CSM transfer rejection to military court upheld: appeal dismissed as unfounded due to lack of personal motives in initial request and administrative discretion in staffing.

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 17 august 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM", "Consiliul"), a solicitat anularea Hotărârii nr. 2019 din 13 iulie 2023, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători şi obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre, prin care să dispună transferul contestatoarei de la Curtea de Apel Galaţi la Curtea Militară de Apel Bucureşti.

În motivarea cererii, contestatoarea susţine că hotărârea atacată este nemotivată, întrucât modalitatea în care au foste expuse considerentele nu poate echivala cu o motivare a acesteia. În cuprinsul hotărârii nu se regăseşte o minimă analiză a criteriilor prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 192 din Legea nr. 303/2022, iar expunerea unor considerente obiective şi concludente este de esenţa actului administrativ în discuţie. Simpla prezentare a unor date statistice vizând activitatea celor două instanţe, fără a le analiza în concret şi fără a prezenta relevanţa lor la soluţionarea cererii de transfer nu constituie o argumentaţie corespunzătoare soluţiei adoptate.

Consideră contestatoarea că în cazul său sunt îndeplinite în totalitate criteriile obiective prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 şi niciun argument din hotărârea atacată nu contrazice această susţinere. Arată că, în prezent, este numită în funcţia de inspector judiciar al Inspecţiei Judiciare din 08.04.2022 pentru un mandat de 3 ani, astfel încât activitatea sa nu poate fi evaluată din punct de vedere al necesarului de personal al Curţii de Apel Galaţi, iar pe de altă parte, la examenul de promovare efectivă la instanţele superioare, organizat în perioada mai- octombrie 2023, la această instanţă s-a înscris un număr de candidaţi peste numărul de posturi scoase la concurs, neputându-se vorbi despre o problemă de personal la nivelul acestei instanţe.

Cât priveşte argumentul din considerentele hotărârii atacate, în sensul că reclamanta ar ocupa doar statistic un post la instanţa unde dorea transferul, susţine contestatoarea că acesta reprezintă o simplă prezumţie, întrucât avea intenţia de a continua activitatea, în ipoteza admiterii transferului. Această manifestare de voinţă putea fi adusă la cunoştinţa CSM în cadrul interviului prevăzut de art. 5 alin. (2) şi (4) din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar şi de art. 193 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, care nu a mai avut loc în cadrul acestei sesiuni de transfer. În cadrul interviului s-ar fi prezentat şi motivele de ordin personal, referitoare la împrejurarea că reclamanta doreşte să continuie activitatea ca judecător militar, precum şi la aspectele privind situaţia familială din care rezultă că soţul este judecător la Curtea de Apel Bucureşti, iar cei doi copii minori sunt înscrişi la grădiniţă şi şcoală în Bucureşti.

Un al doilea aspect de nelegalitate a hotărârii CSM atacate îl reprezintă, în opinia contestatoarei, lipsa oricărui argument care să justifice neocuparea celui de-al doilea post scos la transfer. Ministerul Apărării Naţionale a solicitat ocuparea ambelor posturi, având în vedere volumul de activitate şi necesarul de judecători al instanţei, iar contestatoarea a fost admisă la probele medicale, sportive şi psihologice, având avize favorabile atât din partea acestui minister, cât şi din partea Curţii de Apel Galaţi. Aceste aspecte nu au fost avute în vedere, ceea ce echivalează cu o soluţie arbitrară dată în analiza cererii de transfer, cu consecinţa nulităţii hotărârii atacate. Singurul remediu procesual pentru a înlătura efectele negative cauzate drepturilor şi intereselor legitime ale contestatoarei este, în opinia acesteia, anularea hotărârii şi obligarea intimatului CSM la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Curtea de Apel Galaţi la Curtea Militară de Apel Bucureşti.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Consideră intimatul că Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 2019 din data de 13.07.2023 este legală şi temeinică, fiind analizate şi corespunzător interpretate toate dispoziţiile legale privind transferul judecătorilor, iar criticile invocate de reclamantă sunt nefondate.

Arată intimatul că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 188 şi art. 192 din Legea nr. 303/2022, precum şi art. 6 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari, aprobat prin Ordinul nr. 47/2014 al ministrului apărării naţionale şi prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Susţine că, în cuprinsul actului administrativ contestat au fost expuse date relevante privind traseul profesional al reclamantei, situaţia de personal şi volumul de activitate ale instanţelor implicate în procedura transferului, au fost detaliate motivele menţionate în avizele conducătorilor instanţelor, precum şi considerentele care au fundamentat soluţia de respingere a cererii de transfer. secţia pentru judecători a avut în vedere justul echilibru care trebuia menţinut între interesul public - buna funcţionare a instanţelor implicate - şi interesul legitim privat al solicitantei, precum şi faptul că, începând cu data de 08.04.2022, reclamanta a fost numită în funcţia de inspector judiciar la Inspecţia Judiciară, pentru un mandat de 3 ani. În aceste condiţii, aprobarea transferului acesteia ar fi condus doar la ocuparea statistică a unuia dintre posturile vacante din schema de personal a Curţii Militare de Apel Bucureşti, întrucât postul reclamantei urma să fie vacant temporar pentru o perioadă îndelungată, respectiv până la data încetării mandatului de inspector judiciar. Or, în motivarea avizului, preşedintele Curţii Militare de Apel Bucureşti a arătat că este oportună ocuparea ambelor funcţii de execuţie vacante, pentru a se asigura continuitatea desfăşurării în bune condiţii a activităţii instanţei militare la care s-a solicitat transferul. De asemenea, secţia pentru judecători a apreciat că, deşi la Curtea Militară de Apel Bucureşti erau vacante 3 posturi de judecător militar din schema de 8 posturi, în respectiva sesiune de transferuri se impunea ocuparea unui singur post, asigurându-se astfel funcţionarea acestei instanţe în parametrii impuşi de lege.

Consideră intimatul CSM că hotărârea atacată este legală şi temeinică, fiind analizate şi interpretate corespunzător toate criteriile prevăzute de lege. Normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului. Gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea instanţelor. Îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru ca un judecător să obţină transferul conferă acestuia o vocaţie la transfer, care poate fi valorificată în anumite condiţii care să corespundă, totodată, nevoilor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate, efectuat cu celeritate.

Astfel, având în vedere toate criteriile legale, inclusiv aspectele expuse în avizul exprimat de Curtea Militară de Apel Bucureşti din care reieşea necesitatea ocupării ambelor funcţii de execuţie vacante pentru a se asigura continuitatea desfăşurării în bune condiţii a activităţii instanţei militare la care s-a solicitat transferul, în mod corect secţia pentru judecători a apreciat că nu este oportun transferul reclamantei, întrucât, de la data de 08.04.2022, aceasta exercita funcţia de inspector judiciar la Inspecţia Judiciară pentru un mandat de 3 ani. În aceste condiţii, aprobarea transferului reclamantei ar fi condus doar la ocuparea statistică a unuia dintre posturile vacante din schema de personal a Curţii Militare de Apel Bucureşti, întrucât postul reclamantei urma să fie vacant temporar pentru o perioadă îndelungată, respectiv până la data încetării mandatului în funcţia de inspector judiciar.

Concluzionează, astfel, intimatul că secţia pentru judecători a analizat cererea de transfer formulată de reclamantă prin raportare la criteriile legale în mod comparativ şi cumulativ, fără o ordine de prioritate, dar şi prin raportare la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor implicate - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al reclamantei, observând în mod corect situaţia Curţii Militare de Apel Bucureşti, precum şi situaţia reclamantei.

Referitor la criteriul datelor personale ale magistraţilor care au formulat cereri de transfer, susţine intimatul că reclamanta nu a invocat niciun fel de motive profesionale sau personale în susţinerea cererii de transfer, solicitând doar transferul la Curtea Militară de Apel Bucureşti. În aceste condiţii, motivele profesionale şi personale invocate de aceasta prin cererea de chemare în judecată (faptul că doreşte să activeze în continuare ca judecător militar, că are doi copii minori înscrişi la grădiniţă şi la şcoală în Bucureşti şi că soţul acesteia este judecător la Curtea de Apel Bucureşti) nu pot fi avute în vedere la soluţionarea acţiunii.

Mai arată că secţia pentru judecători a analizat solicitarea reclamantei, astfel cum a fost formulată, având în vedere datele obiective privind volumul de activitate şi situaţia posturilor de judecător de la instanţele implicate în procedura transferului, precum şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe. În contextul în care legea conferă judecătorului o vocaţie la transfer care poate fi valorificată doar în anumite condiţii care să corespundă, totodată, cerinţelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate, efectuat cu celeritate, secţia pentru judecători a apreciat în mod corect că nu era oportun la acel moment transferul reclamantei având în vedere necesitatea ocupării efective a posturilor vacante de la Curtea Militară de Apel Bucureşti. Motivele de ordin personal invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată pe de o parte nu reprezintă situaţii excepţionale, apte să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat, iar pe de altă parte, nu constituie singurele criterii legale avute în vedere şi nu există nicio împrejurare pentru care să se acorde prioritate doar acestor criterii. Soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea dispoziţiilor legale, după cum rezultă inclusiv din practica instanţei supreme.

Cât priveşte susţinerile reclamantei în sensul că ar fi menţionat motivele personale în cadrul interviului prevăzut de art. 5 alin. (2) din Regulamentul comun (interviu care nu ar mai fi avut loc), intimatul susţine că sunt neîntemeiate întrucât, pe de-o parte, în cadrul procedurii de transfer nu este prevăzută nicio etapă a interviului, cererile de transfer şi documentele ataşate acestora fiind analizate de secţia corespunzătoare a Consiliului, iar dacă apreciază necesar, secţia pentru judecători, respectiv secţia pentru procurori poate invita solicitantul să îşi susţină cererea de transfer, personal sau prin videoconferinţă (art. 190 din Legea nr. 303/2022). Pe de altă parte, prevederile art. 5 alin. (2) din Regulamentul comun (la care reclamanta face trimitere) nu sunt aplicabile procedurii de transfer, ci doar procedurii de numire a judecătorilor în funcţia de procuror militar, a procurorilor în funcţia de judecător militar, a judecătorilor militari în funcţia de procuror militar sau a procurorilor militari în funcţia de judecător militar, ceea ce nu este cazul reclamantei.

Învederează intimatul că criteriile reprezentate de volumul de activitate şi de schemele de personal ale instanţelor implicate în procedura transferului constituie criterii prevăzute de lege care se analizează coroborat cu celelalte criterii legale, fără a exista o ordine de prioritate a acestora. secţia pentru judecători a reţinut situaţia cu care se confrunta Curtea Militară de Apel Bucureşti, conform motivării avizului transmis de preşedintele Curţii Militare de Apel Bucureşti, în care s-a arătat că este oportună ocuparea ambelor funcţii de execuţie vacante, pentru a se asigura continuitatea desfăşurării în bune condiţii a activităţii acestei instanţe militare. În acest context, aprobarea transferului reclamantei (inspector judiciar la acel moment) ar fi condus doar la ocuparea statistică a unuia dintre posturile vacante din schema de personal a Curţii Militare de Apel Bucureşti, întrucât postul reclamantei urma să fie vacant temporar pentru o perioadă îndelungată, respectiv până ta data încetării mandatului de inspector judiciar.

Deşi la Curtea Militară de Apel Bucureşti erau vacante 3 posturi de judecător militar din schema de 8 posturi, în respectiva sesiune de transferuri în mod corect s-a apreciat că se impune ocuparea unui singur post pentru asigurarea funcţionării acestei instanţe în parametrii impuşi de lege. Contrar susţinerilor reclamantei, nu se impunea ocuparea ambelor locuri vacante de la Curtea Militară de Apel Bucureşti în condiţiile în care volumul de activitate nu era foarte mare la această instanţă militară. Astfel, în anul 2022, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 47, comparativ cu media naţională de 258, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 28, comparativ cu media naţională de 227. Mai mult, chiar şi Curtea Militară de Apel Bucureşti a apreciat că se impunea ocuparea unei funcţii de la această instanţă pentru a se asigura continuitatea desfăşurării în bune condiţii a activităţii, iar în situaţia în care la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor aflat în derulare la acel moment nu se înscriau candidaţi, se impunea ocuparea ambelor funcţii de execuţie vacante de la această instanţă.

Subliniază intimatul că situaţia instanţelor implicate în procedura transferului reprezintă doar unul dintre criteriile legale de transfer prevăzute în cadrul art. 192 din Legea nr. 303/2022, în condiţiile în care legiuitorul nu stabileşte o ordine de prioritate a acestora, revenind secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecărui criteriu prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general. În aceste condiţii, pentru a se asigura funcţionarea Curţii Militare de Apel Bucureşti în parametrii impuşi de lege prin ocuparea efectivă a unuia din cele două posturi vacante, în mod corect secţia pentru judecători a apreciat că nu este oportun transferul reclamantei la acel moment, aceasta aflându-se în exercitarea mandatului de inspector judiciar pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 08.04.2022. Toate cererile de transfer au fost analizate prin raportare la aceleaşi criterii legale, iar stabilirea caracterului determinant al anumitor criterii în soluţionarea cererilor este consecinţa faptului că fiecare cerere se analizează în funcţie de circumstanţele sale concrete, în scopul gestionării corecte a resurselor umane.

Referitor la avizele comunicate de instanţele implicate, intimatul arată că acestea sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege, se solicită în mod obligatoriu de Consiliu, potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 şi sunt consultative. În cauză, secţia pentru judecători a avut în vedere cuprinsul avizului emis de Curtea Militară de Apel Bucureşti din care reieşea situaţia cu care se confrunta această instanţă şi în care s-a arătat că este oportună ocuparea ambelor funcţii de execuţie vacante, pentru a se asigura continuitatea în bune condiţii a activităţii acestei instanţe militare. În acest context, nu era oportună admiterea cererii de transfer a reclamantei şi ocuparea doar statistică a unuia dintre posturile vacante din schema de personal a Curţii Militare de Apel Bucureşti (postul reclamantei urmând să fie vacant temporar pentru o perioadă îndelungată, respectiv până la data încetării mandatului de inspector judiciar), în caz contrar fiind influenţate negativ desfăşurarea în bune condiţii a activităţii acestei instanţe şi realizarea unui act de justiţie de calitate.

Susţine intimatul, contrar argumentelor reclamantei, că hotărârea atacată nu a fost adoptată cu exces de putere şi nu a condus la o vătămare a vreunui drept al reclamantei. Hotărârea contestată este motivată într-o manieră ce garantează legalitatea, oportunitatea şi previzibilitatea măsurilor dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii. Argumentele prezentate în hotărârea contestată sunt coerente, clare şi lipsite de ambiguităţi sau de contradicţii, fiind în măsură să permită urmărirea raţionamentului care a condus la adoptarea acesteia, argumentele secţiei pentru judecători fiind fundamentate pe date statistice ce se regăseau în evidenţele sale şi pe date ce reieşeau din avizele instanţelor implicate în procedura transferului. secţia a reţinut în considerentele hotărârii atacate solicitarea reclamantei (aceasta neindicând motive în susţinerea cererii de transfer), a expus în mod corect datele statistice şi cele referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedura de transfer care constituie criterii legale, a indicat argumentele pentru care a dat prevalentă unor criterii şi a argumentat aplicarea acestora la soluţionarea cererii de transfer.

Prin urmare, susţine intimatul, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile excesului de putere, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care respingerea cererii de transfer a reclamantei s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, iar situaţia reclamantei nu reprezenta o situaţie excepţională care să ducă la inversarea raportului de preeminenţă al interesului public faţă de drepturi şi interese private. În acest sens solicită a se avea în vedere jurisprudenţa Înaltei Curţi, precum şi jurisprudenţa CEDO din hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 şi 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24.

5. Răspunsul la întâmpinare

Contestatoarea A. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul CSM, considerând că argumentele înfăţişate sunt neîntemeiate.

Susţine contestatoarea că magistratul are dreptul de a-i fi analiză cererea în mod efectiv, iar nu formal, iar simpla înşiruire a datelor statistice nu echivalează cu o analiză a cererii sale de transfer.

Datele statistice prezentate în hotărâre vizează instanţa la care contestatoarea nu mai funcţionează în prezent, fiind detaşată la Inspecţia Judiciară pe o perioadă de 3 ani. Acesta a fost şi singurul argument pe care s-a bazat actul atacat, respectiv că aprobarea transferului ar fi condus doar la ocuparea statistică a unuia dintre posturile vacante până la data încetării mandatului de inspector judiciar. Or, susţine contestatoarea, atâta timp cât şi-a arătat intenţia de a se transfera de la o instanţă civilă la una militară, demersul era unul clar, de continuare a activităţii la instanşa militară. Dacă intimatul nu se considera lămurit, avea la dispoziţie procedura interviului, care nu a avut loc cu ocazia acestei proceduri de transfer.

Referitor la datele personale, susţine contestatoarea că intenţia legiuitorului nu a fost ca motivele de ordin personal să reprezinte situaţii excepţoionale, ci orice aspecte personale trebuie analizate. Totodată, consideră că nu se justifică concluzia la care a ajuns CSM, în sensul că nu s-ar fi asigurat buna funcţionare a instanţelor implicate în transfer, atât timp cât solicitanta nu îşi desfăşura activitatea la instanţa de la care solicită transferul, iar ocuparea postului vacant la instanţa militară ar fi sprijinit activitatea acestei instanţe.

Mai susţine contestatoarea că criteriile reprezentate de volumul de activitatea şi de schemele de personal ale instanţelor implicate în procedură trebuie analizate coroborat cu celelalte criterii, iar în speţă nu s-a ţinut cont de niciunul dintre criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022. Nu a contat nici motivarea avizului preşedintelui Curţii Militare de Apel Bucureşti, în care s-a arătat necesitatea ocupării ambelor posturi, nici faptul că erau 3 locuri vacante, că al doilea post vacant nu a mai fost ocupat, nici că reclamanta avea opţiunea de a alege să îşi desfăşoare activitatea la o instanţă militară înainte de încetarea mandatului, nici faptul că a fost mai bine caracterizată o altă persoană în raport de cererea contestatoarei, fără un argument care să susţină această decizie. Această idee este confirmată de împrejurarea că, în cuprinsul întâmpinării, s-a reţinut că avizele sunt consultative, fără a se menţiona de ce nu s-a ţinut cont de conţinutul acestora.

Prin urmare, consideră contestatoarea, prin hotărârea contestată nu s-au prezentat argumente obiective care să susţină soluţia de respingere a cererii de transfer, ceea ce echivalează cu o soluţie arbitrară, adoptată cu exces de putere şi încălcarea principiului predictibilităţii normelor legale care reglementează procedura de transfer.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/11.05.2023, contestatoarea A., judecător la Curtea de Apel Galaţi, numită în funcţia de inspector judiciar la Inspecţia Judiciară, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători să aprobe cererea sa de transfer la Curtea Militară de Apel Bucureşti.

Prin Hotărârea nr. 2019 din 13 iulie 2023, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestatoare în temeiul art. 188 şi art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor şi art. 6 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari, aprobat prin Ordinul nr. 47/2014 al ministrului apărării naţionale şi prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

În considerentele hotărârii au fost expuse: analiza traseului profesional al solicitantei; situaţia posturilor vacante la instanţele implicate în procedura de transfer, respectiv încărcătura/judecător în cursul anului 2022, faţă de media naţională; avizele favorabile faţă de cererea de transfer a contestatoarei, emise de Curtea de Apel Galaţi şi Curtea Militară de Apel Bucureşti. Reţinând că, începând cu data de 08.04.2022, solicitanta este numită în funcţia de inspector judiciar la Inspecţia judiciară pentru un mandat de 3 ani, astfel că aprobarea transferului ar duce la ocuparea doar scriptică a unuia dintre locuri, precum şi că în respectiva sesiune de transferuri se impunea ocuparea unui singur post din cele 3 vacante, secţia pentru judecători a respins cererea de transfer formulată de contestatoarea A..

Înalta Curte mai reţine şi că, prin Hotărârea nr. 2013 din 13 iulie 2023, a fost admisă cererea de transfer la Curtea Militară de Apel Bucureşti formulată de doamna judecător B.. În cuprinsul acestei hotărâri, intimatul a analizat comparativ toate cele şase cereri depuse în referire la transferul la Curtea Militară de Apel Bucureşti, iar în privinţa contestatoarei A., s-a învederat (la fel ca în Hotărârea nr. 2019/13.07.2023) că aprobarea transferului său ar conduce la ocuparea doar scriptică a unuia dintre posturile vacante din schema de personal a instanţei, până la data încetării mandatului de inspector judiciar.

Potrivit art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor:

"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.

(2) Transferul nu se poate face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze, potrivit legii. În cazul transferului la instanţe sau parchete superioare unde are dreptul să funcţioneze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcţionat efectiv cel puţin un an la o instanţă ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate.

(3) Posturile vacante de conducere nu se pot ocupa prin transfer.

(4) Dobândirea calităţii de judecător militar sau procuror militar se face prin transfer sau prin procedura de numire a judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, după obţinerea avizului conform al Ministerului Apărării Naţionale referitor la îndeplinirea condiţiilor legale specifice pentru dobândirea calităţii de ofiţer activ în cadrul acestui minister. Avizul conform al Ministerului Apărării Naţionale se eliberează în termen de cel mult 60 de zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii."

Totodată, conform art. 6 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari, aprobat prin Ordinul nr. 47/2014 al ministrului apărării naţionale şi prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii:

"(1) Poate fi transferat în funcţia de judecător militar, respectiv de procuror militor, judecătorul sau procurorul care are cel puţin grad profesional de tribunal. (2) Transferul nu poate fi aprobat decât la o instanţă sau un parchet la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze. (3) Dispoziţiile art. 1 alin. (3) - (10) şi ale art. 2-4 se aplică în mod corespunzător. (4) Judecătorul sau procurorul poate participa la şedinţa secţiei corespunzătoare, în vederea susţinerii cererii. (5) secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii admite sau respinge cererea de transfer prin hotărâre."

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 stabilesc următoarele criterii de soluţionare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele hotărârii contestate evidenţiind analiza completă şi motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susţin cererea de transfer formulată de contestatoare, precum şi de necesitatea asigurării echilibrului între interesul privat şi interesul public. Contrar susţinerilor contestatoarei, intimatul CSM a analizat coroborat şi unitar criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 şi, cu aplicarea corectă a legii, a constatat că ocuparea doar scriptică a postului vizat de transfer nu ar corespunde cerinţei esenţiale de ocupare efectivă a funcţiei vacante.

Înalta Curte va respinge, ca nefondată, critica contestatoarei referitoare la nemotivarea hotărârii atacate. Verificând Hotărârea nr. 2019/13.07.2023, Înalta Curte constată că actul administrativ este motivat, expunând corespunzător atât obiectul cererii de transfer şi împrejurările pe care acestea se întemeiază, cât şi argumentele secţiei pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele instanţelor implicate, precum şi argumente referitoare la asigurarea bunei funcţionări a instanţei la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluţia de respingere a solicitării de transfer.

Contestatoarea a susţinut că hotărârea contestată nu îndeplineşte cerinţa motivării întrucât nu au fost analizate toate criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, iar cele analizate nu au fost tratate satisfăcător. Or, din cuprinsul contestaţiei nu rezultă, punctual, care dintre criteriile prevăzute de lege consideră reclamanta că nu ar fi fost analizate de intimat. secţia pentru judecători a analizat cererea de transfer formulată de reclamantă prin raportare la criteriile legale în mod comparativ şi cumulativ, fără o ordine de prioritate, dar şi prin raportare la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public şi interesul legitim privat al reclamantei. Se observă că motivele expuse în susţinerea soluţiei de respingere sunt clare, lipsite de ambiguitate şi confirmă o analiză efectivă şi completă a cererii formulate de contestatoare şi, chiar dacă criteriile legale nu au fost tratate de o manieră extensivă, nu se poate considera că nu au fost avute în vedere de către secţia pentru judecători.

Pe de altă parte, această critică antamează şi fondul cererii, Înalta Curte urmând a analiza dacă, în pronunţarea soluţiei de respingere, intimatul CSM a făcut o corectă şi completă aplicare a criteriilor de transfer prevăzute de lege, inclusiv din perspectiva prevalenţei pe care a dat-o posibilităţii de ocupare efectivă a postului de execuţie vizat prin cererea de transfer.

Criticând modalitatea de aplicare de către intimatul CSM a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, contestatoarea a susţinut, în esenţă, următoarele argumente (prezentate în ordinea expunerii lor în acţiune):

- nu au fost efectiv analizate toate criteriile legale de soluţionare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori;

- instanţa de la care a solicitat transferul nu avea o problemă de personal;

- este nereală reţinerea CSM în sensul că, în cazul admiterii cererii de transfer, contestatoarea ar ocupa postul doar statistic până la definitivarea mandatului de inspector judiciar;

- existau motive de ordin personal şi familial care susţineau temeinicia cererii de transfer;

- lipsa unui argument care să justifice neocuparea celui de-al doilea post scos la transfer.

Referitor la critica neanalizării tuturor criteriilor legale de soluţionare a cererii de transfer, respectiv critica neanalizării motivelor de ordin personal şi familial, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, prin raportare la dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 şi motivele cuprinse în cererea de transfer formulată de contestatoare.

În cuprinsul Hotărârii nr. 2019/13.07.2023, CSM a învederat că analiza cererii contestatoarei se va face în raport de criteriile enumerate la lit. a) - f) din textul de lege menţionat, întrucât solicitanta nu a invocat motive care implică incidenţa criteriilor de la lit. g) - j) ale aceluiaşi articol. Într-adevăr, verificând cererea de transfer formulată de contestatoarea A., Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde decât formularea cererii de transfer, fără expunerea vreunui motiv în sprijinul acesteia. Prin urmare, în mod corect a reţinut intimatul CSM că cererea nu poate fi analizată în raport de criteriile legale referitoare la disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant, domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului, distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, starea de sănătate şi situaţia familială. Este de necontestat că, în analiza cererilor de transfer, trebuie avute în vedere şi motivele de ordin personal şi familial, însă acestea ar fi trebuit expuse de solicitantă în cuprinsul cererii de transfer, pentru a putea fi analizate de secţia pentru judecători, în caz contrar neputându-se imputa lipsa unei analize a tuturor criteriilor legale.

În cuprinsul contestaţiei de faţă, reclamanta A. a susţinut existenţa unor motive de ordin personal şi familial pe care le-ar fi putut aduce la cunoştinţa secţiei pentru judecători în cadrul interviului organizat în condiţiile art. 5 alin. (2) şi (4) din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar şi art. 193 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, argument care nu poate fi reţinut de Înalta Curte. Prevederile art. 5 alin. (2) din Regulamentul comun nu sunt aplicabile procedurii de transfer, ci doar procedurii de numire a judecătorilor în funcţia de procuror militar, a procurorilor în funcţia de judecător militar, a judecătorilor militari în funcţia de procuror militar sau a procurorilor militari în funcţia de judecător militar, iar art. 193 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 este incident în cazul procedurii de transfer la o altă instituţie publică decât o instanţă sau un parchet, reclamanta neaflându-se în niciunul din aceste cazuri. Procedura de transfer la altă instanţă/parchet este reglementată de art. 6 din Regulament şi art. 190 din Legea nr. 303/2022 şi nu prevede o etapă a interviului, cererile de transfer şi documentele ataşate acestora fiind analizate de secţia corespunzătoare a Consiliului, iar numai dacă apreciază necesar, secţia pentru judecători, respectiv secţia pentru procurori poate invita solicitantul să îşi susţină cererea de transfer, personal sau prin videoconferinţă.

Prin urmare, având în vedere că evaluarea cererii de transfer se face în funcţie de motivele înfăţişate şi actele depuse în susţinere, în contextul inexistenţei unei etape a interviului, Înalta Curte constată că solicitanta A. avea obligaţia de a invoca motivele de ordin personal şi familial în cuprinsul cererii de transfer, pentru a fi avute în vedere de secţia pentru judecători, iar omisiunea prezentării lor, cu consecinţa neanalizării unor astfel de motive de către intimat, nu poate fi considerată cauză de nelegalitate a hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că este întemeiată şi apărarea intimatului CSM, în sensul că motivele de ordin personal invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată nu reprezintă o situaţie excepţională, aptă să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat. Inconvenientele determinate de desfăşurarea vieţii de familie în Bucureşti, iar nu în Galaţi, unde ar trebui să activeze contestatoarea dacă nu ar opera numirea în funcţia de inspector judiciar, deşi nu pot fi negate, nu s-au dovedit a manifesta o gravitate şi intensitate care să conducă la prioritizarea interesului personal al contestatoarei în analiza cererii de transfer.

În ceea ce priveşte situaţia Curţii de Apel Galaţi, de la care se solicită transferul, contestatoarea a susţinut inexistenţa unei probleme de personal la nivelul acestei instanţe, având în vedere, pe de-o parte, că la examenul de promovare la această instanţă s-au înscris candidaţi suficienţi să acopere posturile vacante, iar pe de altă parte, că reclamanta oricum nu mai activa în cadrul acestei instanţe, fiind numită inspector judiciar la Inspecţia Judiciară. Înalta Curte constată că acest criteriu legal, prevăzut de art. 192 lit. b) din Legea nr. 303/2022, a fost analizat de secţia pentru judecători întrucât legea impune analiza tuturor criteriilor, inclusiv a situaţiei statistice a instanţei de plecare, chiar dacă reclamanta desfăşura activitatea, temporar, în cadrul Inspecţiei Judiciare. Însă situaţia acestei instanţe nu a fost relevantă în adoptarea soluţiei finale de respingere a cererii de transfer, intimatul CSM întemeindu-şi hotărârea pe considerente legate de situaţia instanţei la care se solicita transferul, iar nu de situaţia instanţei de plecare.

Înalta Curte reţine, astfel, că prevederile art. 192 lit. b) din Legea nr. 303/2022 au fundamentat soluţia de respingere a cererii formulate de contestatoare, însă nu din perspectiva situaţiei Curţii de Apel Galaţi, ci a situaţiei Curţii Militare de Apel Bucureşti, intimatul reţinând că solicitanta este numită în funcţia de inspector judiciar la Inspecţia judiciară pentru un mandat de 3 ani, astfel că aprobarea transferului ar duce doar la ocuparea statistică a unuia dintre locuri. Contestatoarea a criticat hotărârea CSM şi din această perspectivă, arătând că intenţia sa reală a fost aceea de a ocupa efectiv postul de judecător şi că urma să înfăţişeze această intenţie în cadrul interviului.

Instanţa constată că manifestarea de voinţă a contestatoarei în sensul ocupării efective a postului, implicând renunţarea la exercitarea funcţiei de inspector judiciar, nu este exprimată în cuprinsul cererii de transfer (care, astfel cum s-a arătat anterior, este nemotivată), iar interviul nu este reglementat ca etapă a procedurii de transfer, astfel că secţia pentru judecători nu putea să aibă în vedere decât situaţia existentă la data analizei cererii de transfer depuse de contestatoare, din care rezulta că aceasta a fost numită ca inspector judiciar al Inspecţiei Judiciare începând cu data de 08.04.2022, pentru un mandat de 3 ani.

Este de observat că, în motivarea avizului emis conform art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, preşedintele Curţii Militare de Apel Bucureşti a arătat că este oportună ocuparea a două din cele trei funcţii de execuţie vacante, pentru a se asigura continuitatea desfăşurării în bune condiţii a activităţii instanţei militare. Deşi, secţia pentru judecători a apreciat că, în respectiva sesiune de transferuri, se impunea ocuparea unui singur post, nu poate fi negată nevoia ocupării efective a acestui post, pentru a se asigura funcţionarea acestei instanţe în parametrii impuşi de lege. Or, în lipsa oricărui indiciu că reclamanta intenţiona să renunţe la mandatul de inspector judiciar în cazul admiterii cererii de transfer şi având în vedere necesitatea ca postul de execuţie vacant din cadrul Curţii Militare de Apel Bucureşti să fie efectiv ocupat, secţia pentru judecători a CSM a pronunţat o soluţie legală de respingere a cererii de transfer a contestatoarei, cu respectarea marjei sale de apreciere.

Nefondat este şi motivul de nelegalitate invocat de contestatoare prin raportare la neprezentarea în cuprinsul hotărârii CSM contestate a unui argument care să justifice neocuparea celui de-al doilea post scos la transfer.

Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă, ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer formulate de contestatoarea A. s-a efectuat prin prisma criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat. Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii. Noţiunea de utilitate se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanţe sau parchete şi vizează, în esenţă, îndeplinirea de către acestea a tuturor condiţiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speţă transferul, şi constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Aşadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, criticată de asemenea de contestatoare, existând o marjă de liberă apreciere a autorităţii, care, în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor, poate alege anumite măsuri, în limitele competenţei sale. În consecinţă, eventuala existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru ocuparea tuturor posturilor, decizia de ocupare în această sesiune de transfer a unui singur post de execuţie din cele vacante la Curtea Militară de Apel Bucureşti făcând parte din analiza de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuţiile secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, neputând fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte mai reţine că, deşi contestatoarea a susţinut că întrunea toate condiţiile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 pentru admiterea cererii de transfer, inclusiv avizele pozitive emise de instanţele implicate în transfer şi de Ministerul Apărării Naţionale, această împrejurare nu conferă un drept la transfer, respectiv nu obligă intimatul la adoptarea unei soluţii de admitere a cererii. Legea conferă judecătorului o vocaţie la transfer, care poate fi valorificată doar în anumite condiţii, care să corespundă, totodată, cerinţelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate, efectuat cu celeritate. Astfel fiind, analiza criteriilor prevăzute de textul de lege incident nu prespune doar o examinare formală din partea intimatului, cu consecinţa admiterii cererii care întruneşte toate aceste criterii, ci, după cum s-a arătat anterior, implică şi o analiză de oportunitate, prin care se stabileşte caracterul determinant al anumitor criterii în soluţionarea cererilor de transfer, în scopul gestionării corecte a resurselor umane în sistemul judiciar.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că este corectă soluţia de respingere a cererii de transfer formulate de contestatoare şi raţionamentul pe care aceasta se sprijină, contestatoarea nerelevând motive de nelegalitate apte să conducă la anularea hotărârii atacate. Hotărârea nr. 2019/13.07.2023 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, soluţia dispusă fiind adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, în temeiul art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva Hotărârii nr. 2019 din 13 iulie 2023, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.