Annulment of insurance appeal for failure to develop specific grounds of illegality regarding technical reserve calculations and claims documentation

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 20.08.2019, sub nr. x/2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea De Supraveghere Financiară, solicitând instanţei ca, urmare a analizei considerentelor expuse în continuare, să dispună: - anularea în tot a Deciziei nr. 904/10.07.2019 privind sancţionarea cu avertisment scris a A. S.A.; - anularea în parte a Deciziei nr. 903/10.07.2019 privind stabilirea unor măsuri în sarcina A. S.A..

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 332 din data de 29 mai 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea De Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 332 din data de 29 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi în rejudecare admiterea acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, reclamanta a indicat ca temei de drept motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 şi alin. (2) C. proc. civ., apreciind că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În continuarea motivării, recurenta-reclamantă şi-a prezentat argumentele pe care le-a susţinut şi în faţa instanţei de fond cu privire la motivul reţinut de ASF potrivit căruia reclamanta nu a ţinut cont de toate circumstanţele care impun actualizarea datelor utilizate în calculul rezervelor tehnice pentru clasa de asigurare 15.

În opinia recurentei instanţa de fond a făcut greşita aplicare a normelor de drept material, respectiv a art. 5 alin. (6) dîn Norma nr. 38/2015 privind rezervele tehnice constituite pentru activitatea de asigurare si art. 82 din Directiva 2009/138/CE privind accesul la activitate si desfăşurarea activităţii de asigurare si reasigurare, în susţinerea acestei critici reiterând apărările prezentate în faţa instanţei de fond.

Referitor la proiectul procedurii generale de instrumentare si lichidare a daunelor de garanţii din prisma avizării daunei si ajustării rezervei de daune, prin sentinţa civila instanţa de fond a făcut greşita aplicare a normelor de drept material, respectiv a "art. 40 din Hotărârea Guvernului nr. 395/2016 alin. (1). Şi cu privire la această critică, recurenta-reclamantă a dezvoltat aceleaşi argumente pe care le-a prezentat şi în faţa primei instanţe.

În ceea ce priveşte motivul reţinut de-ASF potrivit căruia Subscrisa nu a ţinut cont de toate circumstanţele care impun actualizarea datelor utilizate în calculul rezervelor tehnice pentru clasa de asigurare 8, acesta este neîntemeiat iar instanţa de fond a făcut greşita aplicare a normelor de drept material.

In ceea ce priveşte lipsa unei evidente adecvate si ordonate a dosarelor de dauna (nn. Italia run off), instanţa de fond a făcut greşita aplicare a art. 258 alin. (1) lit. (i) din Regulamentul delegat 35/2015.

Prin sentinţa civila instanţa de fond a făcut greşita aplicare a prevederilor art. 31 lit. a) din Legea nr. 237/2015.

Prin sentinţa civila instanţa de fond a făcut greşita aplicare a art. 163 alin. (11) din Legea nr. 237/2015.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care pe cale de excepţie a solicitat anularea recursului deoarece apreciază că reclamanta nu a motivat recursul şi implicit se impune anularea recursului, iar pe fond a apreciat că recursul este nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului de judecată, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 15 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă deşi a indicat în mod expres motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în temeiul căruia acesta a declarat recurs, iar în cuprinusl cererii acesta a indicat o serie de acte normative pe care instanţa de fond le-a interpretat greşit în motivarea hotărârii recurate, totuşi din cuprinsul cererii de recurs nu se desprind veritabile critici prin care să arate în ce constă nelegalitatea sentinţei recurate, printr-o raportare în concret la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii sale.

Fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei de fond şi să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. s-a limitat, în susţinerea cererii de recurs, să afirme fără un suport concret că instanţa de fond l-a pronunţarea hotărârii a făcut greşita aplicare a art. 258 alin. (1) lit. (i) din Regulamentul delegat 35/2015, a prevederilor art. 31 lit. a) şi a) art. 163 alin. (11) din Legea nr. 237/2015.

În ceea ce priveşte aceste critici se reţine că argumentele prezentate de recurenta-reclamantă sunt aceleaşi pe care le-a prezentat în faţa instanţei de fond şi pe care de altfel instanţa de fond le-a avut în vedere la soluţionarea cererii, practic acestea fiind reluarea în acest ciclu procesual.

Or, conduită procesuală manifestată de recurenta-reclamantă prin reiterarea situaţiei de fapt şi a argumentelor deja expuse în faţa instanţei de fond, urmăreşte practic o rejudecare a cauzei din partea instanţei de recurs în temeiul argumentelor deja analizate de către instanţa de fond.

Reiterarea apărărilor exprimate deja în faţa instanţei de fond, nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs, în măsura în care această instanţă are competenţa de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinţei instanţei de fond.

În cauză, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenţia reclamantei de a i se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluţia instanţei de fond o nemulţumeşte, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare prevăzute de lege pentru investirea instanţei cu o asemenea cerere.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a conţinutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 332 din data de 29 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2023