Appeal against jurisdictional referral declared inadmissible

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

1.1. Prin sentinţa nr. 43 din data de 10 martie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2021 s-a dispus admiterea excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti şi declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei, având ca obiect acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman prin Ministerul de Finanţe, legal reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, cauză venită spre soluţionare prin declinarea competenţei dispusă de către Tribunalul Prahova, secţia I civilă prin sentinţa nr. 3281 din data de 22 decembrie 2020, în favoarea Tribunalului Prahova.

S-a constat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Ploieşti şi Tribunalul Prahova şi sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Fără cale de atac.

1.2. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, reclamanta A..

1.3.. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Statul Român prin Ministeruil Finanţelor nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs, excepţie invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că excepţia este întemeiată, urmând să constate inadmisibilitatea recursului reclamantei, în considerarea argumentelor ce succed.

Obiectul cererii de recurs de faţă îl reprezintă sentinţa nr. 43 din data de 10 martie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Prin sentinţa sus-menţionată, instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei necompetenţei sale sale materiale, apreciind că în cauză nu este competentă material să judece această cauză fapt pentru care intrând în conflict negativ de competenţă cu o altă instanţă a dispus sesizarea Înaltei Curţi în vederea soluţionării acestui conflict.

În conformitate cu prevederile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.: "Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent."

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, şi nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În conformitate cu art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Astfel, C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, în cuprinsul art. 457 alin. (1) prevăzându-se că:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege enunţate supra rezultă, aşa cum s-a arătat în precedent, că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care legea specială aplicabilă sau C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza, având în vedere că sentinţa nr. 43 din data de 10 martie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2021 a fost pronunţată în conformitate cu procedura prevăzută de art. 132 alin. (3) C. proc. civ., care precizează în mod expres că o astfel de hotrărâre nu este supusă niciunei căi de atac, recursul declarat de reclamanta A. este inadmisibil.

În virtutea argumentelor expuse mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul B., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 43 din data de 10 martie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, ca fiind inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2023