Legality of clawback tax notifications calculated on aggregated drug consumption rather than individual sales

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.02.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a solicitat să dispună:

- anularea notificării nr. x/07.08.2018, prin care C.N.A.S a comunicat datele în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferentă trimestrului II al anului 2018;

- anularea notificării nr. x/07.11.2018, prin care C.N.A.S a comunicat datele în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferentă trimestrului III al anului 2018;

- anularea adreselor nr. x/18.09.2018 (completată prin adresa nr. x/24.10.2018) şi RV/8193/28.11.2018, prin care C.N.A.S a răspuns contestaţiilor administrative formulate de reclamantă împotriva notificărilor sus-menţionate;

- de asemenea, obligarea C.N.A.S la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor reclamantei în trimestrele II şi III 2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 735 din data de 7 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea privind pe reclamanta A. S.R.L., reprezentată convenţional prin B., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

A anulat actele administrative contestate.

A respins capătul de cerere privind comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent vânzărilor reclamantei în trimestrele II-III 2018 ca neîntemeiat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 735 din data de 7 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a invocat următoarele critici:

Cu privire la reţinerile instanţei de fond referitor la faptul că notificările CNAS nu sunt motivate în fapt, reclamantei fiindu-i imposibil să verifice realitatea valorilor consumului comunicate de CNAS, fiind încălcat principiul transparenţei fiscale, iar instanţei fiindu-i imposibil să facă verificările necesare, în vederea stabilirii cu exactitate a medicamentelor comercializate în România, vă învederăm următoarele:

Recurenta consideră eronate reţinerile instanţei de fond, având în vedere faptul că aceasta a făcut o eronată interpretare şi aplicare a prevederilor art. 1, art. 3 şi art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, învederăm onoratei instanţe de control judiciar faptul că aceasta nu aduce critici punctuale cu privire Ia modul greşit în care CNAS a interpretat şi aplicat prevederile legale incidente în prezenta cauză.

Învederează instanţei recurenta că sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit de legiuitor prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi prin legislaţia derivată.

Pe cale de consecinţă, faptul că reclamanta a înţeles să conteste chiar sistemul de raportare instituit prin O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi prin legislaţia derivată, aspecte însuşite în mod eronat de instanţa d fond, având în vedere faptul că aceste aspecte exced controlului instanţei de contencios administrativ şi nu pot fi valorificate ca motive de nelegalitate a notificărilor atacate prin acţiune, în cadrul procesual fixat chiar de către reclamantă, care nu a înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate sau de nelegalitate a dispoziţiilor legale criticate.

Prin Decizia nr. 144 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335/2015, Curtea Constituţională a reţinut că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuţiei trimestriale nu este de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate, ci reprezintă o consecinţă a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare şi celeritate în comunicarea informaţiilor. De altfel, datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi contestate de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor, iar depunerea contestaţiilor nu suspendă obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale datorate. Contestaţiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate, potrivit art. 5 alin. (7) şi vor fi soluţionate prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului de 30 de zile, contestatarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, apreciază că existenţa unui sistem netransparent cu privire la modul de calcul al consumului centralizat de medicamente de către CNAS şi, pe cale de consecinţă, furnizarea mai multor informaţii privind calculul acestui consum creează premisele utilizării în mod discreţionar a acestor informaţii de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor, aspect care ar echivala cu o încălcare a principiului confidenţialităţi informaţiilor furnizate şi totodată ar putea încuraja înţelegerile anticoncurenţiale1. Astfel, transparenţa crescută generată de schimbul de informaţii creşte interdependenţa dintre concurenţi şi reduce intensitatea concurenţei în pieţele oligopolistice, în sensul că aceste informaţii extinse despre piaţă oferă participanţilor posibilitatea să monitorizeze strategiile concurenţilor şi să reacţioneze rapid şi eficient la reacţia altuia.

Pentru a transparentiza procesul de calcul a taxei de clawback. începând cu trimestrul III 2013 şi implicit şi pentru trimestrele de referinţă - CNAS a afişat pe site-ul propriu valorile de consum ale medicamentelor prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, înregistrate în platforma informatica a asigurărilor sociale de sănătate, ca urmare a raportărilor canalelor de eliberare menţionate la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011.

Centralizarea valorii consumului de medicamente s-a efectuat la un nivel de agregare a datelor care să nu impiedică buna funcţionare a pieţei şi care să nu diminueze disponibilitatea agenţilor economici de a se concura. începând cu trimestrul II 2014, în documentul afişat pe site este detaliată si modalitatea de calcul a procentului "p". în plus faţă de aceste informaţii, în aceeaşi secţiune se regăseşte, începând cu aceeaşi perioadă şi "Top x medicamente, în funcţie de denumirea comună internaţională, eliberate prin farmaciile cu circuit deschis, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate", precum şi Consumul de medicamente suportate din bugetul FNUASS si bugetul Ministerului Sănătăţii pe cod ATC*-nivel III.

Mai mult, apreciază recurenta ca fiind eronate reţinerile instanţei de fond cu privire la faptul că "având în vedere că CNAS a depus la dosar doar consumul total/centralizat este imposibil pentru instanţă să facă verificările necesare, în vederea stabilirii cu exactitate a medicamentelor comercializate în România", având în vedere faptul că CNAS a depus la dosarul cauzei chiar raportările primare electronice făcute de furnizorii de servicii medicale/medicamente.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul a stabilit categoriile de medicamente suportate din FNUASS şi bugetul MS în baza cărora persoanele nominalizate la acest articol au obligaţia de a plăti o contribuţie trimestrială.

Recurenta-pârâtă susţine că medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 se utilizează (consumă) prin canalele de eliberare (circuit deschis, circuit închis) şi se raportează lunar de către acestea, constituind trimestrial datele din sistemul de asigurări sociale de sănătate in baza cărora se stabileşte valoarea totală/individuală a consumului de medicamente prevăzute la art. 5 alin. (7) din actul normativ mai sus menţionat. Totodată, consumul de medicamente raportat de canalele de eliberare mai sus menţionate poate proveni din stocurile anterioare sau din achiziţia curentă de medicamente.

Prin raportare la cele de mai sus şi în aplicarea prevederilor art. 5 alin. (71) şi art. 5 alin. (6), potrivit cărora casele de asigurări de sănătate raportează lunar consumul centralizat către CNAS, iar CNAS transmite în format electronic deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţilor legali ai acestora, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include şi TVA suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în Platforma Informatică a Asigurărilor Sociale de Sănătate, CNAS a depus la dosarul cauzei chiar aceste reportari.

Chiar instanţa de fond fond reţine la pagina nr. 13 din hotărârea atacată arată faptul că "atât consumul total de medicamente utilizat la calculul procentului "p" (...) cât şi consumul individual de medicamente, transmis prin anexele la notificări (...) au în vedere criteriul valoric, adică valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul MS".

In ceea ce priveşte reţinerile instanţei de fond cu privire la faptul că plafonarea procentului "p" pe termen lung, coroborată cu variaţia CTt-utui face ca procentul "p" să varieze, de la trimestru la trimestru, astfel încât contribuţia trimestrială devine o sarcină para-fiscală impevizibiiă, cu încălcarea art. 34 din Constituţia României, recurenta apreciază că:

Prin modificările legislative ale O.U.G. nr. 77/2011, legiuitorul a găsit de cuviinţă să stabiliească indicelui BAt o valoarea fixă, valoare care nu este de natură a prejudicia plătitorii contribuţiei trimestriale şi nici a încălca prevederile constituţionale, tocmai pentru că s-a urmărit în permanenţă asigurarea unui acces neîntrerupt al populaţiei la medicamente.

Curtea constituţională a statuat, prin Deciziile nr. 268/2014 şi 484/2014 faptul că taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituţie, în virtutea cărora "impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Aşadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituţiilor şi/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare.

În aplicarea considerentelor statuate de Curtea Constituţională, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească plătitorii taxelor parafiscale, în speţă ai taxei de clawback, respectiv "agenţii economici" care sunt vizaţi în mod expres de reglementările O.U.G. nr. 77/2011.

De asemenea, aceste aspecte privind stabilirea bugetului fix alocat de autoritate pentru medicamentele compensate au fost analizate de Curtea Constituţionala în dosarele nr. x/2015 si nr. y/2015 (conexate - Decizia CCR nr. 802/2015 publicată în Monitorul Oficial. Partea I a României nr. 118/16.02.2016) prin care a fost respinsă excepţia de neconstitutionalitate. motivat de faptul că astfel cum reiese chiar din titlul Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012. la adoptarea acesteia s-au avut în vedere raţiuni de politică financiară si bugetară a statului, respectiv "reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare". Or. planificarea bugetului statului si concretizarea politicilor si măsurilor financiare si bugetare ale statului în plan legislativ sunt aspeete ce nu privese controlul de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională. în caz contrar realizându-se o ingerinţă a acestei instanţe în atributele puterilor legislativă si executivă ale statului, ceea ce ar contraveni principiului separaţiei si echilibrului puterilor în stat, consfinţit de art. 1 alin. (4) din Constituţie, sens în care este si iurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 214 din 14 aprilie 2005. publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I. nr. 428 din 20 mai 2005.

În acelaşi sens, prin Decizia nr. 789/2015 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 126/2016, Curtea Constituţională a reţinut că dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice, sens în care organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc prin lege. în acest sens, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 s-a instituit obligaţia legală pentru deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali, de a plăti o contribuţie trimestrială, în condiţiile stabilite în această ordonanţă de urgenţă,

Ca atare, Curtea a apreciat că măsurile instituite prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conţinutul Legii fundamentale, cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii şi, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 şi 44 din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, referitor la protecţia proprietăţii. Ca atare, legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat îşi are fundamentul în prevederile constituţionale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.R.L. CNAS a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului investit cu soluţionarea cererii de recurs, s-a fixat termen de judecată la data de 07 februarie 2023.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate este fondat, pentru următoarele considerente:

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea se subsumează următoarelor motive:

(i) greşita soluţionare a cauzei din perspectiva aprecierii greşite din partea instanţei de fond prin care aceasta a stabilit că se confirmă motivul de nelegalitate referitor la nemotivarea actelor administrative - notificările prin care intimata-pârâtă a comunicat datele necesare calculării contribuţiei clawback aferente trimestrelor II 2018 şi III 2018;

(ii) greşita confirmare, de către prima instanţă, a nelegalităţii modului de stabilire de către recurnenta-pârâtă a bazei de calcul a contribuţiei clawback, prin raportare la valoarea de compensare a medicamentelor, iar nu la valoarea vânzărilor plătitorului contribuţiei.

II.1. Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate criticile care vizează raţionamentul instanţei de fond privitor la nemotivarea actelor administrative contestate, respectiv nerespectarea cerinţei transparenţei.

Din cuprinsul Notificărilor nr. x/07.08.2018 şi nr. y/07.11.2018 rezultă că autoritatea recurenta-pârâtă a comunicat intimatei-reclamante elementele prevăzute de art. 3 alin. (3) şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Contrar opiniei instanţei de fond şi a apărărilor exprimate prin întâmpinare de către intimată, notificările contestate cuprind atât temeiul de drept în baza căruia au fost emise, cât şi elementele obligatorii prevăzute de lege, respectiv, valoarea procentului "p" şi valoarea consumului de medicamente aferent fiecărui trimestru în litigiu, conform anexei la notificare.

Înalta Curte constată că atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin întâmpinarea formulată în recurs, intimata-reclamantă nu invocă lipsa motivării actelor administrative contestate, ci imposibilitatea verificării datelor comunicate centralizat de intimata-pârâtă CNAS, prin raportare la sursele efective ale consumurilor înregistrate pe canalele de eliberare a medicamentelor, reclamanta susţinând că nu are nicio pârghie de control a informaţiilor primite în vederea calculării contribuţiei clawback.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a interpretat greşit argumentele prezentate de către reclamantă în privinţa acestor acte administrative, deoarece aceste argumente se circumscriu unor argumente de neconstituţionalitate a normei, vizând lipsa de transparenţă fiscală şi nu unor aspecte de nelegalitate a actului, sancţionabile de către instanţa de contencios administrativ, în condiţiile în care notificările respectă întru totul conţinutul stabilit prin dispoziţiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

În ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti indicate de intimata-reclamantă, care, în opinia acesteia, susţin motivul de nelegalitate referitor la nemotivarea notificărilor emise de CNAS, Înalta Curte observă că acestea nu conturează o orientare jurisprudenţială unitară a Înaltei Curţi în acest sens. Contrar hotărârilor judecătoreşti invocate de initmata-reclamantă, Înalta Curte face trimitere la deciziile nr. 3811/2017, 3415/2019, 2349/2019, 423/2020 şi 4067/2020, care cuprind considerente similare celei din prezenta decizie, în privinţa caracterului motivat al notificărilor emise de CNAS, în acord cu prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

Pe de altă parte, nu trebuie omis şi că fiecare cauză se bucură de particularităţile sale de fapt şi de drept şi vizează alte notificări emise de recurenta CNAS decât cele din prezenta cauză, raportat la alt cadru legislativ (în condiţiile în care legislaţia incidentă taxei clawback a suferit multiple modificări de la adoptarea O.U.G. nr. 77/2011), astfel încât, deşi s-a invocat existenţa unei similarităţi la nivelul conţinutul notificărilor, instanţa din prezenta cauză nu poate recurge la o analiză comparativă a acestora, pentru a concluziona în sensul dorit de intimată prin întâmpinare şi în acord cu opinia instanţei de fonf.

Înalta Curte, apreciază că instanţa de fond, a analizat în mod greşit legalitatea notificărilor contestate în raport de legislaţia incidentă la data emiterii lor (august - noiembrie 2018), iar pentru argumentele anterior expuse, apreciază că criticile formualte de recurenta-pârâtă sunt este întemeiate, în speţă la emiterea acestor acte adminsitrative autoritatea emitentă a respectat dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011.

II.2. Referitor la criticile reiterate de recurenta-pârâtă care au vizat analiza instanţei de fond privitoare la faptul că plafonarea procentului "p" pe termen lung, coroborată cu variaţia CTt-utui face ca procentul "p" să varieze, de la trimestru la trimestru, astfel încât contribuţia trimestrială devine o sarcină para-fiscală impevizibiiă, cu încălcarea art. 34 din Constituţia României, Înalta Curte le apreciază ca fiind întemeiate.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut corect că, potrivit prevederilor art. 5 şi art. 3 din O.U.G nr. 77/2011 rezultă că raportările farmaciilor, unităţilor sanitare cu paturi şi centrelor de dializă către casele de asigurări de sănătate şi, mai departe, raportările caselor de sănătate către C.N.A.S a ceea ce actul normativ numeşte "consumul centralizat de medicamente" sunt raportări valorice, nicidecum ale numărului de medicamente consumate. Faţă de această situaţie, instanţa de fond a concluzionat că, impunerea unei astfel de obligaţii nu respectă cadrul normativ în materia stabilirii contribuţiei pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniu sănătăţii.

Cu privire la această interpretare, instanţa de recurs reţine că în conformitate cu prevederile potrivit art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, forma în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat:

"Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 4 alin. (3), pe baza informaţiilor furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Contribuţia trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8). ".

Informaţiile furnizate de recurenta CNAS erau reglementate în art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 care avea următorul conţinut:

"Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. I, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate ".

Totodată, conform art. 3 alin. (1) ce stabileşte modul de calcul al taxei:

"Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie".

Aşadar, în cuprinsul formulei de calcul al contribuţiei trimestriale aplicarea procentului "p", se face la valoarea consumului de medicamente, iar în speţă acesta reprezintă consumul total centralizat. Instanţa de fond se află în eroare când apreciază că la dosar nu există în materialul probator elementele necesare pentru a efectua verificările pentru a stabili cu exactitate medicamentele comercializate în România, în condiţiile în care la dosarul cauzei există raportările primare unde sunt detaliate şi codurile CIM şi valorile medicamentelor comercializate de către intimata-reclamantă .

Înalta Curte constată că în acest context nu s-a justificat din partea intimatei-reclamante o vătămare, prin indicarea valorii consumului, în notificarile contestate, în condiţiile în care pentru a se calcula taxa fiscală pe care o datorează, formula de calcul conţine valoarea consumului de medicamente, aşa cum de altfel, i-a fost comunicat recurentei chiar de către intimata-pârâtă.

Revenind la concluzia instanţei de fond conform căreia contribuţia trimestrială devine o sarcină para-fiscală impevizibiiă, cu încălcarea art. 34 din Constituţia României, Înalta Curte apreciază că reprezintă un raţionament greşit.

În speţă, Înalta Curte va avea în vedere considerentele Curţii Constituţionale din decizia nr. 249 din 21.05.2013 conform cărora:

"taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, în virtutea cărora "impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", Aşadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituţiilor şi/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare. Ca atare, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească plătitorii taxelor parafiscale, în speţă ai taxei de clawback, respectiv agenţii economici care sunt vizaţi în mod expres de reglementările Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011".

Prin urmare, în cauză nu a fost reliefată o situaţie de încălcare a principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, respectiv a certitudinii impunerii, precum şi a celorlalte principii fiscale, inclusiv a principiului egalităţii.

De altfel, Înalta Curte reţine că intimata-reclamantă nu a formulat critici concrete cu privire la valoarea propriu-zisă a consumului comunicat de recurenta-reclamantă, ci a susţinut, pe de-o parte, imposibilitatea verificării valorilor furnizate în exclusivitate de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, iar pe de altă parte, obligarea plătitorul contribuţiei să suporte sarcini fiscale pentru veniturile realizate de alte entităţi, motive de nelegalitate care privesc, astfel cum s-a arătat anterior, însăşi modalitatea de legiferare a contribuţiei trimestriale, iar nu un aspect de nelegalitate propriu actului administrativ contestat.

În concluzie, Înalta Curte constată că în mod corect intimata-pârâtă CNAS a comunicat reclamantei valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor, raportat la valoarea de compensare din preţul final al acestor medicamente, chiar dacă preţul final include şi eventuale adaosuri practicate de agenţii economici interpuşi în lanţul de distribuţie, împrejurare care nu poate fi interpretată ca fiind nelegală ori ca având caracter discriminatoriu.

Pe de altă parte, trebuie amintit că în mod constant Curtea Constituţională a României s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, nefiind adusă niciun fel de atingere prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că această contribuţie trimestrială a fost introdusă ca un mijloc de suplimentare a veniturilor la bugetul FNUASS, pentru a se asigura accesul neîntrerupt al populaţiei la medicamente şi vizează interesul general public.

Sub aspectul includerii adaosurilor comerciale ale distribuitorilor angro şi farmaciilor în valoarea consumului centralizat de medicamente la care intimata face referire, sunt în contradicţie cu cele afirmate de Curtea Constituţională în decizia nr. 263/2013, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1,3 şi art. 3A1 alin. (1) - (5) teza întâi din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în sensul respingerii ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate invocată.

În acest sens, Curtea Constituţională a statuat că "această critică tinde spre modificarea şi completarea prevederilor legale existente, în sensul ca plata contribuţiei clawback să cadă şi în sarcina altor agenţi economici din lanţul de distribuţie a medicamentelor. Or, potrivit dispoziţiilor Curţii, taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituţie, în virtutea cărora impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".

În aceeaşi notă, Curtea Constituţională a statuat, prin Deciziile nr. 268/2014 şi nr. 484/2014 faptul că taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituţie, în virtutea cărora "impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Aşadar, în contra opiniei instanţei de fond taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituţiilor şi/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare.

Pentru considerentele expuse, în speţă constatând ca fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 735 din data de 7 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi în rejudecarea cauzei va respinge în tot cererea de chemare în judecată formualtă de reclamantă, ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 735 din data de 7 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând cauza respinge în tot cererea de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2023