale regimului comunist. Ca atare, acţiunile pârâtului de furnizare a unor informaţii de această natură către organele de Securitate se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Chiar dacă, astfel cum a susţinut intimatul-pârât, prin forma de expunere a informaţiilor, acesta a încercat să prezinte elemente neutre sau favorabile persoanei vizate, fapta de colaborare cu organele Securităţii nu este înlăturată, art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 atribuind calitatea de colaborator persoanei care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist.

În concluzie, faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că în speţă este dovedită îndeplinirea primei condiţii legale prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind greşită concluzia contrară a instanţei de fond.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie legală, şi anume aceea ca informaţiile comunicate organelor de Securitate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, Înalta Curte constată că şi aceasta este îndeplinită în cauză. Art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu se referă la îngrădirea efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficientă "vizarea" unei astfel de îngrădiri. Or, oferirea de informaţii era aptă să afecteze dreptul la viaţă privată al persoanei vizate, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptul la libertatea cuvântului, prevăzut de art. 19 din acelaşi pact şi de art. 28 din Constituţia României de la 1965, astfel cum corect a susţinut recurentul-reclamant. Intimatul-pârât putea şi trebuia să conştientizeze că, prin furnizarea informaţiilor, asupra persoanei denunţate exista riscul de a se desfăşura acţiuni de represalii din partea organelor statale, câtă vreme, deşi activitatea de urmărire informativă privea aspecte din sfera de interes a vieţii particulare a persoanelor vizate, scopul real al urmăririi era acela de a identifica şi persecuta opozanţii regimului politic comunist.

Argumentul pârâtului în sensul ca informaţiile furnizate nu putea conduce la îngrădirea vreunor drepturi sau libertăţi ale persoanei urmărite, câtă vreme aceasta nu a suferit consecinţe de ordin profesional, finalizând studiile şi obţinând postul urmărit, este neîntemeiat, deoarece activităţile de supraveghere informativă, prin natura lor, încalcă în mod grav dreptul la viată privată şi libertatea cuvântului. Starea de pericol faţă de persoana urmărită a fost creată prin însuşi faptul nominalizării sale de către pârât in ipostaze considerate ostile orânduirii sociale existente, indiferent de consecinţele concrete atrase si de prevederile legale concrete de la acel moment.

S-a mai susţinut de către pârât că recrutarea sa s-a făcut sub imperiul constrângerii morale exercitate de organele de Securitate şi că informaţiile comunicate erau deja cunoscute organelor de Securitate, însă nici aceste argumente nu sunt apte să înlăture concluzia colaborării cu organele de Securitate. Situaţiile de excepţie în care furnizarea de informaţii nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea sunt numai cele prevăzute expres de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, nefiind regăsite în speţă:

"Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe.".

Astfel, intimatul-pârât nu s-a aflat în cercetare sau judecată la data întocmirii celor trei note informative şi nici nu era condamnat pentru motive politice, declaraţiile sale nefiind date în timpul anchetei sau procesului. Totodată, legea prevede că nu pot fi considerate colaboratoare persoanele care nu aveau vârsta de 16 ani (în măsura în care se coroborează cu alte probe), pe când intimatul-pârât avea 20 ani, astfel că nu poate beneficia de excepţia reglementată de lege. Cât priveşte lipsa factorului voliţional, Înalta Curte constată că invocata constrângere morală poate constitui cauză exoneratoare doar în ipotezele prevăzute de lege (anterior indicate), care prezumă că, în contextul supunerii persoanei în cauză unei anchete întemeiate pe motive politice, aceasta nu-şi poate exprima un consimţământ neviciat, presiunile exercitate asupra sa având natura unei constrângeri morale suficient de reale şi puternice încât aceasta să nu se poată opune solicitărilor organelor de Securitate de a furniza informaţii despre alte persoane. Intimatul-pârât a susţinut existenţa constrângerii morale exercitată asupra sa de organele de Securitate, însă nu în sensul prevăzut de normă.

Totodată, constată Înalta Curte că pârâtul nu avea cum să cunoască dacă informaţiile pe care le oferea sunt sau nu cunoscute de organele de Securitate, însă, chiar în situaţia în care informaţiile comunicate de pârât ar fi fost cunoscute organelor Securităţii din alte surse, această împrejurare nu este de natură a-l exonera de aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Situaţiile de excepţie în care furnizarea de informaţii nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea sunt numai cele prevăzute expres de lege, nefiind regăsite în speţă.

În aceste condiţii, în speţă este demonstrată şi cea de-a doua condiţie legală pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului A., astfel că soluţia primei instanţe este pronunţată cu greşita a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În consecinţă, constatând că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în condiţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi va constat că pârâtul A. a fost colaborator al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1603 din 27 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A..

Constată că pârâtul A. a fost colaborator al Securităţii.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.