Retrocession of religious property expropriated under 1948 decrees; validity of compulsory re-evaluation order by administrative courts under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Oradea, la data de 07.10.2022, reclamanţii EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO CATOLICĂ ORADEA şi PROTOPOPIATUL GRECO-CATOLIC ZALĂU, în contradictoriu cu pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR IMOBILE CARE AU APARŢINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA, au solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 10368/26.07.2022 cu privire la terenul intravilan identificat cu nr. topo x., înscris în CF nr. x Crişeni, în suprafaţă de 2.518 mp. şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii care să conţină propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru imobilul de mai sus.

Prin sentinţa civilă nr. 280/CA din data de 17 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Oradea, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Curţii de apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată de către instanţă din oficiu şi în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantele EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO CATOLICĂ ORADEA şi PROTOPOPIATUL GRECO-CATOLIC ZALĂU în contradictoriu cu pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE a unor BUNURI CARE AU APARŢINUT CULTELOR RELIGIOASE din ROMÂNIA, în favoarea Curţii de apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal şi s-a dispus înaintarea dosarului către această instanţă.

În urma admiterii excepţiei necompetenţei materiale şi a declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios-administrativ şi fiscal sub nr. x/2022.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 61/2023 din data de 30 ianuarie 2023, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a Contencios dministrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă în ceea ce priveşte petitul vizând obligarea la emiterea unei noi decizii care să conţină propunerea de acordare de măsuri compensatorii, ca neîntemeiată.

Totodată, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO CATOLICĂ ORADEA şi PROTOPOPIATUL GRECO CATOLIC ZALĂU, în contradictoriu cu pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARŢINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA, şi în consecinţă a anulat Decizia nr. 10368/26.07.2022 cu privire la terenul intravilan identificat cu nr. topo x, în suprafaţă de 2.518 mp, înscris iniţial în CF nr. x Crişeni, obligând pârâta la emiterea unei noi decizii privind soluţionarea cererii de retrocedare formulată de reclamante ţinând seama de considerentele prezentei sentinţe, respingând, ca nefondate, restul pretenţiilor.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă.

În cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă două aspecte de nelegalitate .

Primul priveşte interpretarea eronată a prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 republicată coroborate cu dispoziţiile art. 28 din Decretul nr. 177/1948.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul roman, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau in patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 1, se retrocedează foştilor proprietari.

Potrivit art. 28 din Decretul nr. 177/1948, "Cultele religioase recunoscute sunt persoane juridice".Astfel, susţine recurenta că, din coroborarea prevederilor anterioare reiese necesitatea îndeplinirii cumulative a cerinţelor legale.

Cu privire la modalitatea de trecere a imobilelor în proprietatea Statului Român, recurenta invocă dispoziţiile pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a articolului 1 alin. (9) teza finală din O.U.G. nr. 94/2000, lit. a) şi c).

Din analiza cărţii funciare anterior-menţionată reiese însă, fără echivoc, faptul că imobilul înscris în C.F. nr. x localităţii Crişeni, identificat cu nr. top. x, întrucât nu a fost preluat de Statul Român de la solicitantă.

Potrivit încheierii nr. 368/13.03.1956 din foaia de proprietate B, poziţia 2 din C.F.]j nr. 478 a localităţii Crişeni, pentru imobilul identificat cu nr. top. x se intabulează dreptul de proprietate în favoarea Parohiei Ortodoxe Române Crişeni.

Astfel, susţine recurenta că din aceste prevederi legale, ca de altfel din întreaga economie a O.U.G. nr. 94/2000, republicată cu modificările şi completările ulterioare reiese faptul că legiuitorul a considerat necesar ca, pentru restituirea unor imobile sau propunerea de acordare de măsuri compensatorii, în temeiul acestui act menţionat, să se facă dovada existenţei dreptului de proprietate al solicitantei la data preluării abuzive şi în nicio situaţie legiuitorul nu a instituit vreo excepţie de la necesitatea dovedirii dreptului de proprietate al solicitantei asupra imobilului la momentul preluării.

În acest context, arată că nu este îndeplinită una din condiţiile esenţiale prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru soluţionarea favorabilă a unei cereri de retrocedare, respectiv aceea ca imobilul să se fi aflat în proprietatea solicitantei la momentul preluării abuzive.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul aferent cererii de retrocedare s-a reţinut de către Comisia specială de retrocedare faptul că acestea nu se încadrează în prevederile Ordonanţei de urgenţa nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi coniplctfirile ulterioare, întrucât imobilul nu a fost preluat de către, Statul Român de la solicitantă.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), al art. 3 alin. (11) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, soluţia Comisiei speciale de retrocedare a fost de respingere a cererii de retrocedare formulate de către reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Crişeni, cu privire la imobilul - grădină, situat în sat Crişeni, comuna Crişeni, înscris în C.F. nr. x a localităţii Crişeni, nr. top. x, judeţul Sălaj.

Apreciază astfel ca fiind nelegală şi netemeinică sentinţa civilă recurată, întrucât imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Parohiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Crişeni şi nu în patrimoniul Statului Român, pentru a fi îndeplinite condiţiile privitoare Ia preluarea abuzivă, prevăzută de dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Aşadar, din analiza cărţii funciare nr. x, reiese fără echivoc faptul că imobilul în litigiu nu se află în proprietatea statului sau a uneia dintre persoanele juridice enumerate în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ci în proprietatea Parohiei Române Unită cu Roma Greco - Catolică, Crişeni, persoană juridică de drept privat.

Al doilea aspect de nelegalitate invocat priveşte interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Deceretul nr. 358/1948, dar şi a art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Se apreciază de către recurenta-pârâtă că prin soluţia dispusă prima instanţă s-a substituit în atribuţii administrative şi a încălcat principiul reparaţiei puterilor în stat.

Apărările formulate în cauză

Intimaţii- reclamanţi Episcopia Română Unită cu Roma Greco Catolică Oradea şi Protopopiatul Greco Catolic Zalău au formulat o întâmpinare comună la cererea de recurs formulată de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, în cadrul căreia, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii în totalitate a sentinţei recurate.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta - pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România a formulat Răspuns la întâmpinarea intimaţilor-reclamanţi, în cuprinsul căruia solicită respingerea apărărilor formulate de intimaţii - reclamanţi şi admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii introductive, ca neîntemeiată.

Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin Rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 08.06.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.02.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, luând act de solicitarea recurentei - pârâte, de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând dosarul în pronunţare pe fondul recursului.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat şi de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România este nefondat, motiv pentru care urmează a-l respinge, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare:

Prealabil analizei motivelor de recurs, Înalta Curte reţine că reclamanţii nu au promovat cale de atac împotriva soluţiei de respingere a acţiunii în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la emiterea unei decizii care să conţină propunerea acordării de măsuri compensatorii, cauza urmând a fi analizată în aceste repere.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de retrocedare nr. x/24.01.2006 adresată pârâtei de către de către Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Oradea, în numele şi pentru Parohia Română Unită cu Roma, Greco - Catolică Crişeni şi Protopopiatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolic Zalău, reclamanţii au solicitat retrocedarea imobilului grădină înscris în cartea funciară nr. x Crişeni sub nr. topo x.

Cererea a fost soluţionată prin Decizia nr. 10368 din 26.07.2022 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă cererea de retrocedare, în temeiul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, cu motivarea în fapt că imobilul nu a fost preluat de Statul Român de la solicitantă.

Curtea de apel a reţinut că, din probele administrate, respectiv din conţinutul cărţii funciare nr. x Crişeni, mai exact al menţiunilor cuprinse sub B 1, B 2 şi B3 rezultă, fără echivoc, că imobilul având destinaţia de grădină, a intrat în proprietatea Bisericii Greco - Catolice Crişeni în anul 1935 cu titlu de drept împroprietărire prin reforma agrară şi fost preluat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, de către o persoană juridică, respectiv Biserica Ortodoxă Română, în temeiul unor acte normative emise în intervalul de referinţă, iar apoi de către Statul Rămân, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, sub aspectul preluării imobilului.

Dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România arată că:

"Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă".

Art. 1 teza I din Norma metodologică de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 statuează că:

"Sunt considerate abuzive acele preluări de proprietate, cu privire la imobile aparţinând cultelor religioase, care s-au produs în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, denumit în continuare perioada de referinţă, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste şi echitabile în raport cu perioada preluării."

Pentru aprecierea incidenţei prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, Înalta Curte constată ca fiind relevante, aşadar, înscrierile în cartea funciară nr. x Crişeni, prin încheierea c.F. nr. x/1956 fiind rectificat numele proprietarului din acela de Parohia Greco Catolică Crişeni în acela de Parohia Ortodoxă Română. Din înscrieri rezultă că proprietarul imobilului a fost cultul greco - catolic.

Prin urmare, în temeiul art. 37 din Decretul lege nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor imobilul s-a intabulat în favoarea Bisericii Ortodoxe Române din Crişeni, care potrivit art. 28 din Decret, era definită ca fiind o persoană juridică.

În consecinţă, s-a făcut dovada unei deposedări a reclamantei în perioada de referinţă arătată în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, în temeiul Decretului Lege nr. 177/1948 şi respectiv al Decretului Lege nr. 358/1948, acte normative prin care, sub egida regimului comunist care a desfiinţat cultul greco-catolic, s-a reglementat repartizarea averii acestuia.

Deposedarea Bisericii Greco-Catolice Crişeni a fost una abuzivă, fiind demonstrată de însuşi instrumentul normativ utilizat, respectiv Decretul Lege nr. 358/1948, de altfel fiind evident că acest Decret a încălcat art. 10 din Constituţia de la 1948, deposedarea cultului greco-catolic de proprietăţile sale (inclusiv a reclamantei) nefiind făcută nici pentru o cauză de utilitate publică şi nici nu a fost însoţită de acordarea de despăgubiri stabilite de justiţie.

În 1948, în temeiul prevederilor decretului menţionat, Statul Român a desfiinţat cultul greco-catolic şi a confiscat patrimoniul acestuia. În ceea ce priveşte beneficiarii confiscării, statul a statuat că parte a patrimoniului va fi preluat de însuşi statul, iar parte a acestui patrimoniu va fi transferat bisericii ortodoxe.

De aceea, este fără echivoc că, în mod corect intimaţii-reclamanţi din prezenta cauză şi-au întemeiat cererile de retrocedare pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000, iar Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România avea obligaţia să le soluţioneze luând în considerare preluarea abuzivă a imobilului în discuţie.

În ceea ce priveşte apărările întemeiate pe forţa probantă a înscrierii în CF potrivit art. 34 alin. (1), coroborate cu dispoziţiile art. 33 din Decretul-Lege nr. 115/1938, în mod corect prima instanţă a apreciat că legea specială de retrocedare a prevăzut derogări de la aceste dispoziţii generale.

În plus, dispoziţiile art. 33 din Decretul nr. 115/1938 instituie o prezumţie în folosul aceluia care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, în timp ce în speţă, din înscrierile CF şi actele ce au stat la baza lor, rezultă că dreptul de proprietate a fost atribuit către Biserica Ortodoxă Română în mod gratuit şi nu prin act juridic cu titlu oneros.

În consecinţă, Înalta Curte constată că în mod legal s-a concluzionat de către instanţa de fond că este îndeplinită condiţia premisă prevăzută de O.U.G. nr. 94/2000, respectiv aceea a preluării abuzive, cu sau fără titlu, de către Statul Român sau de persoanele juridice, în perioada 1945-1989, a imobilului, dispunând, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 obligarea pârâtei la reevaluarea cererilor conform aspectelor astfel tranşate.

În legătură cu interpretarea şi aplicarea greşită a disp. art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că soluţia primei instanţe prin care pârâta a fost obligată la emiterea unei noi decizii privind soluţionarea cererii de retrocedare în raport de cele statuate de instanţă, se încadrează în dispoziţiile art. 18 alin. (1), fiind de competenţa instanţei de contencios administrativ să dispună obligarea autorităţii publice să emită un act administrativ.

Sentinţa instanţei de fond este în concordanţă cu atribuţiile Comisiei prevăzute de disp. art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, potrivit cărora Comisia specială de retrocedare analizează documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi dispune, prin decizia motivată: retrocedarea imobilelor, respingerea cererii de retrocedare sau propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială.

Prin urmare, sunt nefondate şi criticile referitoare la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei civile nr. 61/2023 din data de 30 ianuarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.