Appeal annulled for failure to identify statutory casation grounds in civil administrative action seeking presidential notification

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2021 la data de 19.01.2021, reclamantul A., în contradictoriu cu cu pârâţii Administraţia Prezidenţială şi B., a solicitat obligarea pârâţilor de a-l încuonştiinţa pe Preşedintele României, despre cererea înregistrată cu nr. x/27.11.2020 .

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 224 din data de 26 aprilie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia netimbrării acţiunii şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

A respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Prezidenţială, şi B..

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 224 din data de 26 aprilie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

În drept, recurentul-reclamant nu a indicat vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în susţinerea cererii sale.

Totodată în ceea ce priveşte motivarea în fapt, în cuprinsul cererii de recurs acesta a prezentat o serie de aspecte procedurale, precum faptul că pârâtul B. nu avea drept de reprezentare deoarece acesata este funcţionar la pârâta Administraţia Prezidenţială şi nu a depus întâmpinare motiv pentru care nu trebuia soluţionată cauza la primul termen de judecată, deoarece această procedură i-a vătămat dreptul procesual.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Prezidenţială a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat să respingă recursul ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 24.05.2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 15 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

În critica sentinţei recurate, recurentul-reclamant exprimă o serie de opinii care nu au nicio legătură cu critica sentinţei recurate, astfel că instanţa de control judiciar nu-şi poate exercita controlul în lipsa identificării unor critici argumentate faţă de sentinţa recurată.

Fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei de fond şi să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-reclamant A. s-a limitat, în cuprinsul cererii de recurs la prezentarea unor aspecte procedurale, precum lipsa de reprezentare a pârâtului B., lipsa întâmpinării în cauză şi faptul că instanţa de fond a soluţionat cauza la primul termen, aspecte pe care recurentul le apreciază ca fiind aducătoare de prejudicii dreptului său procesual.

Aceaste motive nu sunt de natură a se circumcrie unor veritabile critici care să determine instanţa de recurs la operarea unei rejudecări a cauzei. Practic prin argumentele propuse de recurentul-reclamant se observă o conduită procesuală a acestuia prin care urmăreşte o rejudecare a cauzei în recurs fără un temei legal şi în condiţiile în care instanţa de fond şi-a exprimat raţionamentul juridic faţă de situaţia dedusă judecăţii prin raportare la apărările propuse de părţi.

În cauză, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenţia recurentului de a se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluţia instanţei de fond îl nemulţumeşte, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare şi care să poată determina instanţa de recurs să efectueze controlul pe care legea i-l conferă faţă de sentinţa recurată.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a conţinutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 224 din data de 26 aprilie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru nemotivare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2023