Railway freight license suspension: nullity of cassation appeal for failure to identify specific grounds of unlegality

Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată la data de 4 august 2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Feroviară Română şi AFER- Organismul de Licenţe Feroviare Român - OLFR suspendarea executării Deciziei NR. 4010/LTF03/6S/27.07.2022 privind suspendarea licenţei de transport feroviar de marfa (inclusiv mărfuri periculoase) nr. LTF 03/04.11.2019 emisă de Organismul de Licenţe feroviare Român (OLFR).

Prin sentinţa civilă nr. 1370 pronunţată la 26 august 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării promovate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Feroviară Română şi AFER - Organismul de Licenţe Feroviare Român - OLFR, ca nefondată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. S.R.L. - în insolvenţă a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi să se dispună admiterea cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă a precizat că decizia contestată prin care i s-a suspendat licenţa este nemotivată şi a reiterat argumentele prezentate în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă.

3. Apărările formulate

Intimata-pârâtă Autoritatea Feroviară Română - AFER a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, apreciind că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de legalitate prevăzute de art. 486 C. proc. civ. şi criticile nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Motivele invocate în recurs sunt aceleaşi motive invocate la fond, pe care instanţa le-a analizat pe larg şi le-a respins motivat.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamantei A. S.R.L. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurentei-reclamante, rezultă că aceasta nu a invocat nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ. şi nu a evidenţiat niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra dispoziţia legală menţionată.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenta, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a aduce în discuţie argumentele prezentate în faţa instanţei de fond în cuprinsul acţiunii, susţinând că decizia prin care i s-a suspendat licenţa de transport este nemotivată, fără, însă, a aduce critici de nelegalitate hotărârii şi fără a motiva de ce instanţa de fond trebuia să admită cererea sa de suspendare a executării deciziei nr. 4010/LTF03/6S/27.07.2022.

Criticile de nelegalitate presupun, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

Or, judecătorul fondului a expus considerentele pentru care a apreciat că susţinerile reclamantei nu pot demonstra îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, întrucât "Nu este sarcina instanţei să efectueze analiza financiară sau o expertiză contabilă de reevaluare a indicatorilor financiari, întrucât procedura prezentă este sumară şi în al doilea rând, autoritatea pârâtă are o putere administrativă de apreciere a condiţiilor acordării/suspendării licenţei, în cadrul normelor legale şi regulamentare, ce rezultă a fi respectate" şi că "(...)poate exista un prejudiciu viitor pentru reclamantă, rezultat din suspendarea activităţii, dar activitatea sa trebuie să respecte condiţiile legale şi financiare deja expuse. Condiţiile legale pentru suspendare trebuie îndeplinite cumulativ. Nu este suficientă îndeplinirea unei singure condiţii."

În cauză recurenta-reclamantă nu a combătut în niciun fel cele reţinute de instanţă, susţinând doar că "Sentinta civila recurata este nelegala si netemeinica pentru motivele pe care le vom dezvolta in cele ce urmează. In primul rand, susţinem în continuare faptul de decizia contestata prin care a fost suspendată licenţa este nemotivata. Astfel, prima instanta a retinut in cadrul sentintei recurate următoarele: Autoritatea isi justifica masura din punct de vedere al analizei capacitatii financiare. Astfel, s-a constatat ca la filele x se afla Nota de evaluare a dosarului de suspendare a licentei de transport feroviar si raportul de evaluare in vederea suspendarii, care in opinia instantei se afla la baza motivarii deciziei de suspendare. Se poate observa faptul ca motivul de fapt pentru suspendarea licentei este prevazut in fapt intrun document extern deciziei contestate, si anume, nota de evaluare a dosarului de suspendare. In plus, nu este de neglijat faptul ca parata a analizat in luna iulie 2022 situatia economico-financiara a subscrisei la data de 31.12.2021 (precedentul exercitiu financiar)."

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, şi nu de a reanaliza situaţia de fapt şi a reaprecia probele.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ. şi nu permite exercitarea controlului de legalitate a hotărârii recurate, astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 1370 din 26 august 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.