Jurisdiction for expropriation disputes under special civil law versus general administrative litigation

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I.1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.11.2023 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, sub nr. x/2023, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. şi Consiliul Judeţean Galaţi, exproprierea totală a imobilelor deţinute de reclamanţi, cu obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 6.700.000 RON contravaloare construcţii şi teren. Au mai solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 15.02.2024, reclamanţii au formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Unităţii Administrativ Teritoriale Judeţul Galaţi şi au precizat că înţeleg să conteste şi Decizia de expropriere nr. 718/16.06.2022 emisă de CNAIR, cu consecinţa exproprierii totale.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 500 din data de 31 mai 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Galaţi - sectia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele sentinţei a reţinut că potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, decizia de expropriere constituie titlu executoriu pentru predarea bunului imobil, atât împotriva celor expropriaţi, cât şi împotriva celor care pretind un drept legat de bunul imobil expropriat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului legat de proprietatea bunului imobil expropriat. Contestaţia asupra deciziei de expropriere nu suspendă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în cauză.

Conform alin. (4), transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general de prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferului dreptului de proprietate.

Instanţa a reţinut că în cauză reclamanţii nu contestă hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, emisă în condiţiile legii nr. 255/2010, ci contestă exproprierea propriu-zisă, respectiv exproprierea parţială şi nu totală a terenului deţinut de reclamanţi.

Întrucât Decizia de expropriere nr. 718/16.06.2022, emisă de CNAIR, reprezintă un act administrativ, analiza cererii reclamanţilor trebuie să se realizeze în condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, nefiind incidentă Legea nr. 255/2010, întrucât aceasta nu face referire la procedura în cazul contestării exproprierii, ci trimite la aspecte ulterioare emiterii deciziei de expropriere, cum este cazul stabilirii cuantumului despăgubirii acordate.

Reţinând dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea 554/2004, potrivit cărora litigiile privind acte administrative încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, Tribunalul a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 234/F din data de 19.09.2024, pronunţată în acelaşi dosar, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă; a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că, întrucât Decizia de expropriere nr. 718/16.06.2022, emisă de CNAIR reprezintă un act administrativ, analiza cererii reclamanţilor trebuie să se realizeze în condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, nefiind incidentă Legea nr. 255/2010, întrucât aceasta nu face referire la procedura în cazul contestării exproprierii, ci trimite la aspecte ulterioare emiterii deciziei de expropriere, cum este cazul stabilirii cuantumului despăgubirii acordate.

Curtea de Apel a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea 554/2004 şi faptul că reclamanţii au cerut instanţei, în principal, exproprierea totală, în temeiul art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, articol situat în cuprinsul Cap. IV din lege, capitol în care la art. 21 alin. (1) se stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea tribunalului.

Astfel, deşi în procedura exproprierii sunt implicate autorităţi publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, autorităţi care efectuează operaţiunile administrative necesare trecerii bunului din proprietatea privată în proprietatea publică, procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică, prin reglementarea specială a Legii nr. 33/1994 şi a Legii nr. 255/2010, scapă prevederilor legii generale, respectiv ale Legii nr. 554/2004, referitoare la competenţa de soluţionare a litigiilor ivite în legătură cu această procedură.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că în speţă, actul administrativ îl reprezintă H.G. nr. 345/2022, care este valorificat în planul dreptului civil de actul cu natură juridică civilă reprezentat de Decizia de expropriere nr. 718/2022, act subsecvent care nu face decât să reia cele menţionate în Anexa 2 la hotărârea de guvern, art. 32 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 255/2010 prevăzând că:

"(3) Anexa la hotărârea Guvernului/consiliului judeţean/consiliului local privind declanşarea procedurii de expropriere, cuprinzând tabelul cu imobilele şi persoanele supuse exproprierii, va fi rectificată ori de câte ori aceasta se impune, astfel încât situaţia juridică a proprietarilor, a imobilelor şi a obiectivului construit să corespundă în totalitate cu situaţia de fapt.

(4) Ca urmare a rectificării prevăzute la alin. (3), expropriatorul va rectifica hotărârea de expropriere şi va reconsemna sumele de bani cu titlu de despăgubiri conform hotărârii Guvernului/consiliului judeţean/consiliului local rectificată, coroborate cu prevederile art. 9 alin. (8) din acelaşi act normativ, urmând ca procesul-verbal şi hotărârea de stabilire a despăgubirilor să fie emise după rectificarea anexei la H.G., în baza unui nou raport de evaluare, conform prevederilor legale."

De asemenea, s-a constatat că prin cererea modificatoare, reclamanţii au precizat că înţeleg să conteste şi Decizia de expropriere nr. 718/16.06.2022 emisă de CNAIR, cu consecinţa exproprierii totale. Or, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120".

Prin urmare, faţă de obiectul litigiului dedus judecăţii, Curtea de Apel Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie competenţa materială de soluţionare a cauzei în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi cu prevederile legale incidente în materie.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că reclamanţii A. şi B. au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. şi Consiliul Judeţean Galaţi, exproprierea totală a imobilelor deţinute de reclamanţi, cu obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 6.700.000 RON contravaloare construcţii şi teren, iar prin cererea modificatoare au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Unităţii Administrativ Teritoriale Judeţul Galaţi şi au precizat că înţeleg să conteste şi Decizia de expropriere nr. 718/16.06.2022 emisă de CNAIR, cu consecinţa exproprierii totale.

Se constată, astfel, că raportul juridic dedus judecăţii este unul de expropriere.

Prin urmare, acesta este guvernat de legea specială în temeiul căreia a fost emisă decizia de expropriere şi hotărârea de Guvern atacate, şi anume Legea nr. 255/2010, distinctă de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce reprezintă dreptul comun în materie.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2010; "(1) Cererile adresate instanţei judecătoreşti pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unităţile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere şi a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi sunt de competenţa instanţelor de drept comun".

De asemenea, conform art. 34 din Legea nr. 255/2010:

"Dispoziţiile prevăzute mai sus se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum şi cu cele ale C. civ. şi ale C. proc. civ., în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi".

În fine, art. 21 din Legea nr. 33/1994 prevede în acest sens că:

"soluţionarea cererilor de expropriere este de competenţa tribunalului judeţean sau a Tribunalului Bucureşti, în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere".

Sub acest aspect, se impune a se reţine şi că potrivit art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".

Având în vedere că imobilele din speţă se află în extravilanul Municipiului Galaţi, respectiv în raza de competenţă a secţiei civile a Tribunalului Galaţi, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine accestei instanţe.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B. şi A. şi intimaţii UAT Judeţul Galaţi, CNAIR S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Buzău, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA-C.N.A.I.R. S.A. şi Consiliul Judeţean Galaţi în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.