Public servant's challenge to supervisory report barred as non-administrative acts; appeal quashed and damages claim rejected

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios Adminstrativ şi Fiscal sub nr. x/2021 la data de 31.08.2021, reclamantul A., în calitate de persoana vătămată, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, a formulat, în temeiul prevederilor art. 52 alin. (1) din Constituţia României precum şi ale art. 1, art. 2, art. 7 7, art. 10 şi urm. din Legea 554/2004 modificată şi completată, privind contenciosul administrativ, cât şi a art. 29 şi urm. din C. proc. civ., cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea în totalitate a Raportului de control nr. x/03.03.2021, a Notei de control nr. x/26.02.2021 dar şi a adresei de răspuns ANFP nr. 11450/2021 la plângerea sa prealabilă nr. 2521/01.03.2021, acordarea de daune materiale reprezentând diferenţa indexată dintre veniturile cuvenite postului de Director General la CJAS Dâmbovita şi cele de Director Executiv Relatii contractuale la aceeaşi instituţie pe intervalul 01.07.2021-01.10.2021 (începând cu data de 01.10.2021 când a fost concediat nelegal prin Decizia CJAS Dâmboviţa nr. 116/21.07.2021), plata de daune materiale reprezentând salariul cuvenit şi neîncasat pentru funcţia de Director General CJAS Dâmboviţa, în intervalul 01.10.2021- 21.05.2022, când expira, conform art. 517 alin(2) din O.U.G. nr. 57/2019- prelungirea legala cu 1 an şi pentru al doilea an consecutiv a activităţii sale peste vârsta standard de pensionare de 65 ani-împliniţi la 21.05.2021. Reclamantul a solicitat acordarea drepturilor salariale cuvenite desfăşurării activităţii în postul de Director General la CJAS Dâmboviţa şi pentru intervalul 21.05.2022-21.05.2023, respectiv până la împlinirea celor 3 ani de activitate peste vârsta standard de pensionare la care avea dreptul conform legislaţiei în vigoare de care nu poate beneficia ca urmare a controlului nelegal al ANFP desfăşurat la CAS Dâmboviţa în luna februarie 2021, precum şi daune morale în valoare de 1 leu.

La data de 8.02.2022 este depusă la dosar precizare a obiectului cererii introductive de instanţă, prin care reclamantul arată expres că obiectul cererii cu care a învestit instanţa în prezentul dosar nu este reprezentat şi de anularea actelor administrative de modificare şi încetare a raporturilor sale de muncă.

La data de 28.10.2021 pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici,

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de către acesta.

A invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti,

Secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal şi a solicitat declinarea competenţei materiale în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, potrivit dispoziţiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu completările şi modificările ulterioare; excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea în totalitate a raportului de control nr. 189103.03.2021, a notei de control nr. x/26.02.2021 şi a adresei de răspuns nr. x/2021 la plângerea prealabilă nr. 2521/01.03.2021, întrucât înscrisurile contestate nu se circumscriu dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi nu pot fi considerate ca fiind acte administrative întrucât nu au dat naştere, modificat sau stins raporturi juridice, lipsindu-le o trăsătură esenţială a actului administrativ şi anume caracterul executoriu.

De asemenea, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a

Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici cu privire la capetele de cerere nr. x, 3, 4 şi 5, întrucât nu există identitate între ANF şi persoanele care pot fi obligate la soluţionarea pretenţiilor reclamantului.

La data de 29.11.2021 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, iar pe fond respingerea, ca neîntemeiată, a întâmpinării formulate de pârâta ANFP.

Prin sentinţa nr. 486/15.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia de necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022 la data de 29.04.2022.

La data de 16.05.2022, reclamantul A. a depus cerere şi înscrisuri, prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Dâmboviţa, apreciind, în esenţă, că procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad, respectiv Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 382/31.05.2022 Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dâmboviţa, invocată de reclamant şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

La data de 8.07.2022 cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 163 din data de 27.09.2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de Contencios dministrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Admite excepţia inadmisibilităţii cererii privind anularea Raportului de control nr. x/3.03.2021, a Notei de control nr. x/26.02.2021 şi a Adresei nr. x/2021 şi respinge cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ A FUNCŢIONARILOR PUBLICI, cauză declinată prin sentinţa nr. 382/31.05.2022 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, având ca obiect anularea acestor acte, ca inadmisibilă.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta ANFP, ca neîntemeiată.

Respinge, ca neîntemeiate, capetele de cerere referitoare la acordarea daunelor materiale (inclusiv acordarea drepturilor salariale pentru perioada 21.05.2022 - 21.05.2023) şi a daunelor morale."

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, dar şi împotriva încheierii din data de 13.09.2022 reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor sale susţine, în esenţă, recurentul că, în ceea ce priveşte încheierea de şedinţă din data de 13 septembrie 2022, critica sa vizează calificarea eronată dată de instanţă excepţiilor inadmisibilităţii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale pasive, ca fiind de ordine publică. Astfel, recurentul arată că încheierea este nelegală în ceea ce priveşte interpretarea dată de instanţă dispoziţiilor art. 247 C. proc. civ., aceste excepţii nefiind de ordine publică, pârâta trebuia să fie decăzută din dreptul de a le mai invoca, faţă de depunerea tardivă a întâmpinării.

În ceea ce priveşte sentinţa recurată, arată recurentul că aceasta este nelegală pentru faptul că nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza, ori cuprinde motive contradictorii, redând cu titlu de exemplu considerentele instanţei consemnate la filele x din din hotărârea atacată şi anume " Prin raportul de control nr. x/3.3.2021 echipa de control din cadrul instituţiei pârâte a prezentat rezultatele verificării modului de aplicare a legislaţiei privind funcţia publică şi funcţionarii publici prin raportare la aspectele semnalate în cuprinsul notei nr. x/2021, prin care preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici a aprobat desfăşurarea unei activităţi de control tematice la nivelul Casei de Asigurări de Sănătate Dâmboviţa."

Susţine recurentul că această constatare nelegală nu corespunde situaţiei de fapt şi de drept întrucât Nota nr. x/2021 dispune altceva şi anume efectuarea unui control la solicitarea CNAS prin adresa x/2021 privind modificarea raportului de serviciu a doamnei ec B. prin Decizia sa nr. 65/2021 cât si "legalitatea constituirii si funcţionarii comisiei de disciplina la CAS Dambovita prin raportare la procedurile disciplinare in cadrul cărora au fost analizate faptele doamnei B. sesizate drept abateri disciplinare...".

Nici constatarea de la fila nr. x a sentinţei 163/27.09.2022 nu corespunde situaţiei de fapt şi de drept referitor la punerea în executare imediată de către CAS Dambovita a Deciziei Curţii de Apel Ploieşti nr. 620/26.08. 2020, dar că totuşi a greşit neinformand-o pe doamna B. cu privire la emiterea Deciziei 95/27.08.2020. Această motivare contradictorie a Sentinţei 163/2022 de către instanţa de fond nu tine cont nici măcar de raportul de control al pârâtei-intimate care probează ca doamna ec B. a fost informată de emiterea Deciziei CAS Dambovita nr. 97/27.08.2020, dar a refuzat să o primească prin scrisoare recomandată, neprezentându-se nici la serviciu timp de aproape 1 luna(27.08.2020-24.09.2020) si sa se prezinte la serviciu fiind astfel pontată absent nemotivat. Aceste absente nemotivate nu au fost contestate de doamna ec B., dar au fost motivate nelegal de raportul de control ANFP.

Recurentul apreciază ca fiind contradictorii următoarele considerente ale sentinţei recurate:" În raportul de control este inserată menţiunea că acesta poate fi contestat în termen de 15 zile de la primire, contestaţia urmând să fie adresată preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. În situaţia în care autoritatea sau instituţia publică controlată nu contestă raportul de control în termen de 15 zile de la primirea lui, se instituie în sarcina acesteia obligaţia de a îndeplini măsurile dispuse în raport.

Autoritatea sau instituţia publică controlată trebuie să informeze Corpul de Control din cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici cu privire la stadiul implementării măsurilor dispuse prin raportul de control până la expirarea termenului prevăzut în raport pentru fiecare măsură. În situaţia în care autoritatea sau instituţia publică controlată nu informează Corpul de control până la expirarea termenului prevăzut în raport, aceasta va primi notificare în cuprinsul căreia se vor regăsi măsurile legale pe care Agenţia le va lua pentru implementarea recomandărilor şi/sau măsurilor dispuse prin raportul de control", respectiv " simpla posibilitate a contestării raportului, aşa cum se menţionează în partea finală a raportului de control contestat nu conferă acestuia natura de act administrativ." şi că " autoritatea pârâtă nu a impus măsuri pentru intrarea în legalitate (astfel cum presupune un act administrativ propriu-zis), ci a stabilit recomandări, însoţite de puncte de vedere asupra aplicării unor dispoziţii legale."

Consideră că o astfel de motivare este străină de natura cauzei întrucât raportul de control ANFP nr. 189/2021 împreună cu Nota de constatare a impus nelegal desfiinţarea administrativa a Deciziei CAS Dambovita nr. 65/2021 dar si desfiinţarea administrativa a comisiei de disciplina. In acest sens ANFP s-a conformat solicitării nelegala a CNAS nr. 1426/23.02.2021 anexată de parata-intimata la "documentaţia care a stat la baza controlului desfăşurat de ANFP la CAS Dambovita".Pe de altă parte, instanţa de fond motivează contradictoriu sentinţa pronunţată arătând ca ANFP nu a impus măsuri de intrare în legalitate. Contrar acestei motivări, în considerentele sentinţei recurate instanţa de fond precizează că:

"...în situaţia în care autoritatea sau instituţia publică controlată nu informează Corpul de control până la expirarea termenului prevăzut în raport, aceasta va primi notificare în cuprinsul căreia se vor regăsi măsurile legale ve care Agenţia le va lua pentru implementarea recomandărilor şi/sau măsurilor dispuse prin raportul de control". Motivele din considerentele sentinţei referitoare la faptul că:

"acţiunile ce urmau a fi luate de către entitatea controlată presupuneau efectuarea unei analize aprev. art. 507 alin. (8), art. 528 alin. /6), art. 414 din O.U.G. nr. 57/2019 şi a deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 737/8.10.2020, şi că:

"aceste măsuri nu sunt de natură a produce efecte juridice în sensul definiţiei actului administrativ prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât nu dau naştere, nu modifică şi nu sting raporturi juridice", sunt motive nelegale fiind străine de natura cauzei, hotărârea fiind dată si cu încălcarea normelor de drept material, fiind nu numai cu încălcarea art. 492 alin(10) si (11) din O.U.G. nr. 57/2019, modif si compl dar si cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 502 alin(6), art. 528-530 din acelaşi act normativ. Art. 535 din O.U.G. nr. 57/2019 arată ca actele administrative întocmite cu nerespectarea art. 528-533 sunt nule de drept.

Motivele din considerentele sentinţei recurate sunt nelegale şi fără legătură cu fondul cauzei, respectiv ca Decizia CAS Dambovita nr. 65/22.02.2021 "a fost emisă fără respectarea dispoziţiilor art. 507 alin(8) din O.U.G. nr. 57/2019".

Recurentul critică deopoptrivă şi soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, susţinând că, analizând natura juridică a Raportului de control nr x/03.03.2021, a Notei de control nr. x/26.02.2021 si a adresei de răspuns ANFP nr. 11450/2021 la plângerea prealabilă împotriva raportului de control este neîdoielnic ca acestea sunt acte administrative în înţelesul art. 2 alin. CI) Ut. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare. În cauză, raportul de control nr. x/03.03.2021 este emis de o autoritate publică centrală (structură de control) în regim de putere publică (fiind o activitate de control înfăptuită de structuri specializate-Corpul de control ANFP în baza Ordinului preşedintelui ANFP nr. 189/2021) în temeiul (declarativ) art. 401 alin(l) lit. e) din O.U.G. nr. 57/2019 cu modif si compl ulterioare, a art. 8 din H.G. nr. 1000/2006, art. 5, 11 si 40 din Regulamentul de Organizare si Functinare ANFP, si are ca obiect oficial:

"aplicarea legislaţiei incidente in domeniul funcţiei publice si a funcţionarilor publici la nivelul CAS Dambovita. producând totodată efecte juridice în ceea ce priveşte "obligativitatea măsurilor/sancţiunilor dispuse, dacă nu sunt contestate".

Prin natura sa juridică raportul de control ANFP contestat în cauză, are prin însăşi conţinutul său caracterul unui act administrativ în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare care a dat naştere, modificat sau/şi a stins raporturi juridice" ca de exemplu: încetarea efectelor Deciziei CAS Dambovita nr. 65/22.02.2021 - prezumat a fi fost emisă legal -Aceasta decizie a fost revocată nelegal prin Decizia CAS Dambovita nr. 68/26.02.2021emisă prin eroare de fapt, presiunile psihice ale echipei comune de control ANFP-CNAS, si ca urmare a desfiinţării administrative -chiar in timpul controlului de CNAS-ANFP-a comisiei de disciplină (prin adresa CNAS nr. x/26.02.2021-anexa 20 la cererea de chemare in judecata-).

Raportul de control ANFP 189/2021 a modificat explicit raportul juridic reprezentat de trecerea doamnei ec B. pe o funcţie publică de execuţie pe perioada cercetării disciplinare a comisiei de disciplina-astfel dispusa prin Decizia 65/2021- prin înlocuirea temeiului de drept al deciziei cu altul, fără legătură cu situaţia de fapt, respectiv art. 507 alin(8) din O.U.G. nr. 57/2019.

Alte măsuri în afara celor de mai sus cuprinse in Raportul de control ANFP nr. 189/2021 si Nota de constatare nr. x/2021, de natură a produce efecte juridice, în sensul definiţiei actului administrativ prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice, sunt:

- desfiinţarea administrativa a deciziilor CAS Dambovita de constituire a comisiilor de disciplina;

- desfiinţarea în timpul controlului a comisiei de disciplina a CAS Dambovita pe motiv de activitate neconstitutionala, măsura unicat si fara precedent la nivel naţional;

- desfiinţarea prin prescriere a sesizărilor comisiei de disciplina formulate de jr C. şi de recurent.

Alte raporturi juridice modificate ca o consecinţă a Raportului de control ANFP nr. 189/2021 sunt: desfiinţarea pe cale judecătoreasca a Deciziilor CAS Dambovita nr. 68/2021 şi nr. 65/2021 prin soluţionarea de către instanţele de contencios administrativ a dosarului nr. x/2021-Actiunea doamnei ec B. care a făcut obiectul dosarului arătat a fost formulată ulterior înregistrării la CAS Dambovita a plângerii prealabile nr. 2852/09.03.2021împotriva ambelor decizii in timpul mandatului său de Director General.

Astfel, apreciază recurentul că în speţa de faţă, în raport de conţinutul concret al raportului de control, se poate constata cu uşurinţa că acesta are o natură administrativă şi nu una civilă, iar în atare condiţii, competenţa de a cenzura pe fond acest act revine, potrivit art. 10 din legea 554/2004, Curţii de Apel ca instanţă de contencios administrativ. In cauză suntem în prezenţa unui litigiu de contestare a unui/unor acte administrativ/e emise de ANFP, în calitate de autoritate publică centrală cu atribuţii de control, Mai mult, faptul că în situaţia luării de măsuri concrete prin raportul de control-v pct. 5.2.4 din raport-, acesta trebuie evident calificat ca act administrativ, aspect întărit şi de dispoziţiile de la pct. 6 -elemente de procedură- care prevede: -prezentul raport de control poate fi contestat în termen de 15 zile de la primirea acestuia, contestaţia urmând a fi adresata preşedintelui ANFP. In acest sens,raportul de control poate fi contestat în condiţiile legii, iar contestaţia se depune la sediul entităţii care a dispus efeetuarea controlului. Solicită astfel a se avea în vedere că raportul de control ANFP nr. 189/2021 instituie o procedură administrativă de contestare specifică doar actelor administrative.

Apărările formulate în cauză

Intimata -pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a depus întâmpinare la cererea de recurs formulată de reclamantul A., în cadrul căreia, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin Rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 13.01.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.02.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, luând act de concluziile orale formulate de reprezentanta intimatei - pârâte pe fondul recursului, dar şi de cererea recurentului-reclamant de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând dosarul în pronunţare pe fondul recursului.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările din cuprinsul întâmpinării şi de normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, motiv pentru care urmează a-l respinge, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare:

Mai întâi, Înalta Curte constată că, deşi prin cererea de recurs recurentul A. încadrează criticile sale în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3,5,6 şi 8 C. proc. civ., consideraţiile sunt comune, criticile nefiind structurate pe fiecare motiv în parte.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., se poate cere casarea unei hotărâri când a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii.

Înalta Curte reţine că acest motiv de recurs poate fi primit doar dacă s-a invocat excepţia necompetenţei materiale sau teritoriale de ordine publică în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă, invocarea s-a făcut în condiţiile legii, respectiv art. 130 alin. (2) C. proc. civ., respectiv la primul termen la care părţile au fost legal citate, iar instanţa a respins în mod greşit excepţia ori a omis să se pronunţe asupra acesteia.

Or, lecturând cererea de recurs formulată de recurentul -reclamant, Înalta Curte constată că, deşi s-a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., nici în dezvoltarea criticilor sale, dar nici în faţa Curţii de Apel Ploieşti recurentul - reclamant nu a invocat necompetenţa acestei instanţe de a soluţiona acţiunea sa, dimpotrivă, în faţa Tribunalului Dâmboviţa recurentul-reclamant a susţinut că procesul este de competenţa Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare, în condiţiile în care Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost instanţa care a judecat în primă etapă procesul, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 iar, din motivele de recurs nu au fost decelate critici care să vizeze necompetenţa acesteia, Înalta Curte constată că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. fost invocat doar formal de către recurentul -reclamant, astfel că se impune a fi înlăturat.

Trecând la analizarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, potrivit acestuia, se poate cere casarea unei hotărâri în cazul în care instanţa de judecată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1 - 4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte reţine că, în cadrul acestui motiv de casare poate fi încadrată critica ce vizează nelegalitatea încheierii de şedinţă din data de 13 septembrie 2022, recurentul invocând interpretarea şi aplicarea eronată de către instanţă a dispoziţiilor art. 247 C. proc. civ., prin calificarea ce a dat-o excepţiilor inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive, ca şi excepţii de ordine publică.

Astfel, recurentul arată că încheierea este nelegală în ceea ce priveşte interpretarea dată de instanţă dispoziţiilor art. 247 C. proc. civ., aceste excepţii nefiind de ordine publică, pârâta trebuia să fie decăzută din dreptul de a le mai invoca, faţă de depunerea tardivă a întâmpinării.

Această critică este neîntemeiată.

Excepţia inadmisibilităţii este o excepţie absolută, putând a fi invocată în orice stare a procesului, de oricare dintre părţi, dar şi de către instanţă, din oficiu, întrucât, aşa cum s-a reţinut constant de instanţa supremă, judecătorul de contencios administrativ este obligat să stabilească dacă acţiunea priveşte un act administrativ tipic sau atipic, în sensul legii contenciosului administrativ, un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odată cu acesta, sau simple adrese, notificări, etc., cu caracter pur administrativ, exceptate controlului judecătoresc.

Aşadar, instanţa este obligată a verifica premisa declanşării procesului în contencios administrativ, respectiv dacă actul atacat este administrativ, pentru ca pretinsa parte vătămată prin emiterea lui să se poată prevala de garanţiile procedurale ale Legii nr. 554/2004 sau ale legilor speciale în materia contenciosului administrativ.

În acord cu instanţa de fond şi Înalta Curte reţine că excepţia inadmisibilităţii este o excepţie absolută, de interes public, deoarece priveşte încălcarea unor norme imperative, precum şi o excepţie peremptorie, deoarece împiedică judecata în fond privind verificarea legalităţii actelor ce fac obiectul judecăţii.

Şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este o excepţie absolută, ce implică încălcarea unei norme de ordine publică, ocroteşte un interes public, depăşind interesul procesual al părţii, astfel că analiza acesteia poate interveni nu doar la solicitarea uneia dintre părţi, ci şi din oficiu. Altfel spus, nu este determinantă voinţa părţii pârâte spre a invoca excepţia lipsei calităţii procesuale pasive prin întâmpinare, câtă vreme în discuţie este una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile, a cărei verificare se poate realiza şi din oficiu.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond, deşi a reţinut că întâmpinarea pârâtei a fost depusă la dosar după expirarea termenului legal, fiind decăzută aceasta din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, faţă de dispoziţiile art. 208 alin. (2) C. proc. civ., ce exclud excepţiile de ordine publică, a pus în discuţie excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de aceeaşi parte pârâtă, calificându-le ca şi excepţii de ordine publică, având în vedere că acestea privesc cadrul procesual, respectiv caracterul actelor care se contestă şi calitatea procesuală, depăşind interesul procesual al părţii, ele ocrotind un interes public, ce vizează condiţiile de exercitare a dreptului la acţiune.

Aşadar, criticile recurentului cu privire la încheierea de şedinţă din data de 13 septembrie 2022, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sunt nefondate.

Nici criticile ce se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reţinute de către instanţa de control judiciar ce constată că judecătorul de primă jurisdicţie a prezentat argumentele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat soluţia pronunţată, fără a exista motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

Înalta Curte constată, astfel, că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificându-se conţinutul sentinţei atacate, se poate observa cu uşurinţă că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de reclamant în susţinerea nelegalităţii ordinului atacat, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat; prima instanţă reţinând corect situaţia de fapt, în limitele impuse de această procedură şi, totodată, realizând o încadrare juridică adecvată.

Înalta Curte reţine că teza prevăzută la art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă se referă la situaţiile în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate şti ce anume a decis instanţa; există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; motivarea soluţiei cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunţată soluţia respectivă, atunci când considerentele reflectă un caracter antagonic, nefiind posibil de urmărit raţionamentul care a stat la baza pronunţării soluţiei.

Analizând hotărârea ce face obiectul controlului judiciar de faţă, din această perspectivă, Înalta Curte nu a regăsit niciuna din aceste ipoteze, nefiind identificată nici o contradicţie între aceste considerente: " " Prin raportul de control nr. x/3.3.2021 echipa de control din cadrul instituţiei pârâte a prezentat rezultatele verificării modului de aplicare a legislaţiei privind funcţia publică şi funcţionarii publici prin raportare la aspectele semnalate în cuprinsul notei nr. x/2021, prin care preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici a aprobat desfăşurarea unei activităţi de control tematice la nivelul Casei de Asigurări de Sănătate Dâmboviţa."

"În raportul de control este inserată menţiunea că acesta poate fi contestat în termen de 15 zile de la primire, contestaţia urmând să fie adresată preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. În situaţia în care autoritatea sau instituţia publică controlată nu contestă raportul de control în termen de 15 zile de la primirea lui, se instituie în sarcina acesteia obligaţia de a îndeplini măsurile dispuse în raport.

Autoritatea sau instituţia publică controlată trebuie să informeze Corpul de Control din cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici cu privire la stadiul implementării măsurilor dispuse prin raportul de control până la expirarea termenului prevăzut în raport pentru fiecare măsură. În situaţia în care autoritatea sau instituţia publică controlată nu informează Corpul de control până la expirarea termenului prevăzut în raport, aceasta va primi notificare în cuprinsul căreia se vor regăsi măsurile legale pe care Agenţia le va lua pentru implementarea recomandărilor şi/sau măsurilor dispuse prin raportul de control", respectiv " simpla posibilitate a contestării raportului, aşa cum se menţionează în partea finală a raportului de control contestat nu conferă acestuia natura de act administrativ." respectiv " autoritatea pârâtă nu a impus măsuri pentru intrarea în legalitate (astfel cum presupune un act administrativ propriu-zis), ci a stabilit recomandări, însoţite de puncte de vedere asupra aplicării unor dispoziţii legale."

Nu au fost identificate nici motive străine de natura cauzei, ca şi când nu ar avea legătură cu pricina, cu eronat susţine recurentul.

Dimpotrivă, contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte, verificând considerentele sentinţei recurate, constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut că actele contestate de recurentul - reclamant nu au natura de act administrativ, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În cauză, hotărârea pronunţată de instanţa de fond satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei cu privire la soluţia pronunţată.

Astfel, sentinţa recurată cuprinde în motivare argumentele pentru care prima instanţă a constatat că acţiunea promovată de recurentul - reclamant este inadmisibilă, aceste argumente raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor şi la probele administrate, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Înalta Curte apreciază că, faţă de soluţia pronunţată, pe calea unei excepţii de ordine publică, fără a trece la cercetarea fondului litigiului, criticile recurentului - reclamant, ce vizează nulitatea şi nelegalitatea raportului de control şi a notei de control, nu pot fi reţinute în soluţionarea favorabilă a recursului, în condiţiile în care dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., impun instanţelor de judecată obligaţia de a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor, fără a trece şi la cercetarea în fond a cauzei; în speţa de faţă fiind vorba despre excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ce este o excepţie absolută, ce impune analizarea cu prioritate, tocmai pentru că, în situaţia admiterii acesteia, cercetarea pe fond a cauzei devine inutilă.

Prin urmare, în condiţiile în care soluţia instanţei a fost de admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, situaţie care determină respingerea, ca atare a acţiunii, în mod temeinic şi legal instanţa de fond nu a mai analizat criticile formulate de recurentul - reclamant A. cu privire la nelegalitatea actelor ce fac obiectul litigiului, faţă de dispoziţiile anterior menţionate, aceasta fiind sancţiunea legiuitorului pentru nerespectarea condiţiilor de exercitare a unei acţiuni în contencios administrativ.

Faţă de aceste considerente Înalta Curte apreciază că toate criticile recurentului subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt nefondate, sentinţa ce formează obiectul recursului fiind redactată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 din C. proc. civ. - judecătorul fondului expunând în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, motiv pentru care nu se impune a fi reformată din această perspectivă.

Nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reţinut în speţă, în contextul în care instanţa de fond a făcut o justă interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente raportat la obiectul dedus judecăţii.

Curtea de Apel Ploieşti a respins cererea formulată de reclamant, de anulare a raportului de control, a notei de control şi a adresei de răspuns, ca inadmisibilă, reţinând în esenţă că actele ce fac obiectul judecăţii nu reprezintă acte administrative în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind apte de a da naşţere, a modica sau a stinge raporturi juridice, adică de a produce efecte juridice de sine stătătoare.

Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a normelor legale incidente raportat la obiectul dedus judecăţii.

Astfel cum în mod judicios a constatat şi instanţa de fond, prin raportul de control nr. x/3.3.2021 echipa de control din cadrul instituţiei pârâte a prezentat rezultatele verificării modului de aplicare a legislaţiei privind funcţia publică şi funcţionarii publici prin raportare la aspectele semnalate în cuprinsul notei nr. x/2021, prin care preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici a aprobat desfăşurarea unei activităţi de control tematice la nivelul Casei de Asigurări de Sănătate Dâmboviţa.

Potrivit acestuia, în urma analizei documentelor puse la dispoziţia echipei de control a reieşit că CAS Dâmboviţa a pus în executare imediat de la pronunţare decizia nr. 620/26.08.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, însă nu a informat-o pe doamna B. cu privire la emiterea deciziei nr. 95/27.08.2020, în cuprinsul căreia se precizează că "atribuţiile de director executiv economic sunt îndeplinite pe perioada suspendării acestei decizii de ec. B.", condiţii în care nu au fost respectate dispoziţiile art. 528 alin. (6) corob. cu cele ale art. 414 din O.U.G. nr. 57/2019. Decizia nr. 65/22.02.2021 a directorului general al CAS Dâmboviţa, prin care dna B., titularul funcţiei publice de director executiv al Direcţiei economice a fost mutată pe funcţia publică de execuţie de consilier, clasa I, superior, în cadrul compartimentului Evidenţă Asiguraţi, Carduri şi Concedii Medicale a fost emisă fără respectarea dispoziţiilor art. 507 alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2019.

Prin acesta s-a dispus efectuarea unei analize asupra dispoziţiilor art. 528 alin. (6) şi art. 414 din O.U.G. nr. 57/2019, astfel încât să se asigure comunicarea actelor administrative emise la nivelul CAS Dâmboviţa către toţi funcţionarii vizaţi prin dispozitivul acestora.

Având în vedere că decizia directorului general al CAS Dâmboviţa nr. 65/22.02.2021, prin care dna B., titularul funcţiei publice de director executiv al Direcţiei economice a fost mutată pe funcţia publică de execuţie de consilier, clasa I, superior, în cadrul compartimentului Evidenţă Asiguraţi, Carduri şi Concedii Medicale, nu mai produce efecte juridice, se recomandă efectuarea unei analize asupra dispoziţiilor art. 507 alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2019, astfel încât să se asigure respectarea acestora în toate situaţiile care vor apărea la nivelul CAS Dâmboviţa şi în care acestea vor fi incidente. A fost fixată data de 15.04.2021 drept termen până la care trebuie aduse la îndeplinire măsurile.

De asemenea, echipa de control din cadrul instituţiei pârâte a apreciat că procedurile de cercetare administrativ-disciplinară care fac obiectul dosarelor nr. x/2021 şi nr. y/2021, aflate pe rolul comisiei de disciplină constituite la nivelul CAS Dâmboviţa sunt desfăşurate în baza unor dispoziţii legale care şi-au încetate efectele ca urmare a deciziei CCR nr. 737/8.10.2020 (art. 79 alin. (5) din Legea nr. 188/1999) şi a dispus efectuarea unei analize a acestei decizii date de CCR, astfel încât să se transpună efectele acesteia asupra unui eventual act administrativ emis ulterior datei de 7.12.2020 la nivelul CAS Dâmboviţa pe baza unui raport formulat de comisia de disciplină în temeiul H.G. nr. 1344/2007. Termenul de aducere la îndeplinire a măsurii este "până la apariţia unor,dispoziţii legale care să reglementeze modul de organizare şi funcţionare al comisiilor de discplină".

La finalul raportului, în cadrul rubricii intitulate " Elemente de procedură" se mai menţionează că acesta poate fi contestat în termen de 15 zile de la primire, contestaţia urmând să fie adresată preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. În situaţia în care autoritatea sau instituţia publică controlată nu contestă raportul de control în termen de 15 zile de la primirea lui, se instituie în sarcina acesteia obligaţia de a îndeplini măsurile dispuse în raport.

De asemenea, se mai arată că autoritatea sau instituţia publică controlată trebuie să informeze Corpul de Control din cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici cu privire la stadiul implementării măsurilor dispuse prin raportul de control până la expirarea termenului prevăzut în raport pentru fiecare măsură. În situaţia în care autoritatea sau instituţia publică controlată nu informează Corpul de control până la expirarea termenului prevăzut în raport, aceasta va primi notificare în cuprinsul căreia se vor regăsi măsurile legale pe care Agenţia le va lua pentru implementarea recomandărilor şi/sau măsurilor dispuse prin raportul de control.

Or, raportat la conţinutul acestuia, în acord cu instanţa de fond şi Înalta Curte constată că nu se identifică trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate publică, scopul emiterii acestuia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ, fiind doar stabilite nişte recomandări, însoţite de puncte de vedere asupra unor dispoziţii legale, nefiind impusă nici o măsură de către auutoritea emitentă.

Acţiunile dispuse în cadrul acestuia a fi luate de autoritatea controlată presupuneau efectuarea unei analize a dispoziţiilor art. art. 507 alin. (8), art. 528 alin. /6), art. 414 din O.U.G. nr. 57/2019 şi a deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 737/8.10.2020.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, în sensul de a fi în prezenţa unui act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge drepturi şi obligaţii.

De reţinut că nu toate actele emise de autorităţile publice sunt acte administrative, ci numai acelea care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge raporturi juridice.

Astfel, faţă de conţinutul raportului de control, în acord cu instanţa de fond şi instanţa de control judiciar constată că prin acest raport autoritatea pârâtă nu a dispus măsuri de natură a produce efecte juridice în sensul definiţiei actului administrativ prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât nu dau naştere, nu modifică şi nu sting raporturi juridice, ci doar a stabilit recomandări, respectiv " efectuarea unei analize asupra dispoziţiilor art. 528 alin. (6) şi art. 414 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2019…astfel încât să se asigure comunicarea actelor administrative emise la nivelul CAS Dâmboviţa către toţi funcţionarii publici vizaţi de dispozitivul acestora…., asupra dispoziţiilor art. 507 alin. (8) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, astfel încât să se asigure respectarea acestora în toate situaţiile care vor apărea la nivelul CAS Dâmboviţa şi în care aceste vor fi incidente, dar şi asupra Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 737/08.10.2020…astfel încât să se transpună efectele acesteia asupra unui eventual act administrativ emis ulterior datei de 07.12.2020 la nivelul CAS Dâmboviţa….".

Deşi este adevărat că raportul de control este emis de o instituţie publică, respectiv Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în exercitarea atribuţiilor legale, acest act nu întruneşte, totuşi, caracterele juridice ale actului administrativ, aşa cum acestea rezultă din definiţia legală conţinută în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, lipsindu-i dimensiunea de a da naştere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, cu alte cuvinte, de a produce prin ea însăşi efecte juridice de sine stătătoare, fiind doar un act premergător, finalizat cu "Recomandări".

De altfel, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, acţiunea de control s-a desfăşurat în temeiul prevederilor art. 401 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 57/2019, art. 2 alin. (2) lit. f) şi art. 8 din H.G. nr. 1000/2006, art. 5 alin. (2) lit. c), art. 11 alin. (1) lit. m) şi o), art. 40 lit. d) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea ANFP, aprobat prin ordinul preşedintelui ANFP nr. 361/5.06.2020, iar, din analiza acestor prevederi legale reiese că Agenţia Naţională a funcţionarilor Publici monitorizează şi controlează modul de aplicare a legislaţiei privind funcţia publică, funcţionarii publici, precum şi respectarea aplicării normelor de conduită în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice şi înaintează ministerului de resort propuneri privind măsurile ce se impun.

Aşadar, chiar dacă actul emană de la o instituţie publică, scopul emiterii lui nu a fost de a produce prin el însăşi efecte juridice, acesta fiind doar un act intern prin care monitorizează şi controlează modul de aplicare a legislaţiei privind funcţia publică, funcţionarii publici, ce conţine doar recomandări, însoţite de puncte de vedere asupra aplicării unor dispoziţii legale.

De asemenea, nici Adresa de răspuns nr. x/2021 la plângerea prealabilă şi nici Nota de Constatare nr. x/26.02.2021 care care cuprinde constatări cu titlu preliminar ale echipei de control numite prin Ordinul de control nr. 189/23.02.2021 emis de preşedintele ANFP, nu sunt acte administrative, în sensul reglementat de norma legală anterior menţionată.

Astfel, atât timp cât actele ce fac o obiectul litigiului constată o stare de fapt şi constituie doar un mijloc de informare, nu pot fi contestate în faţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal.

Având în vedere că Raportul de control emis de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici nu a modificat sau stins raporturi juridice, fiind finalizat doar cu "recomandări", Înalta Curte constată că instanţa de fond, făcând o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, în mod legal a admis excepţia inadmisibilităţii, respingând, ca inadmisibilă cererea de anulare a celor trei acte ce fac obiectul judecăţii, astfel cum a fost formulată de recurentul - reclamant.

Raportat la această soluţie, ce nu a permis analiza pe fond a pricinii, în mod corect prima instanţă a respins şi capetele de cerere referitoare la acordarea daunelor materiale şi a daunelor morale.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Menţinând soluţia instanţei de fond, de respingere, ca inadmisibilă, a acţiunii în anulare, instanţa de recurs nu va analiza criticile recurentului ce vizează nulitatea şi nelegalitatea actelor contestate, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate a acţiunii.

În concluzie, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurentul-reclamant în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, care, astfel cum s-a reţinut, a fost dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3,5,6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul reclamantul A., ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 163 din data de 27 septembrie 2022 şi a încheierii din data de 13 septembrie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.