Alleged discrimination in military pension calculation: scope of Article 2 O.G. 137/2000 and exclusive competence of social insurance jurisdiction

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 18 februarie 2022 sub dosar nr. x/2022 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naţionale prin Ministerul Apărării Naţionale anularea Hotărârii 786/27.10.2021 prin care Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a pronunţat asupra Petiţiei 56/05.01.2021, nr. dosar x/2021, constatarea existenţei discriminării şi dispunerea de măsuri pentru înlăturarea situaţiilor discriminatorii, aşa cum au fost formulate prin petiţie, respectiv constatarea discriminării în procedura de stabilire a pensiei prin Decizia de stabilire a pensiei militare nr. 170742/1 din 04.10.2019 dată în dosarul de pensionare FP2286 din 19.09.2019 înregistrat la Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naţionale rămasă definitivă prin Hotărârea Nr. 44595 din 18.12.2019 privind soluţionarea contestaţiei depuse împotriva deciziei de pensionare, obligarea pârâtului la efectuarea actelor corespunzătoare pentru înlăturarea discriminării.

Prin sentinţa civilă nr. 1133/06.06.2022 pronunţată de Curtea de Apel

Bucureşti s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău - complet specializat în contencios administrativ şi fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 04.07.2022.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 88/2022 din data de 28.09.2022, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de Contencios dministrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Casa de Pensii Sectorială prin Ministerul Apărării Naţionale.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor sale, susţine recurentul că instanţa a pronunţat soluţia de respingere a cererii sale, ca neîntemeiată, considerând că nu există o faptă de discriminare în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000. Apreciză recurentul că această soluţie este greşită pentru că, deşi fapta de discrimare invocată nu este prevăzută expres printre criteriile de discriminare enumerate de lege, aceasta există şi se încadrează şi în legea respectivă la menţiunea de la art. 2 (1) din O.G. nr. 137/2000, respectiv la sintagma "... precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a drepterilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute prin lege, în domeniul public, economic, social şi cultural sau orice alte domenii ale vieţii publice."

Într-o altă critică recurentul arată că instanţa de fond a apreciat greşit că hotărârea 786/27.10.2021 a CNCD este legală în ce priveşte celelate motive de nelegalitate invocate de recurent. Astfel, deşi domeniul drepturilor de asigurări sociale nu este enunţat expres ca un domeniul prezumat a exista discriminare, nefiind menţionat un criteriu concret şi în acest domeniu, consideră recurentul că se poate aprecia că este un criteriu ce se încadrează cu certitudine în sintagma anterior menţionată.

Faţă de aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi retrimiterea cauzei spre rejudecare, iar în situaţia reţinerii spre rejudecare de către instanţa de recurs, recurentul solicită admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată la instanţa de fond.

În cadrul cererii de recurs recurentul a mai solicitat, în temeiul art. 519 C. proc. civ., sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru a da o rezolvare de principiu asupra chestiunii" dacă o faptă de discriminare în domeniul asigurărilor sociale - drepturi la pensie- se încadrează ca şi criteriu de discriminare la art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Totodată, recurentul, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, a mai invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantul A., doar intimata - pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a depus întâmpinare în cadrul căreia, a invocat excepţia nulităţii recursului şi a a solicitat, în principal, să se admită această excepţie şi să se anuleze recursul, ca nemotivat, iar, în subsidiar, să se respingă recursul, ca nefondat şi să se menţină hotărţârea instanţei de fond, ca temeinică şi legală.

În susţinerea excepţiei de nulitate a susţinut în esenţă intimata că recursul este nemotivat deoarece, prin cererea de recurs recurentul nu a combătut în vreun fel argumentele instanţei de fond şi nu a formulat critici concrete, ci a enunţat considerente de ordin general, care nu se pot constitui în critici ale sentinţei recurate.

Pe fondul recursului a susţinut intimata -pârâtă că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat corect dispoziţiile legale incidente în speţă şi a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

Răspunsul la întâmpinare

Deşi întâmpinarea intimatei - pârâte Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale i-a fost comunicată recurentului - reclamant A. în termenul legal, acesta nu a combătut apărările intimatei printr-un Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) C. proc. civ..incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) şi art. 494 C. proc. civ.

Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin Rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 13.01.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.02.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte a soluţionat mai întâi cererile incidentale formulate de recurentul - reclamant, respectiv cererea de amânare a judecăţii prezentei cauze şi de suspendare a acesteia, după judecarea definitivă a excepţiei de neconstituţionalitate ce face obiectul dosarului asociat nr. x/2022, dar şi cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întemeiată pe dispoziţiile art. 519 C. proc. civ., dispunând respingerea acestora, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei hotărâri.

De asemenea, reţinându-se faptul că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000 face obiectul dosarului asociat nr. x/2022, soluţia dată acesteia regăsindu-se în cadrul respectivului dosar, Înalta Curte, luând act de cererea recurentului - reclamant, de judecare a cauzei şi în lipsa sa, dar şi de concluziile orale formulate de reprezentantul intimatei - pârâte Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, atât pe excepţia nulităţii, invocată de aceasta în întâmpinare, cât şi pe fondul recursului, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând dosarul în pronunţare, în principal, asupra excepţiei nulităţii, şi, în subsidiar, eventual, pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, de apărările din cuprinsul întâmpinării, dar şi de normele legale incidente în litigiul dedus judecăţii, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, motiv pentru care urmează a-l respinge, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare:

Analizând mai întâi excepţia nulităţii, invocată de intimata - pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale în cadrul întâmpinării depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, în considerarea faptului că, din dezvoltarea motivelor de recurs formulate de reclamant, pot fi decelate critici ce se pot încadra în motivul de nelegalitate invocat expres de recurentul - reclamant, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta criticând în esenţă interpretarea şi aplicarea greşită de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Cât priveşte susţinerea intimatei, în sensul că recurentul nu a formulat critici concrete cu privire la sentinţa recurată, ci a enunţat considerente de ordin general, care nu se pot constitui în critici ale sentinţei recurate, acest aspect urmează a fi evaluat pe fondul recursului; atâta timp cât există şi critici privind nelegalitatea sentinţei, formularea şi a unor argumente privind netemeinicia hotărârii nu poate conduce la anularea recursului.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii, invocată de intimata -pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, în cadrul întâmpinării, ca nefondată.

Astfel, trecând la analizarea pe fond a recursului, reţine instanţa de control judiciar că, potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurenta - reclamantă, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale incidente în speţă în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, conform cărora "Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, j precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, F folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice."

Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, deşi reclamantul a invocat existenţa unei discriminări, prin susţinerile sale contestă în fapt modalitatea de stabilire a drepturilor de pensie, afirmând că nu a fost stabilită corect baza de calcul, nu s-a procedat în mod corespunzător în ceea ce priveşte actualizarea drepturilor sale de pensie şi că nici data de la care i s-au acordat drepturile nu este corect stabilită.

Prin susţinerile formulate pe calea petiţiei adresate Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (denumit în continuare C.N.C.D.), reclamantul a invocat existenţa unui tratament mai puţin favorabil decât al unei alte persoane aflate într-o situaţie comparabilă, susţinând că este dezavantajat prin faptul că a activat într-o perioadă de serviciu mult anterioară în comparaţie cu o altă persoană care a îndeplinit aceeaşi funcţie dar a cărei activitate se termină aproape concomitent cu data de stabilire a drepturilor de pensie.

De asemenea, a susţinut faptul că s-a aplicat acelaşi tratament unor persoane aflate în situaţii diferite întrucât, deşi a activat ca militar într-o perioadă mult anterioară, Casa de pensii sectorială a folosit aceeaşi procedură de stabilire a sporurilor de vechime ca în cazul unei persoane care a activat într-o perioadă care se termină aproape concomitent la data la care are loc stabilirea drepturilor de pensie, deşi condiţiile/situaţiile erau diferite.

Or, în acord cu judecătorul fondului şi Înalta Curte constată că aceste susţineri formulate pe calea petiţiei iniţiale adresate C.N.C.D, şi reiterate pe calea contestaţiei cu care a fost învestită instanţa de judecată, nu pot fi analizate de către instanţa de contencios administrativ, intrând în aria de competenţă a jurisdicţiei speciale a asigurărilor sociale.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, pentru existenţa unei fapte de discriminare trebuie stabilit dacă există un tratament diferenţiat al petentului în raport cu alte persoane, dacă acest tratament este influenţat de unul dintre criteriile indicate de lege sau de un alt criteriu analog, dacă se identifică un drept al persoanei vătămate, iar în final dacă lipseşte în cauză un scop legitim justificativ pentru această diferenţă de tratament.

La stabilirea drepturilor de pensie, petentului i-au fost aplicate prevederile art. 19 din Legea 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, care la data trecerii în rezervă ori a încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condiţiile de acordare a unei pensii de serviciu, dar au o vechime în serviciu de cel puţin 10 ani, beneficiază de pensie dejerviciu la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă prevăzută de prezenta lege, pentru numărul anilor de vechime în serviciuviciu, stabiliţi în condiţiile art. 3 lit. e), la care se adaugă sporurile acordate conform art. 24.".

Aceste prevederi se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza reglementată de către această normă, fără a fi instituite de către Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naţionale privilegii având în vedere vreun criteriu în scopul restrângerii unor drepturi de asigurări sociale,

Recurentul-reclamant a susţinut că el, care a lucrat în perioada anterioară anului 1992 (25.09.1980 - 29.03.1991) nu se regăseşte în aceeaşi situaţie cu cei care au activat într-o perioadă care se termină aproape concomitent cu data stabilirii drepturilor de pensie, acelaşi aspect fiind apreciat şi ca tratament mai puţin favorabil decât al unei alte persoane aflat într-o situaţie comparabilă dar şi ca acelaşi tratament aplicat unor persoane aflate în situaţii diferite, indicând că atât baza de calcul cât şi sporurile au fost stabilite astfel în mod discriminatoriu.

Cu privire la aceste susţineri, judicios prima instanţă a reţinut că aplicarea unui text de lege în reglementarea existentă nu reprezintă o discriminare, norma legala aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor care la data trecerii în rezervă ori a încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condiţiile de acordare a unei pensii de serviciu.

Astfel, în favoarea acestora, în cazul în care au o vechime în serviciu de cel puţin 10 ani, s-a stabilit beneficiului unei pensii de serviciu la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă.

În continuare, prevederile legale stipulează faptul că, pentru numărul anilor de vechime în serviciu, stabiliţi în condiţiile art. 3 lit. e), se adaugă sporurile acordate conform art. 24.

Raportat la aspectele învederate de către recurent, respectiv cele derivate în faptul că perioada lui de activitate (25.09.1980 - 29.03.1991) s-a desfăşurat anterior în alte condiţii decât cele din prezent (se lucra 6 zile pe săptămână şi se participa la alte activitâţi nerecompensate în timpul liber, numărul de sărbători legale era mai mic), în mod corect instanţa de fond a reţinut că acestea nu constituie o diferenţiere bazată pe un criteriu interzis, neputând fi reţinută nicio legătură de cauzalitate, neidentificând în concret condiţiile unei discriminări, drepturile petentului nefiind restrânse în mod subiectiv prin aplicarea unui tratament discriminatoriu, ci doar s-a făcut aplicarea unor prevederi legale.

Cum modul de stabilire a drepturilor de pensie prin Decizia nr. 170742/1 din 04.10.2019 pronunţată de Casa Sectorială de Pensii a MAI a fost contestat de către recurentul - reclamant la instanţa de judecată în cadrul dosarului nr. x/2020 (înregistrat la rolul CA Bacău), doar această instanţă este cea care se va pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei deciziei de pensie; în acel cadru procesual putând fi verificate aspectele referitoare la modalitatea corectă de stabilire a bazei de calcul, de actualizare a drepturilor de pensie, de stabilire a datei de la care aceste drepturi se acordă, această instanţă fiind şi cea care are competenţa de a stabili care este legea incidentă şi care sunt prevederile legale ce se impun a fi aplicate în cazul recurentului - contestator.

Legiuitorul nu a pus la dispoziţia părţilor două căi pentru contestarea aceluiaşi aspect, ci a stabilit prin art. 100 din Legea 223/2016 faptul că jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel, art. 98 şi 99 indicând expres modalităţile şi termenele de sesizare a instanţei de judecată.

În condiţiile în care norma juridică criticată de recurentul - reclamant s-a aplicat tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza acestei norme, fără a institui privilegii pe considerente arbitrare, în mod corect prima instanţă, interpretând judicios dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 137/2000, a reţinut că în speţă nu se identifică în concret condiţiile unei discriminări, drepturile recurentului nefiind restrânse în mod subiectiv prin aplicarea unui tratament discriminatoriu acestuia, ci doar s-a făcut aplicarea unor prevederi legale.

De altfel, este evident că pensionarii militari trecuţi în rezervă anterior deschiderii drepturilor de pensie ale recurentului - reclamant (01.10.2019), nu sunt în aceeaşi situaţie juridică cu cei pensionaţi ulterior acestei date. Faptul că pensiile persoanelor trecute în rezervă anterior datei de 01.10.2019 au fost stabilite în conformitate cu prevederile legale de la acea dată, instituind un mod de calcul diferit faţă de actele normative în vigoare ulterioare datei de 01.10.2019 nu poate fi apreciat ca discriminatoriu, în condiţiile în care norma criticată s-a aplicat tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.

Înalta Curte reţine că natura discriminării, sub aspectul ei constitutiv decurge tocmai din faptul că diferenţa de tratament este determinată de existenţa unui criteriu şi o situaţie de comparabilitate, ceea ce presupune o legătură de cauzalitate între tratamentul diferit imputat şi un criteriu interzis, însă, în prezenta cauză, contrar susţinerilor recurentului - reclamant, nu există raport de cauzalitate între criteriul invocat de parte şi faptă, conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond, în raport de starea de fapt corect stabilită, în urma coroborării întregului material probator administrat în cauză, a pronunţat o hotărâre legală, nesusceptibilă de reformare pe calea extraordinară a recursului.

Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge excepţia nulităţii, invocată de intimata -pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, respingând deopotrivă şi recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii invocată de intimata -pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 88/2022 din 28 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.