Annulment of bear-hunting permit challenged on environmental grounds; appeal dismissed for failure to substantiate cassation grounds

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin cererea formulată la data de 04.08.2020 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel 347/36/2020 reclamanta Federaţia Pentru Protecţia Animalelor şi Mediului Tulcea a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi A. să se dispună:

- anularea "acordului pentru recoltarea a două exemplare de urs de pe fondul cinegetic nr. 18 Timiş" emis sub nr. x/15.06.2020 de către pârâtul A., în calitate de secretar de stat;

- obligarea pârâţilor, în solidar, la plata de despăgubiri materiale, către bugetul public, reprezentând contravaloarea exemplarelor de urs nelegal ucise, şi daune morale în sumă de 1.000.000 RON;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 181/CA din data de 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul A. şi respinge acţiunea formulată de reclamanta Federaţia pentru Protecţia Animalelor şi Mediului, în contradictoriu cu pârâtul A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Federaţia pentru Protecţia Animalelor şi Mediului în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi a dispus anularea acordului pentru recoltarea a două exemplare de urs de pe suprafaţa fondului cinegetic nr. 18 Timiş, în condiţiile prevăzute de Ordinul nr. 724/2019, acord emis sub nr. x/15.06.2020 de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 181/CA din data de 16 decembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În drept, recurentul-pârât a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. apreciind că instanţa de fond a încălcat normele de drept substanţial, respectiv a realizat o interpretare injustă a acestora, raportat la speţa dedusă judecăţii, constatând în mod greşit că actul administrativ contestat este nelegal, fiind emis cu încălcarea art. 33 alin. (1) şi art. 38 din O.U.G. nr. 57/2007.

În ceea ce priveşte motivarea în fapt a cererii de recurs, în cuprinsul cererii de recurs aceasta a reiterat apărările propuse prin întâmpinare instanţei de fond, iar în drept s-a limitat la critica invocată anterior.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Federaţia pentru Protecţia Animalelor şi Mediului nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului investit cu soluţionarea cererii de recurs, s-a fixat termen de judecată la data de 15 noiembrie 2022.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs invocată din oficiu, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, Înalta Curte constată că recurentul-pârât deşi a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în susţinerea cererii de recurs, pentru argumentarea acestui motiv de casare nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia.

În critica sentinţei recurate, recurentul-pârât se limitează în a afirma că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile art. 33 alin. (1) şi art. 38 din O.U.G. nr. 57/2007fără a face referiri şi în ce anume constă interpretarea eronată, astfel că instanţa de control judiciar nu-şi poate exercita controlul în lipsa identificării unor critici argumentate faţă de sentinţa recurată.

Fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei de fond şi să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-pârât s-a limitat, în cuprinsul cererii de recurs la prezentarea unor aspecte ce ţin de fondul cauzei, precum şi de modalitatea în care instanţa de fond şi-a prezentat raţionamentul-juridic în susţinerea hotărârii adoptate, fără a indica punctual ce aspecte din cuprinsul hotărârii au un caracter nelegal, menit să conducă la reformarea hotărârii în urma rejudecării de către instsanţa de recurs.

Această conduită procesuală urmăreşte o rejudecare a cauzei din partea instanţei de recurs fără un temei legal şi în condiţiile în care instanţa de fond şi-a exprimat raţionamentul juridic faţă de situaţia dedusă judecăţii prin raportare la temeiurile de drept aplicabile speţei şi probelor propuse de părţi, aceasta efectuând o analiză judicioasă a cauzei.

În cauză, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenţia recurentului de a se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluţia instanţei de fond o nemulţumeşte, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare şi care să poată determina instanţa de recurs să efectueze controlul pe care legea i-l conferă faţă de sentinţa recurată.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a conţinutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei nr. 181/CA din data de 16 decembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2023