Nullity of judgment due to delayed reasoning in administrative litigation and inapplicability of criminal procedure rules

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.01.2020, sub nr. x/2020, contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Inspecţia Judiciară, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Rezoluţiei Inspectorului Şef nr. C-19-4586/31.12.2019, prin care a fost respinsă plângerea împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 3818-A dispusă în data de 08.11.2019, în lucrarea nr. x a Inspecţiei Judiciare, precum şi aceasta din urmă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 992 din 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţia formulată de contestatorul, A., împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 3818/A/08.11.2019, dispusă de intimata Inspecţia Judiciară în lucrarea nr. Cx/08.11.2019 şi împotriva Rezoluţiei Inspectorului Şef dispusă în lucrarea nr. x/31.12.2019, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate şi în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată prin anularea rezoluţiei inspectorului judiciar.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a dezvoltat următoarele critici:

Acesta afirmă că solicitarea sa din 2019 adresata CA-CAF de anulare a rezoluţiilor Inspecţiei Judiciare a fost argumentata juridic şi logic în detaliu, in mod complet, pertinent si clar. Dar, ca si in cazurile precedentelor solicitări adresate instanţelor de apel si recurs (din Sălaj si Cluj) si Inspecţiei Judiciare -constat cu profunda decepţie ca nici instanţa CA-CAF nu a "îndrăznit" sa evalueze si sa anuleze decizia iniţiala a instanţei de fond din Zalău (judecător dna B.) - care reprezintă, practic, cauza acestui incredibil, contraproductiv, inutil parcurs judiciar al litigiului său, desfăşurat timp de 7 ani, in 7 instanţe, cu mare consum de resurse (timp, bani, nervi) care doar i-au sporit paguba iniţiala, (comisa de intimatul - parat C. din Zalău), doar pentru a-i exercita o democratica si legala, dar total ineficienta cale de atac care, de fapt, nu a soluţionat solicitările sale adresate justiţiei.

Recurentul-reclamant arată instanţei de recurs că în conformitate cu o decizie din aprilie 2021 a Curţii Constituţionale a României (CCR) aceasta a statuat că este necesar ca orice hotărârea judecătorească să fie motivată în fapt şi în drept la data pronunţării, precizând că "redactarea acesteia ulterior deciziei lipseşte persoana condamnată de garanţiile înfăptuirii actului de justiţie, aduce atingere dreptului de acces la instanţă şi dreptului la un proces echitabil" CCR a mai constatat că "sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) şi ale art. 406 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. privind motivarea hotărârilor judecătoreşti". "Obligaţia de motivare contribuie, de asemenea, la obţinerea încrederii publicului şi a inculpatului în decizia la care s-a ajuns şi permite identificarea unei posibile părtiniri din partea judecătorului şi remedierea acesteia" se spune in motivarea CCR.

Conform unui amendament al Comisiei Juridice a Senatului eliberarea, redactarea şi pronunţarea hotărârii se fac într-un termen de maximum 60 de zile de la închiderea dezbaterilor.

In cazuri temeinic justificate, dacă deliberarea, redactarea şi pronunţarea hotărârii nu pot avea loc în termenul prevăzut, instanţa poate amâna succesiv pronunţarea, fiecare amânare neputând depăşi 30 de zile.

În toate cazurile, deliberarea, redactarea şi pronunţarea hotărârii nu pot avea loc mai târziu de 120 de zile de la închiderea dezbaterilor. Senatul a votat deja la 04.05.2021 (inainte de data comunicării sentinţe mele) propunerea de modificare a C. proc. pen. în acord cu decizia Curţii Constituţionale potrivit căreia hotărârea judecătorească trebuie să fie motivată la data pronunţării.

Având in vedere faptul că, în cazul sentinţei sale din 21.10.2020, motivarea a fost emisa si i-a fost comunicata abia in 17 mai 2021 - deci după 7 luni si doar la solicitarea sa, deci depăşind cu mult cele 4 luni permise conform deciziei CCR, considerente pentru care apreciază că este nula de drept.

În continuarea recursului, recurentul-reclamant a detaliat pe larg situaţia de fapt care a condus la starea litigioasă în care acesta se află în urma unui litigiu soluţionat la Judecătoria Zalău de către judecătorul B..

În drept, criticile invocate de către recurentul-reclamant în cuprinsul cererii sale de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul neindicând în mod expres un motiv de casare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a nu a depus întâmpinare la cererea ce recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18.10.2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 07 februarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept

Prin acţiunea în contencios administrativ respinsă prin sentinţa recurată, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Inspecţia Judiciară, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Rezoluţiei Inspectorului Şef nr. C-19-4586/31.12.2019, prin care a fost respinsă plângerea împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 3818-A dispusă în data de 08.11.2019, în lucrarea nr. x a Inspecţiei Judiciare, precum şi aceasta din urmă.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, instanţa de recurs reţine că prin sesizarea adresată autorităţii publice intimate, în baza căreia a fost formată lucrarea nr. x, la Direcţia de inspecţie pentru Judecători, recurentul-reclamant solicitat verificarea oportunităţii, legalităţii, obiectivităţi, credibilităţii şi conformităţii procedurale, privind modul în care au acţionat în dosarul său instanţele învestite cu soluţionarea dosarului nr. x/2017, respectiv judecătorii magistraţi din cadrul Judecătoriei Zalău, Tribunalului Sălaj şi Curţii de Apel Cluj şi care au pronunţat în această cauză sentinţa nr. 359/04.01.2018, decizia nr. 1242/13.12.2018 şi decizia nr. 342/R/2019.

Sesizarea formulată de recurentul-reclamant A. şi înregistrată sub nr. x/11.10.2019 la Consiliul Superior al Magistraturii, remisă spre soluţionare Inspecţiei Judiciare la dat de 21.10.2019 a fost înregistrată sub nr. x-4948 la Direcţia de inspecţie pentru Judecători.

Prin referatul din 25.10.2019 s-a dispus conexarea lucrării nr. 19-4948 la lucrarea nr. x, reţinându-se că noua sesizare vizează aspecte similare cu sesizările anterioare, înregistrate sub nr. x.

Prin Rezoluţia din data de 08.11.2019, în baza art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor în dosarul nr. x a dispus clasarea sesizărilor formulate de petentul A., sub aspectul abaterilor reglementate de art. 99 lit. c) şi lit. t) din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată.

Împotriva acestei Rezoluţii de clasare petentul a formulat plângere soluţionată de inspectorul şef prin lucrarea cu nr. x din 31.12.2019 în sensul respingerii şi menţinerii rezoluţiei atacate.

Împotiva acestor acte adminstrative prin care s-a soluţionat pe cale administrativă plângerea sa, recurentul-reclamant a formulat cererea de chemare în judecată prin care a solicitat anularea acestor acte.

Investită cu această cerere, instanţa de fond a efectuat o analiză a cauzei din perspectiva legalităţii actelor administrative contestate pe cale judiciară, dar şi a competenţelor legale care revin instanţei în soluţionarea unei astfel de cerere.

Sub acest aspect, instanţa de recurs apreciază, în contextul în care recurentul-reclamant a înţeles ca prin cererea de recurs să reitereze în integralitate evenimentele care l-au determinat să investească instanţa de contencios cu cererea de chemare în judecată, că această instanţă poate analiza cauza doar din perspectiva legalităţii actelor adminstrative contestate şi nu deţine competenţă să reanalizeze faptele anterioare care au condus la sesizarea Inspecţiei Judiciare în vederea efectuării unui control pentru abateri săvârşite de un magistrat din perspectiva prevederilor art. 99 lit. t) şi c) din Legea nr. 303/2004.

În baza aceluiaş raţionament, Înalta Curte subliniază că în soluţionarea recursului nu deţine competenţă în efectuarea analizei cererii de recurs din perspectiva tuturor elementelor prezentate de recurentul reclamant în cuprinsul cererii sale, ci aceasta urmează a analiza recursul doar din perspectiva criticilor emise împotriva sentineţi recurate care se circumscriu motivelro de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, instanţa de recurs a constatat că recurentul-reclamant prin cererea de recurs a apreciat că instanţa de fond nu a soluţionat solicitările sale şi nu a motivat hotărârea în termen util sentinţa, considerente pentru care apreciază că aceasta este nulă.

Această critică se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte analizând cererea de recurs din perspectiva acestui motiv de casare apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Nulitatea actelor de procedură este prevăzută în capitolul III din Titlul IV al C. proc. civ., respectiv art. 174 - 179 C. proc. civ., în cuprinsul cărora nu se identifică ipoteza emisă de recurent prin cererea de recurs conform căreia, neredactarea hotărârii într-un termen maxim de 120 de zile, atrage implicit anularea acestei hotărâri.

În ceea ce priveşte argumentele propuse de recurent în susţinerea cererii de recurs, Înalta Curte subliniază că, recurentul-reclamant citează raţionamentul emis de Curtea Constituţională în cuprinsul Deciziei nr. 233/2021, decizie care priveşte controlul de constiuţionalitate al prevederilor art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (2) şi (3) şi ale art. 406 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.. Aşadar aceste argumente privesc celeritatea de soluţionare a procesului judiciar în materie penală, ori în prezenta cauză ne aflăm în materia contenciosului administrativ şi fiscal, astfel că Decizia Curţii Constituţionale la care recurentul face referire nu are aplicabilitate în prezenta cauză.

Aşadar, în cauză în privinţa modalităţii şi termenului de redactare al hotărârii aplicabilitate au prevederile C. proc. civ., cu care Legea contenciosului adminsitrativ nr. 554/2004 se completează, iar termenul lung de redactare al hotărârii nu reprezintă un act de procedură care să atragă nulitatea hotărârii.

Având în vedere că recurentul-reclamant nu a emis critici care să se circumscrie altor motive de casare din cele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci doar motivului de la pct. 5 al aceluiaş articol, Înalta Curte apreciază că în soluţionarea recursului este suficientă analiza efectuată mai sus din acesastă perspectivă. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, este legală, nefiind pronunţată cu încălcarea unor norme de procedură care să atragă nulitatea hotărârii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 992 din 21 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 992 din 21 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2023