Lack of current procedural interest due to subsequent grant of prosecutor transfer

Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Reclamanta A. a depus la data de 22.03.2023 pe platforma Emap la Consiliul Superior al Magistraturii în cadrul sesiunii de transfer a procurorilor, organizată în perioada ianuarie- martie 2023, cerere prin care a solicitat transferul la Parchetul d.p.l. Judecătoria Vaslui la Parchetul d.p.l. Judecătoria Iaşi, invocând, în esenţă, motive de ordin personal şi profesional, respectiv faptul că pentru a-şi desfăşura activitatea la Parchetul d.p.l. Judecătoria Vaslui trebuie să facă naveta zilnic, iar drumul pe care îl parcurge este de aproximativ 150 km dus-întors/zi, reprezentând astfel un total de 3 ore, faptul că este mamă a doi copii.

2. Hotărârile atacate în cauză

Prin Hotărârea nr. 387 din 04 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori, s-a dispus respingerea cererii de transfer de la Parchetul d.p.l. Judecătoria Vaslui la Parchetul d.p.l. Judecătoria Iaşi, formulată de doamna procuror A., pentru argumentele arătate în cuprinsul acesteia.

Prin Hotărârea nr. 388 din 04 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori, s-a dispus, admiterea cererii de transfer de la Parchetul d.p.l. Judecătoria Hârlău la Parchetul d.p.l. Judecătoria Iaşi, formulată de doamna procuror B. începând cu data de 01.05.2023, pentru argumentele arătate în cuprinsul acesteia.

3. Contestaţia formulată în cauză

Împotriva celor două hotărâri menţionate la pct. 2 al acestei decizii, doamna procuror A. a formulat contestaţie, în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, apreciind, în esenţă, că au fost emise cu depăşirea marjei de apreciere stabilită de lege în favoarea Consiliului Superior al Magistraturii, cu exces de putere, conform argumentelor expuse în contestaţia formulată.

Prin contestaţia formulată, reclamanta a solicitat:

Anularea celor două hotărâri contestate şi obligarea intimaţilor CSM şi secţia pentru Procurori la:

- emiterea unei hotărâri prin care să se dispună transferul său de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, începând cu o dată nu mai târziu de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti; şi

- reanalizarea cererii de transfer formulate de dna. procuror B., în ipoteza în care, urmare a admiterii capătului de cerere 2 (i), mai sunt locuri vacante disponibile la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi;

A solicitat şi obligarea intimatului CSM la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

În susţinerea ccontestaţiei sale, petenta a precizat următoarele:

Criteriile de transfer prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 au fost incluse de legiuitor în legislaţia primară în scopul asigurării unui climat predictibil pentru magistraţii interesaţi să urmeze procedura de transfer. Mai mult, scopul legiferării a fost acela de a limita marja largă de apreciere a intimatului şi de a imprima limite legale în cadrul cărora autoritatea apreciază asupra oportunităţii unei măsuri privind cariera unui magistrat.

Petenta a apreciat că în ceea ce priveşte cererea sa de transfer a existat un mod diferit şi discriminatoriu în care au fost aplicate şi apreciate criteriile cuprinse în art. 192 din Legea nr. 303/2022, în funcţie e persoana solicitantului, fără a furniza destinatarului actului o motivare de natură să substanţieze aplicarea coerentă a aceloraşi criterii, în cadrul aceleiaşi sesiuni, cu privire la aceeaşi unitate de parchet la care s-a solicitat transferul.

În cuprinsul contestaţiei sale a prezentat argumentele pentru care a apreciat că i s-a respins în mod greşit cererea de transfer, în timp ce cererea doamnei procuror B. a fost analizată cu mai multă indulgenţă şi cu derogare de la principiile care au stat la baza respingerii cererii sale.

Analizând comparativ cele două hotărâri, reclamanta susţine că se observa lipsa motivării Hotărârii nr. 388/2023 cu privire la situaţia dramatică a PJ Hârlău, cu sublinierea situaţiei dificile de la PJ Iaşi, în timp ce Hotărârea nr. 387/2023 are o amplă motivare concentrată pe situaţia de la PJ Vaslui, cu ignorarea situaţiei dificile de la PJ Iaşi. În cazul subsemnatei, emitentul pare foarte preocupat de situaţia unităţii de parchet de la care am cerut transferul, ignorând situaţia unităţii la care am solicitat transferul, însă în cazul intervenientei, emitentul are o singură îngrijorare, situaţia de la PJ Iaşi, cu omisiunea situaţiei dramatice de la PJ Hârlău unde au rămas doar doi procurori şi unde nu doreşte niciun alt procuror să vină.

Transferul de la PJ Hârlău a dezechilibrat schema cu 25%, în timp ce un transfer de la PJ Vaslui ar dezechilibra schema cu doar 10%, situaţie temporară având în vedere atractivitatea unităţii de parchet.

Chiar şi în situaţia în care un transfer este admis de la PJ Vaslui, a existat mereu şi va exista în continuare disponibilitatea PCA Iaşi de a asigura delegări. De altfel, transferul dnei B. a condus la delegarea imediată a unui procuror la PJ Hârlău de la PJ Iaşi, pentru că unitatea era în imposibilitate de susţine un minim de activitate cu doar un procuror de execuţie rămas. În atare condiţii, PJ Iaşi a rămas fără un procuror de execuţie prin venirea doamnei procuror de la PJ Hârlău, ceea ce este în totală contradicţie cu "grija" manifestată de emitent pentru situaţia de la PJ Iaşi care a justificat admiterea cererii de transfer a dnei. B..

Reclamanta a subliniat că nu înţelege cum este posibil ca oportunitatea transferării unui procuror la o altă unitate de parchet subordonată aparent doar criteriului ce priveşte volumul de activitate al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora), poate fi apreciată în mod negativ, iar într-o a doua situaţie este exclusă ab initio, producând incertitudine, chiar şi pentru un observator neutru, cu privire la gradul de transparenţă şi de previzibilitate în aplicarea criteriilor prevăzute de lege.

La termenul dedicat soluţionării cauzei, apărătorul convenţional al contestatoarei a depus un înscris cu Ordinea de zi a soluţiilor adoptate de secţia pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii din şedinţa din 23 ianuarie 2024.

În cuprinsul acestui înscris la poziţia 6 din cadrul rubricii Parchetul d.p.l. Curtea de Apel Iaşi reiese că dna. procuror A. începând cu date de 01.03.2024 va începe activitatea în cadrul Parchetului d.p.l. Judecătoria Iaşi.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 07.09.2023, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cerererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei formulate

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei, invocată de apărătorul convenţional al contestatoarei, Înalta Curte constată că este întemeiată şi o va admite, urmând să respingă contestaţia pe acest temei, pentru considerentele ce succed.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Contestatoarea A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârilor nr. 387 din 04 aprilie 2023 şi nr. 388 din 04 aprilie 2023 ale secţiei pentru Procurori din cadrul CSM, cu consecinţa obligării intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună transferul său de la Parchetul d.p.l. Judecătoria Vaslui la Parchetul d.p.l. Judecătoria Iaşi.

Având în vedere obiectul concret al pretenţiilor ce au fost deduse judecăţii pe calea cererii de chemare în judecată, la stabilirea interesului procesual în susţinerea acţiunii reclamantei vor fi avute în vedere soluţia pronunţată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori în ceea ce o priveşte pe contestatoare şi eventuale modificări survenite ulterior adoptării hotărârilor contestate.

Aşa cum s-a consemnat la pct. I.3 al acestei decizii, apărătorul convenţional al contestatoarei a depus Ordinea de zi a soluţiilor adoptate de secţia pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii din şedinţa din 23 ianuarie 2024.

În cuprinsul acestui înscris la poziţia 6 din cadrul rubricii Parchetul d.p.l. Curtea de Apel Iaşi reiese că dna. procuror A. începând cu date de 01.03.2024 va începe activitatea în cadrul Parchetului d.p.l. Judecătoria Iaşi.

Înalta Curte apreciază în urma analizării acestui înscris că în cauză se pune problema subzistenţei interesului acţiunii formulate de Contestatoarea A. în raport cu situaţia intervenită în ceea ce priveşte parcursul profesional al acesteia, anume încuviinţarea de către secţia pentru Procurori a CSM a transferului efectiv a acesteia de la Parchetul d.p.l. Judecătoria Vaslui la Parchetul d.p.l. Judecătoria Iaşi începând cu data de 01 martie 2024, apreciind că din această perspectivă este întemeiată excepţia lipsei de interes invocată de contestatoare prin apărător.

Referitor la excepţia lipsei de interes este important a se aminti că aceasta reprezintă un mijloc procesual de apărare prin care se invocă lipsa interesului sau a uneia dintre cerinţele acestuia cu privire la cererea de chemare în judecată sau la alt mijloc procedural ce intră în conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac, executarea silită), fiind o excepţie de fond, întrucât se invocă încălcarea cerinţelor interesului-condiţie de exercitare a acţiunii civile, peremtorie, întrucât admiterea sa împiedică soluţionarea fondului cererii, şi absolută, deoarece se încalcă norme de ordine publică.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Demn de reţinut sub acest aspect este şi articolul 29 din C. proc. civ., potrivit căruia acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite.

Întrucât prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat cererea, este necesar ca acesta să fie născut şi actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea acţiunii, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.

În acest context, ţinând cont de faptul că pe parcursul procesului, ulterior emiterii hotărârilor atacate şi învestirii instanţei de contencios administrativ cu prezenta contestaţie, a fost publicat, pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, tabelul privind modul de soluţionare a cererilor de transfer analizate în sesiunea de transfer din ianuarie 2024, Înalta Curte reţine că, faţă de obiectul concret al pretenţiilor deduse judecăţii, interesul procesual în susţinerea contestaţiei nu mai este actual, în condiţiile în care o eventuală soluţionare favorabilă a demersului reclamantei ar fi lipsită de folosul practic ce caracterizează interesul pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu un atare demers judiciar.

În consecinţă, cum interesul de a acţiona al reclamantei trebuie să subziste pe toată perioada procesului, iar acesta nu mai este actual potrivit art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a acţiunii referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a motivelor invocate în contestaţia formulată. Totodată, faţă de soluţia de admitere a excepţiei lipsei de interes, Înalta Curte constată că nu se mai impune examinarea excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei, analiza acesteia devenind inutilă.

Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia contestatoarei privitoare la faptul că excepţia lipsei de interes poate acţiona doar faţă de capătul II al cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că în materia contenciosului administrativ şi fiscal instanţa este obligată să analizeze legalitatea actului administrativ contestat dincolo de apariţia unei alte stări de fapt care profită părţii întocmai cu interesul care a stat la baza promovării acţiunii. În dezacord cu această opinie, instanţa subliniază că a purcede la analiza de legalitate a celor două hotărâri contestate, indiferent de soluţia ce s-ar adopta de către instanţă aceasta ar fi lipsită de folosul practic considerente pentru care în integralitatea contestaţia declarată de contestatoarea A. este caracterizată ca fiind lipsită de interes.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte în temeiul art. 454 C. proc. civ. potrivit căruia "pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. (...)" va respinge această cerere constatând că pârâtul CSM a recunoscut la pretenţiile contestatoarei înaintea primului termen de judecată.

2. Temeiul legal al soluţiei Înaltei Curţi

Pentru motivele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 29 şi art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., precum şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestaţia ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 387 din 4 aprilie 2023 şi Hotărârii nr. 388 din 4 aprilie 2023 emise de Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, ca lipsită de interes.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.