Jurisdictional conflict resolved: evaluation dispute assigned to Court of Appeal, tribunal’s declination quashed as res judicata-bound.

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la 16.01.2019, sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 194 C. proc. civ. şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precum şi în temeiul dispoziţiile art. 96 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

- anularea adresei nr. H 5 - 1567 datată 3 septembrie 2018, comunicată în data de 7 septembrie 2018, prin care s-a soluţionat contestaţia formulata de reclamant împotriva Fişei de evaluare profesională aferentă perioadei 1 iunie 2017 - 31 decembrie 2017, întocmită de către Directorul Direcţiei America Latină şi Caraibi din cadrul Ministerului Afacerilor Externe,

- obligarea pârâtului la refacerea procedurii de evaluare a performanţelor profesionale individuale, precum şi

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1113 din 16 iunie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărâ astfel instanţa a reţinut că în raport cu pronunţarea deciziei nr. 3737 din 26 octombrie 2020, din dosarul nr. x/2019 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţa subliniază că aceasta nu este un regulator de competenţă, ci aceasta a pronunţat o soluţie de trimitere către instanţa competentă, în temeiul art. 480 alin. (4) C. proc. civ.

A apreciat Curtea de apel că, controlul judiciar nu s-a realizat cu privire la o soluţie pronunţată de prezenta instanţă, iar caracterul obligatoriu pentru dezlegarea dată problemelor de drept pentru instanţa de apel este prevăzut doar în cazul art. 480 alin. (3), respectiv al soluţiei de anulare cu trimitere.

Chiar luând în calcul autoritatea de lucru judecat de care se bucură decizia definitivă, aşa cum s-a reţinut şi cu ocazia respingerii cererii de trimitere a cauzei către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a, se observă că instanţa de apel a analizat exclusiv natura raportului juridic şi nu a făcut nicio analiză a normelor de competenţă în privinţa raporturilor de serviciu.

Aşadar în verificarea competenţei materiale, Curtea de Apel a reţinut că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 în forma în vigoare la data întocmirii formularului de evaluare, prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu.

După cum dispune art. 5 alin. (1) lit. d) pot beneficia de statut special funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciilor diplomatice şi consulare.

Potrivit art. 109 din acelaşi act normativ Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

În acest context a apreciat Curtea că dispoziţiile art. 109 instituie norme de competenţă materială specială, care se aplică în mod expres şi derogatoriu, sens în care instanţa competentă este Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal (aplicând şi regulile privind competenţa teritorială, potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004).

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 5883 din 11 noiembrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu.

A declinat cauza privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe - Direcţia Generală Afaceri Globale Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de Contencios şi Administrativ Fiscal.

A constat ivit conflictul negativ de competenţă şi dispune înaintarea, de îndată, a cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

A suspendat judecata soluţionării prezentei cauze până la soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut în esenţă că dosarul se află în al doilea ciclu procesual. Aşadar în faza de rejudecare a cauzei, ca urmare a deciziei civile 3737/26.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, prin care, o instanţă de control judiciar a stabilit deja, în mod definitiv, cu ocazia judecării apelului cauzei că în cauză competenţa îi revine în primă instanţă Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios şi Administrativ Fiscal, acesta fiind şi motivul desfiinţării sentinţei civile pronunţate pe fondul cauzei, hotărârea a fost pronunţată de o instanţa necompetentă absolut, din punct de vedere al materiei, respectiv sentinţa civilă nr. 572/26.08.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a de litigii de muncă.

Tribunalul a subliniat că, Curtea de Apel, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal este prima instanţă sesizată, iar competenţa acesteia i-a fost stabilită ca urmare a finalizării unui ciclu procesual, ca urmare a casării unei sentinţe civile ce a dezlegat fondul cauzei, tocmai pe motivul competenţei materiale. Decizia de casare nr. 3737/26.10.2020 nu a fost desfiinţată şi se bucură de autoritate de lucru judecat pe chestiunea privind competenţa materială, nu ca normă de stabilire a competenţei, ci ca motiv de apel.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate inclusiv cea la care se face referire privind autroritatea de lucru judecat pe stabilirea competenţei, legislaţia aplicabilă şi raţionamentul fiecărei instanţe privitor la modalitatea de stabilire a competenţei materiale în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, litigiul se află în al doilea ciclu procesual, iar prin decizia civilă nr. 3737/26.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019 s-a stabilit, în mod definitiv, cu ocazia judecării apelului cauzei că în cauză competenţa îi revine în primă instanţă Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, acesta fiind şi motivul desfiinţării sentinţei civile pronunţate pe fondul cauzei.

Considerentele hotărârii prin care s-a admis apelul au avut la bază tocmai faptul că sentinţa civilă nr. 572/26.08.2020 a fost pronunţată de o instanţa necompetentă absolut, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a de litigii de muncă.

Cu privire la soluţionarea prezentului conflict de competenţă, se reţine că între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a nu există conflict de competenţă, chiar dacă prin pronunţarea deciziei de casare nr. 3737/26.10.2020 s-a dispus trimiterea la regulatorul de competenţă a cauzei. Cu privire la această procedură, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 475/24.02.2021 a constatat inexistenţa conflictului negativ de competenţă.

În aceste condiţii, prin decizia de casare nr. 3737/26.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat că competenţa materială cade în sarcina Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel această instanţă este câştigată pentru soluţionarea pe fond a cauzei, după trimiterea spre rejudecare pronunţată în primul ciclu procesual.

În consecinţă, Înalta Curte, în prezenta speţă, în urma conflictului negativ de competenţă generat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în cel de-al doilea ciclu procesual, stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, aceasta fiind instanţa competentă material şi teritorial pentru soluţionarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe-Direcţia Generală Afaceri Globale în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2023.