Jurisdiction over salary enforcement for auxiliary judicial staff: Conflict resolved by assigning case to administrative tribunal

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.03.2023 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Craiova, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la emiterea actului administrativ (dispoziţie) pentru punerea în plată a drepturilor salariale recunoscute deja prin hotărâri judecătoreşti, respectiv calcularea salariilor prin aplicarea unei VRS de 605,225 RON, cu înlăturarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea din 07.06.2023 Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat soluţionarea cauzei către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut dispoziţiile art. 95 alin. (2) din Legea nr. 567/2004; faptul că reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Craiova, iar obiectul cererii deduse judecăţii este în legătură cu recunoaşterea şi plata unor drepturi de natură salarială.

Conform dispoziţiilor art. 95 alin. (2) din actul normativ indicat, litigiile în legătură cu aplicarea normelor privind statutul grefierilor sunt de competenţa funcţională a secţiilor specializate în conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În plus, a reţinut prevederile art. 382 lit. c) din Codul administrativ, potrivit cărora:

"Prevederile prezentului titlu, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod, nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar: magistraţii, personalul asimilat acestora şi, după caz, categorii de personal auxiliar din cadrul instanţelor".

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 733 din data de 16.02.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis exceptia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea sectiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

În acest sens, a reţinut că potrivit art. 266 din Codul muncii:

"Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."

Potrivit art. 7 alin. (1) şi (2) din Anexa nr. 5 la Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Astfel, având în vedere calitatea reclamanţilor de personal auxiliar în cadrul instanţelor de judecată şi faptul că se solicită emiterea unui act administrativ de către pârâta Curtea de Apel Craiova, pentru punerea în plată a drepturilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, cauza fiind în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios administrativ, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea sectiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

2.3. Prin sentinţa civilă nr. 1440 din data de 11 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În considerentele acestei sentinţe a reţinut că din interpretarea art. 7 din Capitolul VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei) al Anexei V din Legea nr. 153/2017 reiese că revine Curţii de Apel Bucureşti competenţa materială de judecată doar atunci când personalul salarizat, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor sale salariale, a contestat în prealabil actul administrativ de stabilire a acelor drepturi salariale, adresându-se ulterior instanţei cu o acţiune îndreptată împotriva soluţiei date de ministerul justiţiei sau alt organ sesizat cu procedura contestaţiei (Colegiul de conducere al curţii de apel).

Dispoziţiile legale anterior menţionate sunt de strictă interpretare şi aplicare şi nu pot fi extinse la alte situaţii decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competenţa exclusivă, materială şi teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal fiind reglementată pentru situaţii clar determinate, care nu se regăsesc în prezenta cauză.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

A mai reţinut că actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

De asemenea, a reţinut dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că reclamanţii au dedus judecăţii un act administrativ asimilat, în condiţiile în care din actele dosarului rezultă că aceştia au adresat pârâtei la data de 08.02.2023 o cerere de emitere a unui act administrativ, iar prin adresa nr. x/28.02.2023 solicitarea a fost respinsă.

Prin urmare, în raport cu obiectul cererii, astfel cum a fost configurat de către reclamanţi, având în vedere art. 1, art. 8 dar şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, precum şi cu faptul că pârâta nu este autoritate centrală, competenţa materială revine tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În aceste condiţii, competent să soluţioneze acţiunea reclamanţilor este tribunalul, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar reclamanţii, dând eficienţă dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. au ales să învestească Tribunalul Bucureşti, instanţă aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate celei în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Conform cererii de chemare în judecată şi înscrisurilor anexate acesteia, reclamanţii, în calitate de personal auxiliar de specialitate juridică în cadrul Judecătoriei Craiova, din cadrul Curţii de Apel Craiova, au solicitat obligarea pârâtei la emiterea dispoziţiei de punere în plată a drepturilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, respectiv calcularea salariilor prin aplicarea unei VRS de 605,225 RON, cu înlăturarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, în condiţiile în care prin adresa din 28.02.2023, pârâta a comunicat reclamanţilor refuzul său de a emite o asemenea dispoziţie.

Înalta Curte constată că, deşi personalul auxiliar de specialitate este prevăzut în norma de competenţă de la art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017, acest text de lege reglementează ipoteza în care este vorba de o contestaţie împotriva actelor administrative de salarizare, emise de către angajator.

Or, în speţă este vorba de un refuz nejustificat al instituţiei pârâte de emitere a deciziei de punere în plată a unor drepturi salariale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

Prin urmare, art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 nu este aplicabil în cauză, acesta fiind de strictă interpretare şi aplicare doar în ipoteza existenţei unui act administrativ de salarizare, ceea ce nu este cazul în speţă.

Art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 defineşte contenciosul administrativ ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Astfel, se constată că reclamanţii au dedus judecăţii un act administrativ asimilat, fiind vorba de un refuz nejustificat, atacat în instanţă conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage stabilirea competenţei în raport cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Or, raportat la 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se constată că pârâta chemată în judecată (Curtea de Apel Craiova) nu este autoritate publică de rang central, ci de rang local, ceea ce indică o competenţă materială a tribunalului.

Pe de altă parte, se impune a se reţine şi faptul că reclamanţii au ales să învestească cu soluţionarea litigiului de faţă Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., tribunal aflat în circumscripţia unei curţi de apel învecinate celei în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Prin urmare, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal este instanţa competentă să soluţioneze cauza de faţă, faţă de rangul autorităţii pârâte şi de opţiunea reclamanţilor de înregistrare a cererii pe rolul Tribunalul Bucureşti, în baza dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. şi pârâta Curtea de Apel Craiova în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.