Scope of Securitate collaborator status: Cumulative requirements for denouncing anti-regime conduct and fundamental rights violations under E.O. No. 24/2008

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 19.05.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -IX - a contencios administrativ şi fiscal reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A..

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1798 din data de 14.10.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a Contencios dministrativ şi fiscal a admis cererea privind pe reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII, în contradictoriu cu pârâtul A., constatând calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe pârâtul A. a declarat recurs, în cadrul căruia, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii şi a probelor administrate în cauză.

Într-o primă critică recurentul susţine că acţiunea formulată de reclamantul CNSAS este tardivă, sens în care invocă art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a CNSAS şi arată că, în cauză, Nota de Constatare nr. x/24.04.2019 a fost aprobată de către CNSAS la data de 06.04.2022, iar acţiunea în constatare formulată de către CNSAS a fost introdusă şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 19.05.2022, astfel că a fost depăşit termenul de 30 de zile prevăzut de dispoziţiile anterior menţionate. Normele juridice invocate, respectiv Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a CNSAS, reprezintă însuşi Regulamentul intern pe baza căruia se organizează şi funcţionează instituţia reclamantă CNSAS, astfel că termenul de 30 de zile prevăzut de acesta, constituie un termen de decădere, situaţie faţă de care solicit instanţei să constate tardivitatea formulării cererii de chemare în judecată.

Prima instanţă apreciază că acest termen este de recomandare, cu toate că aceeaşi instanţă prin sentinţa civilă nr. 1023 din data de 20 octombrie 2020 a apreciat termenul în discuţie ca fiind un termen de decădere, în maniera în care este reglementat de această Hotărâre.

Pe fondul recursului, recurentul solicită reanalizarea condiţiilor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, acestea nefiind îndeplinite în cazul său, respectiv:

Cu privire la prima condiţie impusă de textul de lege, susţine că probele depuse nu sunt de natură a constata calitatea de colaborator al Securităţii, în lipsa îndeplinirii cumulative a tuturor condiţiilor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, invocând în acest sens este şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform căreia "în optica legiuitorului, calitatea de colaborator al Securităţii", presupune întrunirea a trei condiţii cumulative:

a) furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă;

b) informaţiile să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

c) informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Contrar susţinerilor CNSAS si aprecierilor primei instanţe, această condiţie trebuie interpretată în raport de întreg materialul probator şi nu doar prin prisma existenţei unor înscrisuri care poartă numele său, dar cu scrisuri diferite şi care nu îi aparţin.

Invocă, de asemenea, practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, redând următoarele considerente pe care le apreciază ca fiind relevante: " "din amplele materiale documentare publicate după anul 1989, care au căpătat forţa unor documente istorice, cu notorietate, rezultă că ofiţerii de securitate aveau un plan de racolări, un plan de informaţii etc.t context în care informaţia putea să nu aparţină persoanei la care se face referire. în aceste condiţii relatările consemnate în rapoartele informative ale ofiţerilor nu pot beneficia de o prezumţie legală absolută de veridicitate, acestea urmând a fi analizate prin coroborare cu ansamblul probator al cauzei A considera că în mod cert relatările cuprinse în rapoartele lucrătorilor de Securitate reprezintă adevărul ar însemna că tocmai ceea ce se condamnă, securitatea ca poliţie politică, să fie reabilitată printr-o credibilizare absolută."

Mai susţine recurentul -pârât că nici cea de-a doua condiţie impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, nu este îndeplinită în cauză, întrucât chiar în atare situaţie, informaţiile furnizate nu pot fi considerate a fi îndreptate împotriva regimului totalitar comunist, chiar dacă instanţa de fond apreciază prin referirile la anumite posturi de radio, ar reprezenta o activitate împotriva regimului.

Totodată, invocă practica judiciară care reţine că simplele referiri generice ale pârâtului în notele respective, nu sunt de natură a fi produs repercusiuni asupra celor în cauză. Aceasta întrucât, din cuprinsul notelor nu rezultă faptul că respectivele comentarii ar fi fost împotriva regimului politic de atunci, nedetaliind despre ce anume ştiri era vorba, nici care erau în concret comentariile la care achiesau respectivii. În atare condiţii, nu se poate susţine cu temei faptul că informaţiile furnizate s-au referit la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar şi că ar fi vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, neputându-se prezuma de plano că respectivul conţinut al emisiunii radio era în contra regimului, pentru simplul motiv că profilul postului radio respectiv era generic împotriva regimului de la acea vreme. Atare presupuneri sunt lipsite de substanţă câtă vreme din înscrisuri nu rezultă conţinutul concret al emisiunii şi, respectiv, al comentariilor. (...) Pe de altă parte, nu este suficientă informarea Securităţii, pur generică, cu privire la ascultarea si comentarea ştirilor difuzate de postul radio "B." pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii, fiind necesar ca din înscrisuri să rezulte dacă informarea făcută s-a referit la o atitudine potrivnică regimului comunist, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă. Situaţia prezentată anterior este similară cu cea din prezenta cauză, din modul în care sunt redactate notele informative, cu forme diferite de scris, nu se poate ajunge la concluzia fermă că eu am furnizat sau că aş fi avut intenţia de a furniza informaţii potrivnice regimului totalitar comunist, care să încalce drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, dat fiind faptul că informaţiile nu sunt unele concrete, iar conţinutul acestora nu este exact.

În ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, recurentul susţine că aceasta are un vădit conţinut neclar şi imprecis, întrucât noţiunea de "drepturi şi libertăţi fundamentale" are o arie de acoperire mult prea mare şi poate conduce la aprecieri subiective şi la atribuirea calităţii de colaborator al Securităţii unor persoane care, în realitate, să nu fi îndeplinit această ultimă condiţie legală.

Neclaritatea normelor creează confuzii cu privire la conduita ce trebuie adoptată astfel încât este necesar ca orice persoană vizată să poată să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele ce ar putea decurge din săvârşirea unei anumite fapte. In plus, astfel cum rezultă din textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securităţii, este necesar ca informaţiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Altfel spus, prin furnizarea acestor informaţii, cel care le oferea trebuia să aibă reprezentarea faptică a îngrădirii drepturilor şi libertăţilor persoanei care ar fi fost vizată de acele informaţii.

Cu privire la acest aspect, recurentul - pârât invocă statuările Curţii de Apel Bucureşti în sensul că "(...) se ţine seama şi de modalitatea de redactare a art. 2 lit. b) din ordonanţă, aceasta stabilind, fără echivoc, o latură subiectivă cu ocazia furnizării informaţiei prin care denunţă activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar, aceea de a tinde la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, aşadar calitatea informaţiei fiind raportată la elementul subiectiv, factorul volitiv, dat de configurarea în mintea persoanei, furnizând informaţia, că aceasta este aptă a atinge respectivul scop, urmărit de persoană, în acest sens, termenul "au vizat " fiind esenţial".

În plus, astfel cum rezultă din celelalte înscrisuri, ca urmare a acelor presupuse note informative, nu s-au luat măsuri împotriva vreunei persoane pe baza acelor informaţii, tocmai pe considerentul că informaţiile furnizate nu au vizat comentarii îndreptate împotriva regimului totalitar comunist, ci au fost informaţii pur generice, fără o conotaţie negativă faţă de regim şi, în consecinţă, nu se poate considera că au îngrădit vreun drept sau vreo libertate fundamentală a celor vizaţi, având în vedere că nu a fost luată nicio măsură împotriva acestora. În acest sens, redă din considerentele Deciziei nr. 980 din 18.02.2011 pronunţată de ÎCCJ, secţia CAF, în recurs, într-o cauză având acelaşi obiect cu dosarul de faţă.

În concluzie, recurentul arată că susţinerile CNSAS nu au fost dovedite întrucât, în primul rând, documentele pe care se susţine existenţa unor raporturi cu Securitatea, respectiv notele informative scrise olograf şi semnate cu numele conspirativ "Bicaz", conţin forme de scris diferite, care nu îi aparţin şi care totodată demonstrează că nu aparţin aceleiaşi persoane, chiar dacă numele utilizat ca semnătură este acelaşi, este evident că aparţin unor persoane diferite.

În al doilea rând, conţinutul informaţiilor din acele note, nu a vizat îngrădirea la viaţă privată, ori liberă exprimare, nefiind de natură a produce nici o consecinţă juridică, fiind relatări lipsite de interes şi care nu ofereau în esenţă, temeiuri care să determine în privinţa persoanelor despre care s-a relatat, încălcarea unor drepturi fundamentale, iar singura probă adusă în sensul că ar fi colaborat cu Securitatea fiind acele note informative cu scrisuri diferite, însă care, pe lângă faptul că nu îi aparţin, nici nu îndeplinesc condiţiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv prin informaţia furnizată să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Pe cale de consecinţă, recurentul solicită admiterea recursului, şi pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii, ca fiind tardiv formulată, ori, în subsidiar, ca fiind nefondată.

Apărările formulate în cauză

Intimatul - reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare la cererea de recurs depusă de pârâtul A., în cadrul căreia, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii în totalitate a sentinţei recurate, ca temeinică şi legală.

În combaterea argumentelor recurentului - pârât privind tardivitatea acţiunii CNSAS, susţine intimatul - reclamant că acţiunile în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, respectiv colaborator al Securităţii, sunt promovate de autoritate în baza legii speciale, respectiv O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, care nu instituie termene în care acţiunile în constatare pot fi introduse la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ si Fiscal.

În fapt, Nota de constatare nr. Dl/1/784/24.04.2019 a fost aprobată la 06.04.2022, iar acţiunea în constatare a fost înregistrată ia Curtea de Apel Bucureşti la data de 19.05.2022.

Referitor la termenul de 30 de zile lucrătoare, la care s-a raportat pentru introducerea acţiunii în constatarea calităţii recurentului - pârât de colaborator al Securităţii, invocă Deciziile nr. 2057/22.04.2010 şi nr. 4913/25.10.2011 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, din conţinutul cărora rezultă că prevederile art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al CNSAS, adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, au caracter de recomandare, astfel cum în mod temeinic şi legal a reţinut şi prima instanţă în cadrul sentinţei recurate.

În ceea ce priveşte susţinerile invocate de recurent pe fondul calităţii sale de colaborator al Securităţii, intimatul- reclamant arată în esenţă că informaţiile furnizate de acesta au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată (art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice), îngrădirea dreptului la libera exprimare şi libertatea opiniilor (art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, art. 28 din Constituţia României din 1965), precum şi îngrădirea dreptului la liberă circulaţie (art. 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice), fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum în mod temeinic şi legal a reţinut şi instanţa de fond în cadrul hotărârii recurate.

În concluzie, intimatul susţine că este suficientă condiţia vizării încălcării, iar nu dovedirea încălcării propriu-zise a drepturilor respective, deoarece legea accesului la propriul dosar şi deconspirarea fostei securităţi pune accent strict pe devoalarea profilului moral al denunţătorului, iar nu pe repararea prejudiciilor suferite de victimele denunţurilor. Altfel spus, prevederile referitoare strict la deconspirarea Securităţii au ca finalitate exclusivă conturarea atitudinii şi moralităţii persoanelor verificate de CNSAS, iar nu repararea prejudiciului suferit de cei care au căzut victime ale denunţurilor formulate de cei verificaţi. Beneficiarii verificării acestor persoane nu sunt doar victimele regimului comunist, ci toţi cetăţenii care au dreptul de a fi informaţi cu privire la statura morală a persoanelor prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, De aceea, relevantă este activitatea concretă desfăşurată de persoana verificată în relaţia cu Securitatea, iar nu activitatea desfăşurată de ofiţerii de Securitate, ulterior primirii informaţiilor de la persoana verificată. Modul în care ofiţerii de Securitate înţelegeau să reacţioneze ulterior momentului în care primeau scăpa controlului denunţătorului. Prin urmare, consecinţa finală a denunţului - lezarea dreptului celui denunţat -reprezenta un element independent de voinţa denunţătorului, întrucât depindea de voinţa şi interesele reprezentanţilor autorităţilor represive comuniste. Pentru aceste argumente, apreciază intimatul că este suficientă reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii pentru persoanele care au furnizat informaţii apte să producă repercusiuni împotriva celui denunţat, fără ca, în mod necesar, aceste repercusiuni să se fi produs în mod concret. Astfel, susţine că sintagma actuală, anume "vizarea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului" satisface pe deplin principiile care au stat la baza emiterii acestui act normativ, prevederile şi principiile Constituţiei, precum şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - pârât A. a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului - reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în cuprinsul căruia combate apărările acestuia şi reia mare parte din susţinerile formulate în cadrul cererii de recurs.

Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin Rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 13.01.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.02.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, luând act de concluziile orale formulate de reprezentantul intimatului - reclamant în şedinţa publică, pe fondul recursului promovat de pârât, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând dosarul în pronunţare pe fondul recursului.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat şi de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul A. este fondat, motiv pentru care urmează a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:

În ceea ce priveşte critica recurentului ce vizează tardivitatea acţiunii promovate de CNSAS, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, constatând că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, coroborate cu cele ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a CNSAS, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008.

O.U.G. nr. 24/2008 nu cuprinde vreo prevedere legală care să impună formularea acţiunii într-un anumit termen de la data aprobării Notei de constatare. Pe de altă parte, Regulamentul CNSAS este un act administrativ normativ care, care, faţă de calitatea sa de act dat in aplicarea legii, nu poate adauga la lege prin instituirea de termene de decadere care nu sunt prevazute în cadrul său, nu poate deroga de la legea în temeiul căreia a fost emis. Atfel fiind, chiar dacă prin regulament s-a prevăzut un termen de 30 de zile pentru introducerea acţiunii, acesta nu poate avea decât natura unui termen administrativ de recomandare, în raport de care autoritatea să îşi adapteze conduita, nefiind stipulată nicio sancţiune pentru nerespectarea sa.

Cele doua intervale de timp de 15 zile şi de 30 de zile la care se face referire nu sunt termene imperative a căror nerespectare atrage sancţiunea decaderii din dreptul de a mai face un act de procedură, deoarece nu se prevede nicăieri în cuprinsul Regulamentului instituirea sancţiunii decăderii.

Termenele stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii au ca rol organizarea activităţii diferitelor structuri componente ale Consiliului, pentru buna desfăşurare a activităţii, fără a fi prevăzută natura juridică şi nici vreo sancţiune, în cazul nerespectării acestora.

Aşadar, în acord cu instanţa de fond şi Înalta Curte reţine că termenul stabilit de art. 37 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu are natura juridică a unui termen de prescripţie sau de decădere pentru introducerea unei acţiuni în contencios administrativ, ci este un termen de recomandare care are rolul să organizeze activitatea la nivel intern în cadrul CNSAS, motiv pentru care criticile recurentului privind tardivitatea introducerii acţiunii de către CNSAS, nu pot fi primite.

Nu în ultimul rând, trebuie reţinut şi faptul că termenul de 30 de zile se referă la zile lucrătoare, iar nu calendaristice (fără socotirea sâmbetelor, a duminicilor şi a sărbătorilor legale). Or, raportat la data aprobării Notei de constatare nr. x/24.04.2019, respectiv 06.04.2022 şi data înregistrării acţiunii în constatare la Curtea de Apel Bucureşti - 19.05.2022, termenul de 30 zile calculat pe "zile lucrătoare", a fost respectat.

În ceea ce priveşte însă criticile ce vizează fondul acţiunii, Înalta Curte constată că, în speţa de faţă, contrar opiniei exprimate de instanţa de fond, nu sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securităţii.

Noţiunea de "colaborator al Securităţii" este definită în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care au fost îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".

Totodată, se impune a se menţiona şi preambulul O.U.G. nr. 24/2008, cu valoare de scurtă expunere de motive, legiuitorul arătând că "În perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale. Aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii".

Faţă de normele juridice arătate în precedent şi de situaţia de fapt opusă recurentului - pârât prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte, contrar celor reţinute de prima instanţă, apreciază ca fiind neîntemeiată acţiunea exercitată de CNSAS.

În ceea ce priveşte prima teză, din definiţia dată de legiuitor noţiunii de "colaborator al Securităţii", rezultă şi condiţiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv ca persoana să fi furnizat informaţii într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 lit. b), iar prin informaţiile respective sa fie denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, nu orice informaţie sau declaraţie se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menţionat, reţinerea calităţii de colaborator fiind legată de furnizarea unor informaţii de natura celor impuse de legiuitor, şi nu a unor informaţii cu caracter general.

În lămurirea acestor noţiuni trebuie avute în vedere atât «litera» normei juridice, dar şi «spiritul» acesteia, care se regăseşte în primul rând în scurta expunere de motive cuprinsă în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, de unde rezultă că raţiunea reglementării deconspirării Securităţii se regăseşte în "permanenta teroare [exercitată de puterea comunistă, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice] împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale". O confirmare în acest sens reiese de altfel chiar din definirea noţiunilor de colaborator "informator" şi de "lucrător", căci nu era suficientă simpla furnizare de informaţii sau simpla calitate de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, ci, prin activitatea efectiv desfăşurată se viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului ori se obţinea suprimarea sau îngrădirea acestora. Pe cale de consecinţă, deconspirarea Securităţii şi constatarea "calităţii" corespunzătoare de "colaborator" sau "lucrător", în viziunea O.U.G. nr. 24/2008, nu priveşte orice informator al Securităţii şi nici măcar orice ofiţer sau subofiţer de Securitate sau de Miliţie cu atribuţii pe linie de Securitate, ci doar pe aceia care întrunesc şi restul condiţiilor de la art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) din actul normativ menţionat. În plus, interpretarea textelor legale trebuie a interveni de o manieră logică şi sistematică pentru a respecta voinţa legiuitorului, căci, din moment ce se impune deconspirarea ca "lucrători" doar a ofiţerilor şi subofiţerilor care au desfăşurat activităţi prin care au suprimat sau au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, nu se poate ajunge la concluzia constatării în cazul unei persoane de a fi fost "colaborator" indiferent de informaţiile furnizate, adică inclusiv atunci când acestea nu erau dintre cele prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Dispoziţiile legii sunt de natură imperativă şi neechivoce, legiuitorul făcând vorbire despre activităţi şi atitudini potrivnice, iar nu care erau doar "potenţial nocive", precum şi care "au vizat" îngrădirea drepturilor şi libertăţilor, nicidecum "apte" de a avea aceste consecinţe.

Din analiza conţinutului Notei de constatare şi al înscrisurilor prezentate de către reclamant, în raport de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că, în speţă, nu se probează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, respectiv condiţia denunţării unor activităţi şi atitudini potrivnice regimului comunist, precum şi cea referitoare la efectele furnizării informaţiilor.

În cauză, cu privire la informaţiile acuzate de partea reclamantă prin cererea de chemare în judecată, nu rezultă că acestea au vizat activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi nici îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale vreuneia dintre persoanele menţionate în note, chiar dacă au fost identificate mai multe note informative furnizate de pârât cu numele conspirativ " Bicaz". Astfel, din materialul probator administrat, nu reiese că informaţiile furnizate ar fi fost potrivnice regimului.

Dimpotrivă, deşi a furnizat mai multe note informative, iar, potrivit sarcinilor trasate de subofiţerul de securitate pârâtul ar fi trebuit să afle şi să comunice " cine discută calomnios la adresa organelor din conducerea superioară de partid şi de stat, cine are intenţii de evaziune, să afle despre poziţia politică şi socială a elementelor M.E şi H.E", niciuna dintre notele furnizate de pârât nu conţine vreo informaţie în sensul celor solicitate de subofiţerul de securitate şi nici nemulţumiri ale persoanei urmărite referitor la regimul totalitar ori la conducerea de partid ci, din contră, toate notele cuprind menţiuni precum "Pe numitul M.P. îl cunosc că în prezent este liniştit, nu mai are intenţii de evaziune, este încadrat în muncă şi, discutând cu el mi-am dat seama că este mulţumit de condiţiile din ţara noastră", " pe numitul M.P. a lui V din com. Izvoarele Sucevei îl cunosc că în trecut avea intenţia să treacă ilegal frontiera de stat; discutând în prezent cu acesta mi-am dat seama că nu mai are de gând să facă lucrul acesta, întrucât are un frate fugar în Australia şi din scrisorile pe care le trimite acesta rezultă faptul că prin străini viaţa este grea".

Relevante sunt şi documentele întocmite de lucrătorii Securităţii despre recurentul - pârât, în cuprinsul cărora s-au consemnat printre altele " Tot din discuţia purtată cu acesta rezultă faptul că acesta şi-a manifestat ura şi dispreţul faţă de acei care elogiază societatea capitalistă şi o înjosesc pe cea socialistă…De asemenea, s-a angajat în faţa organelor de miliţie că va sesiza orice aspect de natură să aducă atingeri politicii actuale a partidului şi statului nostru.", " Se constată însă că cel în cauză nu a furnizat informaţii din mediul în care îşi desfăşoară activitatea, respectiv problema în care a fost recrutat -Tineret-Învăţământ . Această instruire, dirijare şi orientare limitată a sursei ……Nu s-au obţinut date până în prezent din care să rezulte că cel în cauză ar fi deconspirat sau suspiciuni în acest sens…..de la recrutare şi până în prezent nu s-au obţinut nici un fel de date privind concepţiile, atitudinea şi poziţia politică prezentă a colaboratorului"

Or, aceste informaţii nu vizează o conduită potrivnică regimului comunist, ci una favorabilă, astfel că nu pot fi încadrate în categoria unor acţiuni potrivnice regimului comunist şi nici nu pot atrage vreo consecinţă negativă asupra persoanei vizate.

Deopotrivă, mai reţine Înalta Curte că nu este suficientă furnizarea unor informaţii, pur generice, constând în exprimarea nemulţumirii unei persoane cu privire la aspecte ce ţin de viaţa cotidiană "de unele probleme din comună, cum ar fi:produsele dirijate, preluarea animalelor la fondul de stat, contractări şi achiziţii", ci, pentru a se constata calitatea de colaborator al securităţii, este necesar ca, din înscrisuri, să rezulte că informarea făcută de pârât s-a referit la o atitudine potrivnică regimului comunist.

Or, această condiţie nu este îndeplinită în cauza de faţă, întrucât nu se poate susţine cu temei faptul că informaţiile furnizate s-au referit la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi că ar fi vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului. Astfel, a califica informaţiile cuprinse în notele informative olografe ce au stat la baza acţiunii introductive, ca fiind informaţii care denunţă atitudini potrivnice unui regim totalitar, aşa cum apreciază instanţa de fond, ar conduce la denaturarea sensului definiţiei date de legiuitor noţiunii de colaborator al Securităţii, ceea ce nu poate fi permis.

Chiar şi în ceea ce priveşte condiţia privind îngrădirea drepturilor şi libertărilor fundamentale ale omului, Înalta Curte reţine pe de o parte, că intimatul-reclamant nu a relevat, prin înscrisurile depuse la dosar, că o asemenea îngrădire s-ar fi produs, iar, pe de altă parte, îngrădirea drepturilor şi libertărilor fundamentale ale omului se impune a fi analizată în strânsă legătură cu caracterul informaţiilor furnizate.

Este adevărat că, prin Decizia nr. 1780/24.03.2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că "pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este suficient, în accepţiunea legii, ca denunţul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunţat", însă, din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că denunţul efectuat de pârât a fost de natură a crea o stare de pericol pentru cei denunţaţi, în condiţiile în care în notele informative aflate la dosar nu se face referire la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ci din contră, acestea, pe de o parte, cuprind relatări favorabile regimului comunist şi pozitive despre persoanele ce fac obiectul informării (Pe numitul M.P. îl cunosc că în prezent este liniştit, nu mai are intenţii de evaziune, este încadrat în muncă şi, discutând cu el mi-am dat seama că este mulţumit de condiţiile din ţara noastră", …discutând în prezent cu acesta mi-am dat seama că nu mai are de gând să facă lucrul acesta, întrucât are un frate fugar în Australia şi din scrisorile pe care le trimite acesta rezultă faptul că prin străini viaţa este grea".), iar, pe de altă parte, cuprind doar simple relatări referitoare la nemulţumiri generale ce privesc viaţa cotidiană.

Deşi intimatul - reclamant a afirmat prin cererea de chemare în judecată că denunţarea conduitei era "potenţial nocivă pentru cel denunţat", acesta nu a argumentat în ce manieră informaţiile comunicate de pârât prezentau acest caracter nociv, în condiţiile în care, din înscrisurile existente la dosar nu rezultă că informarea făcută de pârât s-a referit la o atitudine potrivnică regimului comunist.

Or, îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale vizată de O.U.G. nr. 24/2008 implică identificarea unor persoane cărora să li se fi adus atingere în urma delaţiunilor părţii pârâte, ceea ce în cauză nu a rezultat, căci CNSAS nu a demonstrat adoptarea vreunei măsuri de către Securitate ca urmare a notelor informative întocmite de pârât.

Din interpretarea primei teze a art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă că o constatare a calităţii de colaborator al Securităţii este subsumată întrunirii cumulative a trei condiţii:

(1) prima condiţie este aceea ca această persoană să fi furnizat informaţii,

(2) a doua condiţie vizează conţinutul informaţiei furnizate, în sensul că prin aceste informaţii se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist,

(3) iar a treia condiţie se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Constată însă Înalta Curte că informaţiile furnizate de recurentul - pârât nu sunt de natură a atrage repercusiuni asupra persoanelor vizate, acestea nefiind expuse unor posibile sancţiuni din partea reprezentanţilor regimului comunist sau cel puţin unor noi investigaţii întreprinse de Securitate, care presupuneau imixtiuni în viaţa personală a acestora.

Prin urmare, în cauză nu sunt îndeplinite ultimele două dintre cele trei condiţii cumulative menţionate, motiv pentru care acţiunea va fi respinsă, ca neîntemeiată, constatându-se că prin înscrisurile depuse la dosar reclamantul nu a făcut dovada calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.

În concluzie, având în vedere că nu se poate susţine cu temei faptul că informaţiile furnizate de pârât, prin notele informative depuse la dosar, s-au referit la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi că ar fi vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile legale care să atragă stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, motiv pentru care se impune casarea hotărârii recurate, pe considerentul că aceasta a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor anterior menţionate, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Rejudecând cauza pe fond Înalta Curte va respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva pârâtului A., ca nefondată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, reţinând ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentul - pârât, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul A., va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva pârâtului A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 1798 din data de 14 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi rejudecând,

Respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva pârâtului A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.