Challenge to property registration order: subjectivity of notice to third parties and time-barred preliminary complaint

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 septembrie 2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, a solicitat anularea în parte a Ordinului nr. 5672/28.12.2004, privind intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor-construcţii şi teren care fac parte din baza materială a Universităţii de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu din Bucureşti, emis de Ministrul Educaţiei si Cercetării, în ceea ce priveşte Baza Sportiva din str. x, imobilul din str. x, Sector 6 si imobilul din str. x, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.

1.2. Prin încheierea de şedinţă din 18 noiembrie 2022, instanţa de fond a dispus, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, introducerea în cauză, în calitate de intervenient forţat, a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 555 din 31 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii acţiunii invocată din oficiu, a respins ca tardiv formulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi intervenienta Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu şi a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 555 din 31 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea excepţiei tardivităţii acţiunii, ca neîntemeiată şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În motivarea recursului, reclamantul susţine că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât, deşi a reţinut că Ordinul nr. 5672/28.12.2004 este adresat unui alt subiect de drept, respectiv intervenientei Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, iar recurentul-reclamant are calitatea de terţ şi nu i se comunică ordinul şi documentaţia aferentă, totuşi a pus semnul egalităţii între luarea la cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul actului administrativ şi intuirea conţinutului actului administrativ, generată de comportamentul beneficiarului ordinului dat faţă de recurentul-reclamant.

Consideră nelegală susţinerea instanţei de fond în sensul că adresa din data de 18.04.2018 are caracterul unei plângeri prealabile împotriva actului administrativ a cărui anulare se solicită şi că termenul de un an pentru introducerea acţiunii a început să curgă de la data expirării termenului de 30 de zile socotit de la data înregistrării adresei menţionate la autoritatea emitentă. Această adresă nu reprezintă plângere prealabilă în sensul art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, deoarece la acea dată reclamantul nu avea cunoştinţă de conţinutul Ordinului nr. 5672/2004, împrejurarea care rezultă şi din lipsa menţionării în cuprinsul adresei a numărului şi datei ordinului, precum şi din modul de formulare a adresei. În cuprinsul acestui act nu s-a solicitat revocarea totală sau parţială a actului administrativ, ci s-a solicitat sprijin pentru a fi respectat dreptul de folosinţă al clubului asupra spaţiilor în care acesta îşi desfăşoară activitatea, de către intimata-intervenientă. Totodată, faptul că în conţinutul adresei se vorbeşte despre încheierea unui contract de comodat pentru spaţiul din str. x, este normal, având în vedere că în această clădire se află sediul clubului, persoană juridică de drept public aflată în subordinea Ministerului Educaţiei şi a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, iar deducerea cheltuielilor aferente trebuie să se facă în baza unui înscris care să ateste acest fapt.

Mai arată recurentul-reclamant că, prin cererea înregistrată sub nr. x/03.02.2022, a solicitat Ministerului Educaţiei să îi comunice Ordinul nr. 5672/28.12.2004, iar acest act, împreună cu documentaţia aferentă, au fost comunicate la data de 21.02.2022, aceasta fiind data la care recurentul-reclamant a luat cunoştinţă de conţinutul actului administrativ. Plângerea prealabilă a fost formulată în termenul legal de 30 de zile, fiind înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. x/18.03.2022 şi soluţionată în sensul respingerii cererii de revocare, conform adresei emise de Ministerul Educaţiei sub nr. x/28.03.2022, comunicată recurentului la 14.04.2022. Potrivit art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, termenul de introducere a acţiunii este de 6 luni şi curge de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, în speţă de la 14.04.2022. Cum cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 02.09.2022, concluzionează recurentul-reclamant că a respectat termenul legal şi excepţia tardivităţii acţiunii, invocată din oficiu de prima instanţă, este neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-intervenientă Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat anularea Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5672/28.12.2004, învederând că a luat cunoştinţă de conţinutul acestui act administrativ la data de 21.02.2022 şi, după ce a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a învestit instanţa cu prezenta acţiune în anulare.

Instanţa de fond a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii acţiunii în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reţinând, în principal, că reclamantul a avut cunoştinţă de conţinutul ordinului contestat încă de la data de 18.04.2018, când a depus la Ministerului Educaţiei adresa nr. x/18.04.2018 şi că, întrucât cererea de chemare în judecată a fost formulată la peste 4 ani de la această dată, acţiunea este tardivă în raport de prevederile textului de lege invocat. A considerat că nu este necesară urmarea procedurii prealabile, întrucât actul administrativ a intrat în circuitul civil, dar că, în măsura în care ar fi necesară urmarea acestei proceduri, atunci adresa nr. x/18.04.2018 are caracterul unei astfel de plângeri, astfel că şi în această situaţie acţiunea este tardivă, în raport de prevederile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004

În recurs, reclamantul a contestat concluziile primei instanţe, susţinând că luarea efectivă la cunoşintă de conţinutul Ordinului MEC nr. 5672/28.12.2004 a avut loc abia în anul 2022, câtă vreme, faţă de club, în calitatea sa de terţ, nu exista obligaţia comunicării actului administrativ de către emitent, iar adresa nr. x/18.04.2018 nu poate fi calificată drept plângere prealabilă în sensul art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare în cauză a prevederilor art. 7 alin. (1), (3) şi (5) raportat la art. 11 alin. (1) lit. c), alin. (2) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, reţinând în mod just că acţiunea este tardiv introdusă.

Chestiunea litigioasă în speţă este aceea a stabilirii momentului la care reclamantul a luat cunoştinţă de Ordinul MEC nr. 5672/28.12.2004, având în vedere că acesta este un terţ, iar nu beneficiarul actului administrativ contestat. Cum în cazul său nu se procedează la comunicarea din oficiu a ordinului, posibilitatea de a contesta actul respectiv se naşte, pentru reclamant, de la data luării la cunoştinţă, iar nu de la data comunicării actului. De stabilirea acestui moment depinde calcularea termenului pentru formularea plângerii prealabile, care, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, curge din momentul în care persoana vătămată a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul actului, cât şi a termenului pentru depunerea acţiunii în anulare, care, potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, este de 6 luni şi curge de la data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, iar în subsidiar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru motive temeinice, termenul este de cel mult un an de la data luării la cunoştinţă. Potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, termenul de 6 luni este de prescripţie, iar cel de un an de decădere.

Este de menţionat şi că prima instanţă a considerat, în principal, că în speţă nu era necesară formularea plângerii prealabile, însă a recurs la analiza adresei nr. x/18.04.2018, emisă de recurentul-reclamant, atât ca dovadă a datei luării la cunoştinţă de actul administrativ atacat, cât şi, în subsidiar, prin calificarea sa ca având natura unei plângeri prealabile.

În ceea ce priveşte data luării la cunoştinţă, recurentul-reclamant a susţinut că acest moment este reprezentat de data de 21.02.2022, la care intimatul-pârât i-a răspuns la cererea de comunicare a ordinului şi documentaţiei pe care se întemeiază, contrar primei instanţe, care a reţinut că data luării la cunoştinţă este 18.04.2018, dată la care reclamantul a înaintat Ministerului Educaţiei adresa nr. x/18.04.2018.

Lecturând conţinutul adresei nr. x/18.04.2018, în raport de criticile recurentului-reclamant, Înalta Curte constată că susţinerile acestuia sunt neîntemeiate, aspectele înfăţişate în cuprinsul acestui act relevând cunoaşterea de către A. nu doar a existenţei, ci şi a conţinutului Ordinului MEC nr. 5672/28.12.2004 privind intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor - construcţii şi teren - care fac parte din baza materială a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu Bucureşti. Astfel, reclamantul se referă la conţinutul concret al ordinului, indică maniera în care acesta a modificat raporturile juridice născute în temeiul ordinelor anterioare ale MEC, care însă nu au fost abrogate prin noul act şi solicită emiterea unui nou ordin, prin care ori să se îndrepte erorile materiale de omisiune a clauzelor iniţiale de transfer a imobilelor, ori să se completeze ordinul cu prevederea de menţinere în mod gratuit a clubului în spaţiile deţinute la momentul transferului pentru desfăşurarea activităţii administrative şi sportive. Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, nemenţionarea în adresa nr. x/18.04.2018 a numărului şi datei ordinului contestat nu prezintă relevanţă faţă de restul conţinutului adresei, care confirmă cunoaşterea conţinutului actului administrativ, pe care reclamantul îl aprecia a fi insuficient şi a necesita completări.

Faptul că, în anul 2022, ca urmare a cererii exprese a reclamantului, a existat o comunicare formală către acesta a ordinului şi documentaţiei însoţitoare, nu conduce la concluzia că data de 21.02.2022 este momentul luării la cunoştinţă de actul administrativ atacat. Determinarea datei luării la cunoştinţă implică cercetarea momentului subiectiv al cunoaşterii actului contestat de către titularul acţiunii, care poate fi dedus din orice act/acţiune/împrejurare apte să releve acest element interior, iar nu doar din comunicarea la cerere a actului. În speţa de faţă, conţinutul adresei nr. x/2018 confirmă că, cel puţin la data de 18.04.2018, recurentul-reclamant avea cunoştinţă de actul administrativ atacat, iar de la această dată până la data formulării acţiunii în anulare (05.09.2022) a trecut o perioadă de timp care excede termenului de decădere de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, prima instanţă a reţinut în mod just, ca moment al luării la cunoştinţă de actul administrativ, data de 18.04.2018, cu consecinţa legalei constatări a tardivităţii formulării acţiunii, în raport de data înregistrării acestui act procesual pe rolul instanţei - 05.09.2022.

Recurentul-reclamant a mai criticat în recurs şi calificarea adresei nr. x/18.04.2018 ca reprezentând plângere prealabilă formulată în temeiul art. 7 alin. (1) coroborat cu alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Acest argument a fost analizat de prima instanţă cu caracter subsidiar, având în vedere că, în considerentele anterioare, a apreciat în principal că în speţă nu era necesară formularea unei plângeri prealabile câtă vreme, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, actul a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice (intervenienta finalizând formalităţile de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, în temeiul Ordinului MEC nr. 5672/2004).

Înalta Curte constată că sunt nefondate şi aceste critici, adresa amintită îndeplinind condiţiile pentru a fi considerată plângere prealabilă, dacă legea impune o astfel de procedură. Cum în mod corect a reţinut prima instanţă, prin această adresa s-au adus la cunoştinţă pârâtului efectele pretins vătămătoare ale Ordinului MEC nr. 5672/28.12.2004 faţă de clubul reclamant şi s-a solicitat îndreptarea unor pretinse omisiuni sau completarea actului administrativ cu o prevedere de menţinere, în mod gratuit, a reclamantului în spaţiile ce fac obiectul ordinului.

Înalta Curte reţine că plângerea prealabilă nu trebuie să îmbrace o anumită formă, nefiind relevantă nici denumirea sub care a fost emisă, ceea ce contează fiind conţinutul său, care trebuie să corespundă art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Orice cerere scrisă adresată emitentului actului administrativ, prin care persoana care se consideră vătămată solicită autorităţii să revină total sau parţial asupra actului are natura juridică a unei plângeri prealabile. Ca atare, nu este relevant nici argumentul recurentului-reclamant, prin care acesta susţine că în cuprinsul adresei nr. x/2018 nu a solicitat, literal, revocarea actului administrativ, conform textului de lege anterior menţionat, atâta vreme cât manifestarea sa de voinţă era indubitabilă în sensul modificării, respectiv completării ordinului apreciat a fi vătămător faţă de drepturile şi interesele sale.

În consecinţă, câtă vreme plângerea prealabilă a fost depusă la data de 18.04.2018, iar autoritatea pârâtă nu a emis un răspuns la această plângere, termenul de depunere a acţiunii în anulare a început să curgă cel mai târziu la expirarea termenului de 30 de zile calculat de la data de 18.04.2018, astfel încât, la data depunerii cererii de chemare în judecată (05.09.2022), era împlinit atât termenul de prescripţie de 6 luni, cât şi termenul de decădere de un an, prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. c) şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că soluţia de constatare a tardivităţii acţiunii este dată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 555 din 31 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.