Tax Authority's Annulment Bid Fails; Prior Annulment of Its Appeals Stands Final

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei în anulare

Prin Decizia nr. 5258 din 04 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a constatat nulitatea recursurilor formulate de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, în nume propriu şi în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca împotriva sentinţei nr. 1798 din 23 mai 2019 şi a încheierii din 07 decembrie 2017 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Contestaţia în anulare

Împotriva Deciziei nr. 5258 din 04 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea a susţinut că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, recursul fiind declarat şi motivat în termen.

Astfel, instanţa suprema a constatat nul recursul formulat de ANAF, reţinând in mod eronat că, nu s-au formulat veritabile critici la adresa hotărârilor pronunţate de prima instanţa, prin care sa se arate in ce consta nelegalitatea acestora, prin raportare la soluţia pronunţata de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţa in fundamentarea hotărârii.

De asemenea, mai retine, în mod eronat, instanţa suprema că, recursurile pârâtelor nu conţin veritabile eristici de nelegalitate care să poată fi incadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la aceste aspecte, invederează instanţei că, recursul a fost motivat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., care se refera la incalcarea sau aplicarea greşita a normelor de drept material in spete.

În acest sens, din economia textului art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu rezulta ca ar trebui indicat cu exactitate normele legale incalcate de instanţa, însă din lecturarea recursului formulat de către ANAF, rezultă fără echivoc care sunt normele legale pe care instanţa de fond le-a incalcat in soluţionarea cauzei.

Precizează că a criticat sentinţa de fond sub toate aspectele in sensul ca, instanţa de fond nu a aplicat legislaţia arătata in apărările de fond.

Din recursul formulat rezultă fără echivoc ca instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu incalcarea si aplicarea greşita a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ale Legii contabilităţii art. 21 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 coroborate cu prevederile pct. 33 şi pct. 39 din H.G. nr. 44/2004, art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, art. 128 alin. (4) lit. a) şi lit. b) si art. 129 alin. (4) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 571/2003, art. 128 alin. (8) lit. e) si art. 129 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, precum si pct. 6 si pct. 7 din H.G. nr. 44/2004. (pagina 3 din recurs).

De asemenea, la pagina 4 din recurs instituţia noastră a invocat dispoziţiile art. 11 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi alin. (3) lit. a), art. 21 alin. (3) lit. a), lit. d) şi lit. i), art. 128 alin. (8) lit. e) şi art. 129 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 571/2003, pct. 33 al Titlului II si pct. 39 al Titlului III din H.G. nr. 44/2004, dispoziţii pe care instanţa de fond le-a aplicat greşit.

Totodată, instanţa de fond a pronunţat sentinţa recurata cu incalcarea si aplicarea greşita a dispoziţiilor art. 145 alin. (2) lit. a), art. 128 alin. (4) lit. a) şi lit. b) art. 129 alin. (4) lit. a) şi lit. b), art. 128 alin. (8) lit. e) şi art. 129 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, pct. 6 şi pct. 7 din H.G. nr. 44/2004, asa cum am menţionat la pagina 5 din recurs.

Precizează că la pagina 6 din recurs a invocat prevederile art. 6 şi art. 7 din O.G. nr. 92/2003, art. 21 alin. (2) lit. d) şi lit. i) din Legea nr. 571/2003 prevederi pe care instanţa de fond le-a incalcat si aplicat greşit.

Tot in sensul aplicării greşite a normelor de drept material, la pagina 8 din recurs susţine că a menţionat dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2006, pe care instanţa le-a încălcat şi aplicat greşit.

La pagina 9 din recurs a invocat dispoziţiile art. 19 si art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 coroborate cu cele ale pct. 13 din H.G. nr. 44/2004, pe care instanţa de fond le-a interpretat in mod greşita

De asemenea, la pagina 12 din recurs a menţionat prevederile art. 143 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 571/2003 şi art. 10 alin. (1) din Anexa 1 la OMFP nr. 2222/2006, coroborate cu art. 155 alin. (19) lit. f) din Legea 571/2003.

Instanţa de fond a aplicat si interpretat in mod greşit dispoziţiile art. 279 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 coroborate cu pct. 11.1 lit. b) din OPANAF nr. 3741/2015, art. 269 alin. (1) lit. c) si lit. d), art. 276 alin. (1) din acelaşi act normativ (pagina 14 din recurs).

S-a solicitat admiterea contestaţiei în anulare şi anularea hotărârii atacate, deoarece, recursului este rezultatul unei erori materiale, iar în rejudecare, admiterea recursului şi respingerea acţiunii ca nefondată.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru considerentele în continuare arătate:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

În susţinerea contestaţiei în anulare contestatoarea a invocat motivul prevăzut de dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când "dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Din cuprinsul textului de lege, rezultă cerinţele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac şi anume ca aceasta să fie îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, iar prin motivele pe care se sprijină să fie invocată o pretinsă eroare materială a instanţei de control judiciar, intervenită cu ocazia soluţionării recursului.

În cauza de faţă, aceste două cerinţe sunt îndeplinite, iar caracterizarea "erorii" invocate de contestator ca reprezentând o greşeală materială, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu face parte din aspectele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac, ci din aspectele analizate de instanţa de judecată în stabilirea caracterului fondat ori nefondat al contestaţiei în anulare.

Semnificaţia conceputului de "greşeală materială" a fost dezvoltată doctrinar şi jurisprudenţial prin opoziţie cu greşeala de judecată, subliniindu-se că vizează greşeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, în principal cu caracter procedural.

În speţa dedusă judecăţii, contestatoarea reclamă împrejurarea că instanţa de recurs a anulat în mod greşit cererea sa de recurs în măsura în care în cuprinsul acestei cereri a indicat critici ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în argumentarea contestaţiei în anulare aceasta arătând aspectele pe care le consideră ca fiind interpretate greşit de către instanţa de recurs.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că argumentul prin care se susţine existenţa erorii materiale invocată de contestatoare în prezenta cauză nu este fondat.

Înalta Curte urmărind criticile formulate prin contestaţia în anulare prin raportare la decizia împotriva căreia a formulat contestaţie în anulare constată că acestea urmăresc în fapt o rejudecare a recursului.

Este corect ceea ce afirmă contestatoarea că în susţinerea cererii de recurs a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă pentru stabilirea caracterului motivat al unei cereri din recurs din perspectiva art. 486 şi art. 487 C. proc. civ., nu este suficientă invocarea formală a unui motiv de casare.

Instanţa de recurs a precizat în considerentele deciziei împotriva căreia s-a formulat prezenta contestaţiei în anulare, argumentele pentru care cererea de recurs are caracterul unei cereri nemotivate, constatând că nu există critici care să vizeze conformitatea hotărârii în raport de dispoziţiile legale incidente. Instanţa de recurs a subliniat în mod judicios că recursul în materia contenciosului administrativ nu reprezintă o cale devolutivă de atac, astfel că în cadrul acestei proceduri nu se poate reface judecata cauzei din persspectiva aceloraşi motive pe care instanţa de fond le-a analizat, ci partea interesată să formuleze recurs are obligaţia în cadrul acestei etape procesuale să indice prin raportare la motivele de casare, critici în temeiul cărora să se analizeze hotărârea din perspectiva legalităţii sale şi nu a fondului cauzei.

În realitate, prezentând aproximativ aceeaşi conduită ca în faţa instanţei de recurs, Înalta Curte constată că prin contestaţia în anulare, ceea ce urmăreşte contestatoarea este tocmai repunerea în discuţie a hotărârii pronunţate de instanţa de fond în temeiul aceloraşi argumente care nu ţin de analiza legalităţii unei hotărâri, ci de însăşi reefectuarea unei judecăţi pe fond a cauzei.

Reţine Înalta Curte că în jurisprudenţa CEDO s-a statuat că securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti (Ryabykh contra Rusiei). De asemenea, s-a arătat că puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei.

Erorile invocate de contestatoare nu pot forma obiectul remedierii pe calea contestaţiei în anulare a deciziei pronunţată de către instanţa de recurs pentru că excedează prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care a conceput contestaţia în anulare ca pe o cale extraordinară de atac, de retractare şi nu de reformare.

Din perspectiva analizei efectuate în prezenta decizie, se constată că motivele invocate de contestatori nu se circumscriu noţiunii de greşeală materială, astfel cum este reglementată în cuprinsul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Conchizând, Înalta Curte reţine că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii juridice, pe motiv că nu a fost posibilă îndreptarea lor prin exercitarea căilor ordinare de atac (concluzie afirmată, de exemplu, în: Mitrea c România/2008, Stanca Popescu c România/2009).

În lipsa unor circumstanţe substanţiale şi imperative de natură să justifice redeschiderea procesului judecat definitiv, prezenta contestaţie în anulare nu poate fi admisă, în contextul în care chestiunile invocate au caracterul unor critici ce ţin de judecata în fondul cauzei, fiind analizate de prima instanţă şi reiterate fidel în faţa instanţei de recurs, instanţă care prin prisma competenţei sale şi făcând aplicarea prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. a dispus anularea cererii de recurs pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de la art. 488.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 5258 din data de 4 noiembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca fiind nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2023